Chinese Premier Wen Jiabao’s last press conference at a National People’s Congress session was delivered just as the 5th session of the 11th National People’s Congress ended on 14 March 2012. It was masterfully crafted, delivered by a remorseful but forward looking premier, and if implemented in good faith and forthwith it can exhibit lasting historical hallmarks similar to those of America’s Monroe Doctrine, itself delivered during President James Monroe’s last State of the Union address in 1823. It signals potential transparency, a willingness to expand China’s rule of law, toleration of multiple opinions and dissent, a recognition that neither international violence such as in Syria nor domestic violence such as China has exerted against its Falun Gong citizens, are acceptable tools for any government, and a Chinese desire to pursue a strategy that one may term liberal realism in relations abroad, especially with the United States. More than even that, Premier Wen’s remarks appear to be a sequel to the speech President Hu Jintao delivered at Yale University on 21 April 2006, in which he pledged to make reforms during his administration “in our own Chinese way.” Less than a year remains both in Hu Jintao’s presidency and Wen Jiabao’s premiership, and any meaningful changes either leader wishes to implement must be completed soon.
Could Wen’s remarks be a signal that fulfillment of Hu’s promises are not far behind? If so, and even if so only in part, we may be witnessing another opening of China as it unfolds before our very eyes in 2012. What will this portend: for cross-strait relations with Chinese Taiwan, for international trade and an increase in the quality of lives for Chinese and others in developing nations across the world, and for a long-awaited twilight of the illegitimate expectations of tottering dictators from the Middle East to Africa? Could the gunfight that apparently occurred recently inside Zhongnanhai, the secluded executive compound next to the Imperial Palace in Beijing, and replacement of its security police with People’s Liberation Army (PLA) regulars, be confirmation of the central government’s recognition of a plot by factions loyal to former President Jiang Zemin to frustrate the seamless transition of power later this year to a new generation and a new government to be headed by Xi Jinping? Is all of this adumbrative of what we may style as a Sunrise at Zhongnanhai?
Răsărit de soare la Zhongnanhai: un nou focus pentru China într-o lume în schimbare?
Ultima conferință de presă a premierul chinez Wen Jiabao la sesiunea Congresului Național al Poporului a fost ţinut întrucât a 5-a sesiune a celui de al 11-lea Congres Național al Poporului s-a încheiat la 14 martie 2012. Aceasta a fost concepută cu măiestrie, livrată de un premier cu remușcări, dar cu perspectivă, și dacă este pusă în aplicare cu bună-credință și de îndată aceasta poate prezenta semnele distinctive istorice de durată similare cu cele ale Doctrinei Monroe a Americii, ea însăși livrate în timpul ultimei adrese State of the Union a Președintelui James Monroe în 1823. Aceasta semnalează un potențial de transparență, dorința de a extinde regula de drept a Chinei, tolerarea multiplelor opinii și de comun acord, o recunoaștere a faptului că nici violența internațională, cum ar fi în Siria și nici violența în familie, cum a exercitat China împotriva cetățenilor săi Falun Gong, sunt instrumente acceptabile pentru orice guvern, și dorința chineză de a urmări o strategie care poate fi numită realism liberal în relațiile externe, în special cu statele Unite ale Americii. Chiar mai mult de atât, remarcile premierului Wen par a fi o continuare la discursul președintelui Hu Jintao emis la Universitatea Yale, la data de 21 aprilie 2006, în care el a promis să facă reforme în timpul administrației sale, “în felul nostru chinezesc”. Mai puțin de un an rămâne atât în președinției lui Hu Jintao și prim-ministeriatul lui Wen Jiabao, precum și orice modificări semnificative pe care oricare lider dorește să le pună în aplicare trebuie să fie finalizate în curând.
Ar putea remarcile lui Wen să fie un semnal că împlinirea promisiunilor lui Hu nu este cu mult în urmă? Dacă este așa, și chiar dacă acest lucru numai în parte, am putea fi martorii unei alte deschidere a Chinei așa cum se desfășoară în fața ochilor noștri în 2012. Ce va acest prevesti: pentru relațiile cu Taiwanul chinez, pentru comerțul internațional și o creștere în calitatea vieții pentru chinezi și alţii din naţiunile în curs de dezvoltare din întreaga lume, și pentru un amurg mult-așteptat al așteptărilor ilegale ale dictatorilor care se clatină din Orientul Mijlociu până în Africa? Ar putea schimbul de focuri, care se pare că a avut loc recent în interiorul Zhongnanhai, componenta executivă retrasă de lângă Palatul Imperial din Beijing, și înlocuirea poliției sale de securitate cu obişnuiţii Armata Poporului de Eliberare (People’s Liberation Army PLA), fie confirmarea recunoașterii guvernului central a unui complot de facțiuni loiale fostului președinte Jiang Zemin să împiedice tranziția fără sudură de putere mai târziu în acest an, la o nouă generație și un nou guvern să fie condusă de Xi Jinping? Prefigurează acestea ceea ce am putea denumi ca răsărit la Zhongnanhai?
Coments