Tudor BLÂNDU

Creșterea dependenței energetice a producătorilor industriali mari direct proporțional cu consumul în creștere a dus la căutarea unor noi zone care posedă resurse de hidrocarburi. Regiunea din jurul Mării Caspice, inclusiv regiunea Caucazului la Vest și Asia Centrală, la Vest, Rusia și Iran, în Nord și Sud este una dintre aceste zone.
Confruntările pentru energie au fost exprimate într-o varietate de aspecte de-a lungul timpului. Dacă Rusia este statul cu cea mai lungă prezență în regiune, China nu este cel mai nou, dar cel mai imprevizibil, UE oferă cele mai avantajoase contracte şi SUA se prezinta ei înșiși ca o singură hiper-putere – asigurarea securității în regiune.
În acest joc Statele din Asia Centrală doresc să aibă propriile lor drepturi și roluri, devenind centrul unui Nou Drum al Mătăsii, dar nu și rolul de pioni simpli în mâna marilor maeștrii ai jocurilor de energie.

Increasing the energy dependence of large industrial producers in direct proportion to increasing consumption has resulted in the search of new areas possesing hydrocarbures resorces. The region around the Caspical Sea including the Caucasus region on West and Central Asia on West, Russia and Iran on North and South is one of this areas.
The confrontations over energy have been expressed in a variety aspects over time. If Russia is the state with the longest presence in the region, China is not the newest one, but the most impredictible, EU is offering the most advantageous contracts and USA are presenting themselves as a single hyper-power – the assurance of security in the region.
In this Great game, the Central Asia States want to have their own rights and roles, becoming the centre of a New Silk Road, but not the role of simple pawns in the hand of the great-masters of energy games.