Vasile MARIN

Loialitatea reprezintă una dintre valorile morale fundamentale ale societăţii, care asigură funcţionalitatea sistemelor şi subsistemelor sale. Aceasta esenţializează relaţia dintre individ şi sistemul căruia îi aparţine, dar şi dintre indivizii aceleiaşi structuri, evidenţiind un ataşament nedisimulat faţă de valori împărtăşite în comun.
Loialitatea este susţinută de sentimentul conştientizării pozitive a valorilor şi acţiunilor, de dorinţa apartenenţei la un anumit grup şi sistem de valori, de cinste, corectitudine şi verticalitate.
Aceasta are un conţinut multidimensional, problematica sa făcând referire la patrie, organizaţie, camarazi şi la sine. Loialitatea este indispensabilă existenţei şi funcţionalităţii organizaţiei militare, fiind una dintre premisele importante ale coeziunii sale.
Definiţiile din dicţionare au meritul lor, dar pentru noi este important cum se concretizează ea până la nivelul ultimului angajat din cadrul instituţiei militare şi ce ar putea face liderii militari, de la orice nivel ierarhic, pentru a dezvolta sentimente puternice de loialitate în rândul subordonaţilor, faţă de ei şi de obiectivele organizaţiei. Relaţiile dintre individ şi organizaţie, colaborarea dintre oameni se bazează pe loialitate, aceasta trebuie să se manifeste în ambele sensuri, atât dinspre individ spre organizaţie, cât şi invers. Cu alte cuvinte, loialitatea se bazează pe simetrie, adică ambele părţi trebuie să se implice cu aceeaşi „zestre” valorică în relaţie. În organizaţia militară, toate celelalte valori ca: onoare, demnitate, integritate îşi pierd orice semnificaţie şi sunt lipsite de consistenţă în absenţa loialităţii.
A face parte dintr-o instituţie militară, a purta uniforma Armatei Române reprezintă un angajament serios, care nu presupune doar asumarea unor responsabilităţi ce ţin de executarea riguroasă a ordinelor primite, ci şi de aderarea cu trup şi suflet la valorile, simbolurile şi normele de conduită specifice organizaţiei militare.
Depunerea Jurământului reprezintă afirmarea publică în cadrul solemn a loialităţii, asumarea tuturor responsabilităţilor care decurg din calitatea de militar al Armatei Române. Actul depunerii Jurământului are o dublă dimensiune, în primul rând este o manifestare a loialităţii faţă de sine, fiind de aşteptat ca angajamentul asumat să fie în concordanţă cu convingerile şi credinţele proprii, şi în al doilea rând, o manifestare a loialităţii faţă de organizaţia militară şi, în mod implicit, faţă de patrie, de naţiunea căreia îi aparţinem, cu toate consecinţele ce derivă din aceasta.
Prin urmare, loialitatea faţă de organizaţie implică pe de o parte adoptarea normelor de conduită specifice mediului militar, participarea activă şi nu formală la viaţa organizaţiei şi la evenimentele care marchează existenţa acesteia, iar pe de altă parte, executarea cu seriozitate a ordinelor primite, perfecţionarea continuă, respect faţă de superiorii ierarhici, implicare autentică în plan profesional pentru a optimiza, prin toate mijloacele, căile de atingere a obiectivelor organizaţiei. Pentru a sintetiza, pentru un militar, aceasta înseamnă a-şi face datoria. Loialitatea faţă de colegi este indispensabilă pentru crearea unui climat organizaţional sănătos, creativ şi motivant. Relaţiile de camaraderie, coeziunea colectivului fac să fie mai puţin aspre restricţiile impuse de viaţa militară.
Din acest punct de vedere, cultivarea şi dezvoltarea loialităţii nu trebuie lăsate la întâmplare, cu atât mai mult cu cât aceasta este una dintre premisele coeziunii structurilor militare, un rol important revenind, în acest sens, liderului militar. Considerăm că liderul militar este catalizatorul şi promotorul valorilor în organizaţie, profesionalismul şi competenţa acestuia catalizează energiile / resursele organizaţiei, antrenează şi motivează oamenii, dezvoltă puternice sentimente de loialitate în rândul colaboratorilor care trebuie să aibă încredere în el.
Referitor la loialitatea organizaţiei militare faţă de membrii săi, considerăm că investiţia în educaţie (formare, perfecţionare), reprezintă şi ea o formă de manifestare a acestei loialităţi. Organizaţia militară îşi formează astfel specialiştii în concordanţă cu propriile cerinţe, dinamica organizaţională a liniilor de dezvoltare şi cu misiunile pe care le are de îndeplinit. În cadrul acestor programe de formare, membrii organizaţiei îşi pot realiza aspiraţiile profesionale şi personale, ajungându-se la o armonizare a intereselor personale ale acestora cu obiectivele organizaţiei. O altă formă de manifestare a loialităţii organizaţiei este reprezentată de acele politici prin care membrii organizaţiei primesc informaţii exacte asupra exigenţelor poziţiei lor ierarhice şi ale rutelor de carieră disponibile. Informaţia clară îi ajută să anticipeze problemele, să ia decizii bine fundamentate privitoare la carieră şi, eventual, să pregătească o strategie specifică pentru a face faţă într-un context dat.
Loialitatea în organizaţia militară nu trebuie să aibă culoare şi nici semne de armă, aceasta trebuie să posede o singură măsură: ataşamentul faţă de patrie, instituţie, organizaţie, salvgardare a intereselor majore ale acestora, faţă de valoare şi calitate, precum şi faţă de propriile convingeri. De foarte multe ori, se produc disfuncţii în simetria loialităţii dintre organizaţie şi individ, disfuncţii care afectează încrederea şi subminează armonizarea intereselor, ceea ce modifică conţinutul îndeplinirii obiectivelor şi al ataşamentului individului faţă de instituţie. Ele sunt cauzate îndeosebi de neprofesionalism, voluntarism, oportunism, de lipsa empatiei şi, în cele mai multe situaţii, cel care cedează este individul, simultan cu apariţia frustrării şi pierderea încrederii, probleme ce afectează grav sentimental de loialitate.
Din această perspectivă, organizaţia militară are obligaţia morală faţă de cei care o slujesc, în temeiul loialităţii, să prezerve interesele membrilor săi chiar şi după ce aceştia nu-i mai aparţin.
Ca o concluzie finală, se poate evidenţia faptul că loialitatea trebuie să rămână simbolul profesionistului militar, aceasta reprezentând printre altele o cheie către performanţă.
Loialitatea trebuie să constituie, şi pe mai departe, una dintre valorile perene ale activităţii noastre de militari la care trebuie azi, mai mult ca oricând, să reflectăm mai îndelung, pentru că loialitatea nu „umblă“ cu jumătăţi de măsură şi pentru că… dacă loialitate nu e, nimic nu e.