State configuration and contemporary geopolitics of the Middle East region is the result of divisions made by victorious powers after First World War. This led to the collapse of the Ottoman Empire, whose territory will form new ‘national’ Arabian states, which are less expression of the Arabian will and more due to the Anglo-French arrangements, initiated at the same time with Sykes-Picot Secret Treaty in 1916. Except for Egypt, Iran, Turkey and Saudi Arabia, present members of what we call the Middle East have resulted largely from “social engineering” of the European powers, with a new revision of spheres of influence over a key region by its strategic position and especially by new discoveries of oil deposits, became vital to modern industrial boom. By Treaty of Sevres, in 1920, new countries are formed: Syria and Lebanon, which will be placed under French mandate, while Iraq and the West Bank will be under English term. League of Nations motivated this disguised form of colonialism by the new nation’s temporary inability to provide effective governance and the role of mandatory was precisely to implement political and social system in the region and even Western-style culture. Palestine will be directly governed by Britain, which in these early years is committed to comply with the Balfour Declaration that is allowing the Jews to establish in the Palestinian territory and to create here a „national Jewish Home”. Turkey will also be forced to leave its cosmopolitan and multinational power status, becoming a “national” state.
Geopolitical system of Gulf States generated in early 2008, it is a system created at the initiative of Saudi Arabia – which is the central power pole – after the European Union model, including Kuwait, Oman, Qatar, Yemen and the UAE. His purpose of this system is to ensure security in the Persian Gulf and the United States in the event of an attack from Iran and create a huge single market for capital in this region.
In reality, the system is thought to Saudi Arabia to counter Iran’s economic boom. For the Gulf, the system is the guarantee of security – represented by umbrella Arabia – for investment and tourism in these countries. Gulf States by accession to the political-economic union has made territorial claims of Saudi Arabia to stop and create the institutional framework of security policy.
This system covers the Persian-Iranian sphere of influence: Afghanistan, Pakistan, Azerbaijan and Tajikistan. Iran is considered the heart of the world energy and polarizing center of cultures derived from the Persian.
Sistemul geopolitic al Orientului Mijlociu Extins
Configurația statală și geopolitica contemporană din regiunea Orientul Mijlociu este rezultatul diviziunilor făcute de puteri învingătoare după Primul Război Mondial. Acest lucru a condus la prăbușirea Imperiului Otoman, al cărui teritoriu va forma noi state naționale “arabe”, care sunt mai puțin exprimarea voinței arabe și mai mult datorate aranjamentelor anglo-franceze, inițiate în același timp cu tratatul secret Sykes-Picot în 1916. Cu excepția Egiptului, Iranului, Turciei și Arabiei Saudite, membrii actuali ai ceea ce noi numim Orientul Mijlociu s-au datorat în mare parte “ingineriei sociale”, a puterilor europene, cu o nouă revizuire a sferelor de influență asupra unei regiuni-cheie prin poziția ei strategică și în special prin noile descoperiri de zăcăminte de petrol, care a devenit vitală pentru boom-industriale moderne. Prin Tratatul de la Sevres, în 1920, sunt formate noi țări: Siria și Libanul, care va fi plasat sub mandat francez, în timp ce Irakul și Cisiordania vor fi sub mandat englez. Liga Națiunilor a motivat această formă deghizată a colonialismului prin incapacitatea temporară a noii națiuni de a asigura o guvernare eficientă și rolul obligatoriu a fost tocmai a pune în aplicare sistemul politic și social în regiune și chiar cultura de tip occidental. Palestina va fi guvernată direct de Marea Britanie, care în primii ani se angajează să respecte Declarația de la Balfour care să permită evreilor să se stabilească pe teritoriul palestinian și să creeze aici un “Acasă evreiască națională”. Turcia va fi, de asemenea, obligată să părăsească statutul său de putere cosmopolită și multinațională, devenind stat “național”.
Sistemul geopolitic al statelor din Golf, generat la începutul anului 2008, este un sistem creat la inițiativa Arabiei Saudite – care este polul de putere centrală – după modelul Uniunii Europene, incluzând Kuweit, Oman, Qatar, Yemen și EAU. Scopul acestui sistem este acela de a asigura securitatea în Golful Persic și Statele Unite ale Americii, în cazul unui atac din partea Iranului și de a crea o piață unică imensă pentru capital în această regiune.
În realitate, sistemul este gândit pentru Arabia Saudită pentru a contracara boom-ul economic al Iranului. Pentru Golf, sistemul este garantarea securității – reprezentată de umbrela Arabia – pentru investiții și turism în aceste țări. Statele din Golf până la data aderării la uniunea politică-economică au făcut ca pretențiile teritoriale ale Arabiei Saudite să se oprească și au crea cadrul instituțional al politicii de securitate.
Acest sistem acoperă sfera persană-iraniană de influență: Afganistan, Pakistan, Azerbaidjan și Tadjikistan. Iranul este considerat inima energiei mondiale și centrul polarizator al culturilor derivate din persană.
Coments