Vasile SIMILEANU

Sistemul ponto-baltic este localizat în arealul cuprins între Marea Baltică – Marea Neagră – Rusia – Germania, cu centrul pe Belarus. Acest sistem, tangenţial României, conţine părţi din sistemul baltic pe axa est-vest, carpatic şi Marea Neagră, aflându-se la confluenţa culturii occidentale cu cea orientală, având puternice influenţe religioase de factură catolice şi ortodoxe. După încheierea “Războiului Rece”, Rusia a rămas fără ieşire la Marea Baltică şi Marea Neagră (excepţie fac enclavele St. Petersburg şi Köningsberg, cât şi porturile Novosibirsk şi Tuapse), această realitate determinând apariţia unor centre principale de forţă constituite de Polonia, România şi Ucraina, state care reprezintă factorii externi de influenţă, iar Germania – prin politica pe care o duce – are posibilitatea de a absorbi sistemul aferent zonei sale de influenţă. În acelaşi timp, dezvoltarea exploatărilor petroliere din Marea Caspică face ca un rol important în evoluţia relaţiei M. Caspică – M. Neagră – M. Mediterană să revină României – ca liant între extremităţi, dar şi ca punct strategic în dezvoltarea relaţiilor comerciale prin reactivarea sistemelor geopolitice al bazinului danubian şi al Mării Negre, ca posibilă relaţie către zona industrială Occidentală.
Evoluţiile de după integrarea în structurile euroatlantice a Ţărilor Baltice şi a României au jucat un rol important pentru continuarea coagulării politico-militare şi economice a estului european. Relaţia Marea Neagră – Marea Baltică, ca foste segmente maritime ale fostei Cortine de Fier, după demantelarea URSS, prin reactivarea axei baltico-pontică a crescut importanţa geostrategică a axei ponto-baltice, şi prin instalarea scutului antirachetă pe teritoriul României. Spaţiul pentru manevrele navale, care era rezervat exclusiv pentru F.M.M. riverane ale celor două spaţii maritime, a redevenit, din punct de vedere al suveranităţii, liber pentru navigaţie (inclusiv comercială), dar şi un spaţiu strategic euroatlantic. Odată cu manifestarea noilor alianţe, trebuie să avem în vedere că cele două spaţii maritime pot constitui – cu toate că Marea Neagră este centrul unui ansamblu eterogen (lumea slavă orientală, Balcani, Peninsula Anatolia… în care se manifestă tensiuni mai vechi sau recente Rusia / Ucraina, Grecia / Turcia, Georgia / Rusia, Turcia / Armenia, şi unde se găsesc două centre ale căror instabilităţi politice sunt bine cunoscute, Caucaz şi Balcani) – o legătură comercială (prin activarea sistemelor de navigaţie fluvială) între nordul şi sudul Europei. În acest sens se impune dezvoltarea de proiecte europene pentru coordonarea activităţilor economice pe axa ponto-baltică şi nu numai, având în vedere incapacitatea porturilor din Marea Nordului de a mai face faţă traficului de mărfuri.
În noul context politic internaţional, axa nord-sud delimitează statele membre NATO de CSI, în acest sens impunându-se imperios admiterea României şi Bulgariei în spaţiul Schengen, principalele atuuri (pe lângă cerinţele tehnice îndeplinite de cele două state) fiind de ordin geostrategic şi economic. România, prin portul Constanţa, va deschide calea Rotterdamului spre Turcia şi Asia. Statele limitrofe celor două sisteme politico-militare pot promova şi menţine pacea în regiune şi, în acelaşi timp, pot dezvolta sisteme de colaborare comercială viabile şi de interes pentru ambele părţi