Phil KELLY

My version of geopolitics is the classical, that geographical placement of states, regions, and resources does exert some impact upon international affairs, and that these impacts occasionally can be rendered into statements of probability or generalizations that will describe and perhaps predict certain outcomes. This unbiased and neutral method provides students and statesmen alike with a variety of assumptions, concepts, and theories, all gathered within a geopolitical model. In sum, the objective is to locate and to clarify theories based upon placement of states and resources, and then to apply these to foreign-affairs events and descriptions for a deeper understanding.
In contrast, the post-modern critical geopolitics concentrates upon the decision making of foreign elites, with the post-modernists attempting to expose elites’ power interests by deconstructing their policies and exposing their alleged exploitations. Within this realm, theory is rejected because reality is subjective, and therefore cannot be rendered into a consistent and objective framework upon which to build spatial generalizations. Rather than a tool for understanding, geopolitics becomes a tool of elite hegemony, and thus takes on a largely negative label (Kelly 2006).
Returning to the classical, my aim in this essay is to point out the various elements particular to the classical geopolitics of the United States of America. In this journey, I will reflect upon the spatial features I believe are the most important to this description. My aim is more to outlining the traditional aspects of North American geopolitics than to focusing on current foreign affairs, although I will conclude with some observations about contemporary American and global geopolitics.

Geopolitica Statelor Unite ale Americii

Versiunea mea a geopoliticii este clasică, că plasarea geografică a statelor, a regiunilor și a resurselor are un oarecare impact asupra afacerilor internaționale și că aceste impacturi, ocazional, pot fi redate în situații de probabilitate sau generalizări care vor descrie și, probabil, anticipa anumite rezultate. Această metodă imparțială și neutră oferă studenților și oamenilor de stat deopotrivă o varietate de ipoteze, concepte și teorii, toate adunate într-un model geopolitic. Sumarizând, obiectivul este de a localiza și de a clarifica teoriile bazate pe plasarea statelor și a resurselor, și apoi să le aplice evenimentor de politică externă și descrieri pentru o înțelegere mai profundă.
În contrast, geopolitica critică post-modernă se concentrează asupra luarea deciziilor elitelor străine, cu post-moderniștii încercând să expună interesele puterii elitelor prin deconstruirea politicilor lor și expunând presupusele lor exploatări. În cadrul acestui domeniu, teoria este respinsă deoarece realitatea este subiectivă, și, prin urmare, nu poate fi redată într-un cadru coerent și obiectiv pe care să construiască generalizări spațiale. Mai degrabă decât un instrument de înțelegere, geopolitica devine un instrument de hegemonie de elită, și, prin urmare, ia pe o etichetă în mare măsură negativă (Kelly 2006).
Revenind la clasic, scopul meu în acest eseu este de a sublinia diferitele elemente particulare pentru geopolitica clasică a Statelor Unite ale Americii. În această călătorie, voi reflecta asupra caracteristicilor spațiale despre care eu cred că sunt cele mai importante pentru această descriere. Scopul meu este mai mult conturarea aspectelor tradiționale ale geopoliticii din America de Nord decat să mă concentrez pe afacerile externe actuale, cu toate că voi încheia cu câteva observații despre geopolitica americană și mondiale contemporană.