Jeyhun HUSEYNOV

Multi-coloration of human rights causes existence of various and different divisions in scientific literature in relationship with their forms. It means that even if civil, political, social, economic and cultural rights are considered the primary forms of human rights, several interesting questions are emerged.
First, from among the aforementioned rights, which type of rights may be considered an individual right, and which type thereof, a group right?
Second, which of the human rights imposes prohibitions against the government, and which of them forces the government to assume certain obligations? Researchers answer this question by dividing the individual’s rights into negative and positive rights.
But positive rights guide a government to take certain steps before citizens. For instance, government is obliged to provide its citizens with suitable working conditions in order to execute labor rights ensuring worthy living conditions. Briefly, all the social, economic and cultural rights principally appear as the positive rights.
Third, did the present image of the human rights get into this shape at once?
Human rights are varied not only for their time of creation, but also for their sphere of activities at the same time.
The deepening of integration in the globalizing world, and the increase in interdependence of the world countries, showed that the origination of rights is necessary not only for regulation of international relations, but also for influencing the situation within the country separately.
Another important principle originating from personal rights is equality.
Another exclusively important factor in the sphere of personal rights is the human’s right to live.
The main problem that causes panic in the field of the right to live is the use by the government of the verdict of capital punishment as the means of punishment.
Presently, elimination of verdict of capital punishment constitutes one of the primary directions of democratization process in the globalizing world. That is, the mankind has reached to such a stage of the civilization in which the severe talion principles may not be allowed.
Determination of the own national belonging, maintenance of the traditions-conventions, the native language, culture and other national characteristics are the fundamental principles of individual rights.
The reason is that in the separate stages of the history the propagation trajectory of Christianity corresponded in parallel to expansionist policy of the Powerful Empires of the West.
The main symptoms of the freedom of conscience are evidently appearing in modern period. That is, the people are already adopting various religions, their higher spiritual-moral values, their primary fundamental principles consciously and as a result of their wish, but not by means of following the traditions or obeying to any imperative. For instance, the fact that the Islamic community has been recently expanding, in USA and in developed Western European countries and that this process occurs due to conversion of local inhabitants voluntarily from Christian religion to Islam religion, but not due to migrants from other countries, is an evident example of the aforesaid.
The people acted as the subjects, but not as the citizens of their country either in slaveholding relations of the Ancient World or in Monarchy management of the middle Ages.
Today in most countries of the world, there exists the collection of laws ensuring the civil right of the individual. Truly, it is possible to find restricted citizenship cases in some parts of the world.
The aforesaid once more proves that the various forms of human rights reached their present level not at once, but only by way of evolution in conditions of historic development. That is, like other public events, progress of human rights in harmony with development of the society is an objective process. Any form of human rights, has a deeper hereditary character in addition to reflecting the features of period to which it belonged, and the socio-political norms, and contains a number of characteristic points from the past. Use of historic approach in political-philosophical analysis of human rights plays an important role in saving them from voluntarism and subjective distortions. Therefore, it is great important to maintain, develop and practically improve the best traditions achieved in the field of human rights during several centuries.

Forme primare ale drepturilor omului și tendințele lor de evoluție în procesul de dezvoltare istorică

