Cristina ALEXANDRESCU

Iraq, a Moslem country in the Middle East, located between the Tigris and the Euphrates, represents the cradle of the first civilizations, of monotheism, but also of writing.
Subsequently, for approaching our days, the Iraqi have been doing very well in the period of the 1960s – 1970s, when the spectacular economic development made Iraq an economic model for all its neighbors, even if its economic achievements depended largely on the exchange rate of black gold and oil revenues (especially after the nationalization of oil in 1972). However, the war fought against Iran between 1980 and 1988 ruined the country; it is estimated that 150 billion dollars were spent, and in 1990 the Iraqi foreign debt amounted to approximately 80 billion dollars. The first Gulf war, the economic embargo that followed, and the second Gulf war aggravated an already tragic situation. In 2009, the official level of unemployment was of 18.5%, but the unofficial data place it at 30%!
Despite a net decrease of violences between 2008 and 2010 [the number of victims was divided by six], the level of violence still remains high, as ample attacks happen regularly. These are focused in areas such as: Baghdad, Mosul and Kirkuk, but have not succeeded in overturning the country in a cycle of inter-confessional confrontations, as in 2006.
However, Iraq evolves, state institutions become consolidated, and democracy progresses, the Parliament increased its control power over the Government. The decision-making process is still slow, but a consensus legitimizing the new laws and reforms was reached. Press is free, and the civil society is becoming more bound.
In 2009 it was estimated that the Iraqi population reaches approximately 31 million inhabitants, but, due to the numerous armed conflicts in the last three decades, approximately 1.5 million Iraqi are displaced internally, and another two million were forced to find refuge in Syria and Jordan (especially).
The reconstruction, estimated at 600 billion dollars, requires time, because the main infrastructures have been destroyed, and deficiencies in water and energy supply still persist. After thirty years of wars and economic embargo, necessities are immense in the energetic, electricity, water, transportation, communication and health sectors. The modernization of the obsolete and too less internationalized banking system is imposed, as it is dominated by two large banks: Rashid Bank and Rafiden, accompanied by several weakly capitalized family banks. The only foreign bank is HSBC.
Oil still remains the key to economic growth, as the petroleum activity represents 55% of the GDP and 98% of exports.
The Iraqis still remain optimistic, and as proof, in 2013 their capital was designated the cultural capital of the Arab world, reason that will allow them to return to the cultural stage. Former Empire capital and center of the Moslem world, Baghdad, celebrating 1250 of existence, is murmuring, in the fever of preparations. On the place of the statue of Sadam Hussein, dismounted over ten years ago, a great monument will be inaugurated, glorifying the multi-millennium past of this country. Over nineteen statues, monuments, celebration insignia will appear all over the city, in memory of important perished personalities of the Iraqi culture, including in memory of certain personalities whom have fled the Saddam regime, such as writer Kamel Shiaa, assassinated in 2008, five years after his return from exile, in order to help with the reconstruction of its country. It is also the case of High Priest Nazek al-Malaika, who has left Iraq in 1970 and died in exile in 2007, or of intellectual Ali al-Wardi. This is also a way of presenting the Iraqi patrimony to the entire world, as affirms the spokesman of the Ministry of Culture, Abdelkader Saadi al-Jumaili.

Strategiile energetice ale Irakului

Cristina ALEXANDRESCU

Irakul, o ţară musulmană în Orientul Mijlociu, localizată între Tigru şi Eufrat, reprezintă leagănul civilizaţiei, al monoteismului, dar de asemenea şi al scrisului.
Subsecvent, pentru a aborda zilele noastre, irakienii au făcut foarte bine în anii 1960-1970, când dezvoltarea economică spectaculoasă a făcut Irakul un model economic pentru toţi vecinii săi, chiar şi dacă realizările economice au depins în mare parte de rata de schimb a veniturilor din aur negru şi petrol (în special după naţionalizarea petrolului în 1972). Totuşi, războiul dus împotriva Iranului între 1980 şi 1988 a ruinat ţara; este estimat că 150 miliarde dolari au fost cheltuite şi în 1990 datoria externă irakiană se ridica la aproximativ 80 miliarde dolari. Primul război din Golf, embargoul economic care a urmat şi al doilea război din Golf au agravat o situaţie deja tragică. În 2009, the nivelul oficial level de şomaj a fost 18.5%, dar date neoficiale vorbesc de 30%!
În ciuda unei scăderi nete a violenţelor între 2008 şi 2010 [numărul victimelor a scăzut de şase ori], nivelul de violenţă rămâne încă ridicat, întrucât atacuri ample se întâmplă regulat. Ele sunt concentrate în zone precum: Bagdad, Mosul şi Kirkuk, dar nu au reuşit să determine intrarea ţării într-un ciclu de confruntări inter-confesionale, ca în 2006.
În orice caz, Irakul evoluează, instituţiile de stat devin consolidate şi democraţia progresează, Parlamentul îşi creşte puterea de control asupra Guvernului. Procesul de luare a deciziilor este încă încet, dar a fost atins un consens legitimând noile legi şi reforme. Presa este liberă şi societatea civilă devine mai legată.
În 2009 a fost estimat că populaţia irakiană atinge aproximativ 31 milioane locuitori, dar, din cauza a numeroase conflicte armate în ultimele trei decade, aproximativ 1,5 milioane irakieni sunt strămutaţi intern şi alte două milioane au fost forţate să găsească refugiu în Siria şi în Iordania (în special).
Reconstrucţia, estimată la 600 miliarde dolari, necesită timp, deoarece principalele infrastructuri au fost distruse şi deficienţele în furnizarea de apă şi energie încă persistă. După treizeci de ani de războaie şi embargou economic, nevoile sunt imense în sectoarele energetic, electric, apă, transporturi, comunicaţii şi de sănătate. Modernizarea sistemului bancar depăşit şi mai puţin internaţionalizat este impusă, întrucât este dominată de două bănci mari: Banca Rashid şi Rafiden, acompaniate de câteva bănci de familie slab capitalizate. Singura bancă străină este HSBC.
Petrolul rămâne încă cheia pentru creştere economică, întrucât activitatea petrolieră reprezintă 55% din PIB şi 98% din exporturi.
Irakienii rămân încă optimişti, şi, ca dovadă, în 2013, capitala lor a fost desemnată capitala culturală a lumii arabe, motiv care le va permite să se reîntoarcă pe scena culturală. Fostă capitală imperială şi centru al lumii musulmane, Bagdadul, celebrând cei 1250 ani de existenţă ai săi, freamătă, în febra pregătirilor. În locul statuii lui Sadam Hussein, demontată cu peste zece ani în urmă, un mare monument va fi inaugurat, glorificând trecutul multimilenar al acestei ţări. Peste nouăsprezece statui, monumente, însemne festive vor apărea peste tot în oraş, în memoria a personalităţi importante dispărute ale culturii irakiene, incluzând memoria anumitor personalităţi care au fugit de regimul Saddam, precum scriitorul Kamel Shiaa, asasinat în 2008, la cinci ani de la întoarcerea lui din exil, pentru a ajuta la reconstrucţia ţării sale. Este de asemenea cazul Marelui Preot Nazek al-Malaika, care a părăsit Irakul în 1970 şi a murit în exile în 2007 sau ale intelectualului Ali al-Wardi. Acesta este şi modul de a prezenta patrimoniul irakian întregii lumi, cum afirmă purtătorul de cuvânt al Ministerului Culturii, Abdelkader Saadi al-Jumaili.