Vasile SIMILEANU

Tema Trei ţări, două limbi, o religie are o largă abordare geopolitică. În acest context complex al evoluţiilor internaţionale din ultimii douăzeci de ani, s-au manifestat interese divergente ale unor centre de putere din imediata apropiere a arealului analizat, care au avut ca efect îngheţarea relaţiilor la nivel bilateral şi trilateral, cu efecte negative în plan politic, economic, social şi cultural.
În timp ce România face parte din două cluburi ale elitei mondiale – Uniunea Europeană şi NATO – Republica Moldova şi Ucraina sunt, în concepţia doctrinei Copenhaga, state de periferie în raport cu marile blocuri de securitate (respectiv NATO şi Federaţia Rusă). În această situaţie, România poate fi interfaţa UE şi NATO în relaţiile cu Uniunea Europeană şi NATO, în timp ce Ucraina se poate constitui în placa turnantă a relaţiilor euro-atlantice cu Federaţia Rusă, inclusiv pentru România.
Da, suntem trei state, diferite ca teritoriu, populaţie, economie, viaţă politică, dar aceste diferenţe nu trebuie să constituie handicapuri în relaţiile diplomatice dintre noi. Avem o religie comună – creştinismul, reprezentat în cea mai mare măsură de către ortodocşi -, avem limbi diferite, dar şi un spaţiu de intersecţie a acestora, reprezentat de Republica Moldova, unde cultura românească şi cea ucraineană se întâlnesc şi nu se resping.
Suntem trei state cu potenţial ridicat în resurse – minerale, energetice, forestiere, agricole şi umane, cu un înalt nivel de calificare profesională – un adevărat rezervor pentru Uniunea Europeană.
Avem un potenţial natural geografic cu efecte benefice în plan militar şi strategic, cu personal bine instruit şi care a răspuns cu calificative maxime în teatrele de operaţii internaţionale.
Dar ne lipseşte ceva…