Nicolae GEANTĂ

Criza globală se adânceşte, zi de zi. Previziunile optimiste din anii trecuţi s-au dovedit o joacă a analiştilor cu globul de cristal. Nu numai că mari profeţi economici s-au înşelat amarnic, dar economia mondială a început să scârţie mai rău decât şi-ar fi imaginat scenariul comprimării un regizor hollywoodian: şomajul a atins cote alarmante în Europa, datoriile externe au istovit băncile şi au adus pe butuci state ce se credeau invicibile financiar, spirala morţii din zona euro a început să funcţioneze, iar pieţele emergente nu-şi mai regăsesc linia de plutire.
Dacă voci avizate din domeniul prognozelor economico-financiare anunţau încrezătoare în trimestrul IV din 2008 că involuţia va fi numai în 2009, iar şocul economic va fi depăşit în partea a II-a a anului 2010, iată că în prag de 2012 se cântă aproape la unison un imn cu sunete de disperare. O rupere a zonei euro ar cauza o criză globală mai gravă decât cea din 2008-2009, scrie The Economist. Una dintre cele mai solide regiuni financiare ale lumii ar fi sfâşiată de datorii şi falimente bancare. Zona euro s-ar putea rupe în mai multe bucăţi sau diviza într-un nord, ce şi-ar păstra rezistenţa, şi un sud fragmentat şi firav. După ruperea mai multor tratate ce au fost semnate, pentru a consolida cel mai mare proiect economic al Uniunii Europene, cursul ar fluctua haotic între cele două bucăţi de Europă. Chiar supravieţuirea UE ar fi pusă în pericol.