Multi-coloratura drepturilor omului determină existența diverselor și diferitelor diviziuni în literatura științifică în relație cu formele lor. Aceasta înseamnă că, chiar și în cazul în care drepturile civile, politice, sociale, economice și culturale sunt considerate forme primare ale drepturilor omului, mai multe întrebări interesante au apărut.
În primul rând, dintre drepturile menționate mai sus, ce tip de drepturi poate fi considerat un drept individual și care un tip al acestora, un drept de grup?
În al doilea rând, care din drepturile omului impun interdicții împotriva guvernului, și care dintre ele forțează guvernul să-și asume anumite obligații? Cercetatorii au răspuns la această întrebare prin împărțirea drepturilor individuale în drepturi negative și pozitive.
Dar, drepturi pozitive ghidează un guvern pentru a lua anumite măsuri înaintea cetățenilor. De exemplu, guvernul este obligat să ofere cetățenilor săi condiții de lucru corespunzătoare, în vederea executării drepturilor de muncă care să asigure condiții de viață demne. Pe scurt, toate drepturile sociale, economice și culturale apar în principal ca drepturi pozitive.
În al treilea rând, imaginea actuală a drepturilor omului ajunge în această formă, deodată?
Drepturile omului sunt variate, nu numai ca timp al creației lor, dar și pentru sfera lor de activitate, în același timp.
Aprofundarea integrării în lume în proces de globalizare, şi creșterea interdependenței dintre țările lumii, au arătat că inițierea drepturilor este necesară nu numai pentru reglementarea relațiilor internaționale, ci și pentru influențarea situației din țară separat.
Un alt principiu important care provine din drepturile personale este egalitatea.
Un alt factor exclusiv important în domeniul drepturilor personale este dreptul omului de a trăi.
Principala problemă care provoacă panică în domeniul dreptului de a trăi este utilizarea de către guvern a verdictului pedepsei capitale ca mijloc de pedeapsă.
În prezent, eliminarea verdictului pedepsei capitale constituie una dintre direcțiile principale ale procesului de democratizare în lumea în proces de globalizare. Aceasta înseamnă, omenirea a ajuns la o astfel de etapă a civilizației în care principiile talion severe nu pot fi permise.
Determinarea aparținerilor naționale proprii, menținerea tradițiilor – convențiilor, limba maternă, cultură și alte caracteristici naționale sunt principiile fundamentale ale drepturilor individuale.
Motivul este că, în etape separate ale istoriei traiectoriei de propagare a creștinismului i-a corespuns în paralel expansionista politică de imperii puternice ale Occidentului.
Principalele simptome ale libertății de conștiință, evident, apăr în perioada modernă. Cu alte cuvinte, oamenii adoptă deja diferite religii, valorile lor superioare spiritual-morale, principiile lor fundamentale primare în mod conștient și, ca urmare a dorinței lor, dar nu prin intermediul urmării tradițiilor sau ascultarea oricărui imperativ. De exemplu, faptul că comunitatea islamică a fost recent în expansiune, în Statele Unite ale Americii și în țările din Europa de Vest dezvoltate, și că acest proces are loc ca urmare a conversiei locuitorilor locali în mod voluntar de la religia creștină la religia Islam, dar care nu se datorează migranților din alte țări, este un exemplu evident din cele de mai sus.
Poporul a acționat în calitate de subiecți, dar nu ca și cetățenii țării lor, fie în relațiile sclavagiste ale lumii antice sau în managementul monarhic al Evului Mediu.
Astăzi, în cele mai multe țări ale lumii, există colecţia de legi pentru asigurarea dreptului civil al individului. Într-adevăr, este posibil să se găsească cazuri de cetățenie cu acces restricționat în unele părți ale lumii.
Cele de mai sus încă o dată dovedesc că diferitele forme ale drepturilor omului au atins nivelul lor actual, nu dintr-o dată, ci doar prin intermediul evoluției în condiții de dezvoltare istorică. Aceasta înseamnă, ca și alte evenimente publice, că progresul drepturilor omului în armonie cu dezvoltarea societății este un proces obiectiv. Orice formă a drepturilor omului are un caracter ereditar mai profund, în plus reflectând caracteristicile perioadei de care a aparținut și normele socio-politice și conține un număr de puncte caracteristice din trecut. Folosirea abordării istorice în analiza politico-filosofică a drepturilor omului joacă un rol important în salvarea lor de la voluntarism și distorsiuni subiective. Prin urmare, este mare important să se mențină, să dezvolte și să îmbunătățească, practic, cele mai bune tradiții realizate în domeniul drepturilor omului, pe parcursul mai multor secole.