Ion POROJAN

De la începutul campaniei electorale, Putin a anunţat că nu va participa la dezbaterile cu ceilalţi contracandidaţi. O atitudine inexplicabilă, numai că legea electorală din Rusia admite posibilitatea ca fiecare candidat să-şi aleagă un număr de 600 persoane de încredere, cu misiunea de a pleda şi de a convinge electoratul în favoarea candidatului lor. Putin a ales o “trupă de şoc”, formată din 499 persoane. Printre aceştia, s-au numărat personalităţi din domeniul artistic, literar, sportiv, precum şi membri ai partidului său “Rusia Unită”. (Spre exemplificare, iată ce spunea regizorul Nikita Mihalkov la un post de televiziune: “Cei ce vor vota împotriva lui Putin vor vota pentru destrămarea Rusiei şi în favoarea revoluţiei portocalii”. Cu puţin timp înaintea alegerilor, canalul Ren-TV a prezentat un film cu un scenariu apocaliptic intitulat “Viaţa fără Putin”. Toate relele lumii s-au năpustit asupra ţării: criza economică, destrămarea ţării, război civil… Toate acestea au avut un oarecare impact în cele mai îndepărtate colţuri ale ţării, unde preşedintele continuă să fie considerat «батюшка царь»).
Simptomatic este şi faptul că premierul, referindu-se la problematica externă, face trimitere, în primul rând, la situaţia din Orientul Mijlociu. Direcţia principală de acţiune a Rusiei va rămâne spaţiul ex-sovietic, unde se prevede continuarea proceselor de integrare a Uniunii Vamale Rusia-Belarus-Kazahstan şi a spaţiului economic unic. Programul confirmă intenţia lui Putin de înfiinţare a Uniunii Euro-Asiatice în anul 2015.
Prezintă interes propunerea de a acorda ajutor Uniunii Europene în soluţionarea problemelor economice aflate pe agendă. Premierul crede în ideea ce apare periodic, a unei „case comune europene”, care trebuie să se bazeze pe interes reciproc. Putin se pronunţă în favoarea unui complex energetic unitar în Europa, renunţându-se la cea de-a treia alternativă a Uniunii Europene şi nu exclude posibilitatea ca Federaţia Rusă să acorde ajutor financiar direct unor ţări europene, fără a da alte amănunte.
Reformele din Rusia tot mai sunt în „stadiul de realizare”, de aceea investitorii străini se plâng adesea de ritmul lent în care se aplică reformele, aducând şi argumente care ţin de corupţie, nepotism şi cumetrii în marile companii. Lipsesc propunerile concrete care să stimuleze concurenţa. Rolul de locomotivă pentru trecerea la o economie de înaltă tehnologie revine, în viziunea lui Putin, tot corporaţiilor de stat. De aici, apare dilema: pe de o parte, necesitatea de a reduce rolul guvernului în problemele economice, pe de altă parte, soluţionarea de către guvern a unei multitudini de probleme economice. Această viziune contradictorie asupra economiei ţării a fost remarcată de mai mulţi ziarişti şi analişti occidentali.
Conflictul ideologic dintre generaţii continuă. Romanul lui Turgheniev „Părinţi şi copii” este la fel de actual ca şi acum două secole. Întrebarea care se pune este: în ce măsură Putin va fi dispus că colaboreze cu noua generaţie şi să preia unele dintre ideile ei novatoare. În caz contrar, criza de legitimitate a regimului va continua
Referindu-se la extinderea NATO şi la amplasarea unor obiective de infrastructură militară, ca şi la planurile Alianţei de amplasare a scutului antirachetă în Europa, V.Putin arătă că „asemenea jocuri” au loc în imediata apropiere de frontierele ruse. „Răspunsul tehnico-militar al Rusiei la scutul american global antirachetă şi al segmetului său european va fi efectiv şi asimetric”, în totală concordanţă cu „paşii pe care SUA îi va întreprinde în sfera antibalistică”. V.Putin promite militarilor un „pachet social” special, cu asigurarea unor condiţii bune de sănătate, locuinţe de serviciu, solde şi pensii pe măsura profesionalizării lor. În anul 2017, forţele armate din Rusia vor avea 1.700.000 de „profesionişti”, iar concentrarea recruţilor se va diminua, ajungând în 2020 la doar 145 mii. Un anonim din cadrul Ministerului rus al Apărării consideră că „Acest program este o promisiune electorală şi trebuie văzut dacă va putea fi dus la îndeplinire”.
Vorbind despre ONG-uri, V.Putin le consideră necesare în măsura în care se ocupă cu acţiuni de binefacere, dar se pronunţă categoric împotriva „pseudo-ONG-urilor” care se preocupă de destabilizarea în ţară. În ceea ce priveşte acest capitol, credem că, deocamdată, există doar nişte încercări democratice. Cineva spunea că este o „democraţie mimată”. Există, însă, o categorie de cetăţeni, a celor între 25-40 de ani, care, aruncând o privire în viitor, a înţeles că perspectiva nu este prea roză şi, încet, încet, s-a transformat dintr-o generaţie apolitică într-o forţă din ce în ce mai responsabilă şi hotărâtă să aducă schimbări de substanţă în societatea rusă. Rezultatele lor sunt încă modeste, dar dacă V.Putin nu se va adapta noii situaţii din societate va avea mari dificultăţi în următorii şase ani ai mandatului său.
Putin vorbeşte şi despre o imigraţie internă, respectiv a celor din Caucaz cu precădere.
Aceştia sunt, însă, cetăţeni ai Federaţiei Ruse. Premierul polemizează cu Navalnyi şi combate lozinca acestuia: ”Ajunge să tot hrănim Caucazul!” – argumentând că un asemenea slogan este distructiv şi este posibil ca în curând să apară sloganuri similare: „Hrănim Siberia sau Extremul Orient rus!”
Cum această departajare a noţiunii de „migraţie” reprezintă o noutate, probabil va fi nevoie de ceva timp până când se va lămuri ce se doreşte în fond.