Lumea trece prin criză financiară. Creşterea economică îşi moderează marea tendinţa de creştere din ultimii 5 ani. Sectorul financiar îşi restrânge fluxul de credit şi pieţele înfruntă volatilitate crescută, preţuri înclinate în jos şi risc crescut de investiţii. Întrebările care apar atât în instituţii academice şi de luare a deciziilor sunt: în condiţiile unui eşec al pieţei, cât de mult poate interveni statul? Care trebuie să fie limitele unei intervenţii de succes a statului care poate diminua efectele negative ale crizelor financiare şi, în acelaşi timp, să restabilească pe şine sectorul financiar evitând dependenţa sa de ajutorul resurselor publice? Acest articol oferă unele răspunsuri potenţiale la aceste întrebări şi porneşte de la ipoteza că în situaţia de criză intervenţia statului trebuie să fie moderată, stimulând sistemul financiar, dar încercând să menţină pieţele libere.
The world is under financial crisis. Economic growth is moderating its last 5 years of tremendous rise tendency. The financial sector is restricting its credit flows, and markets are facing high volatility, downward sloping prices and high risks of investment. The questions that rise both in the academic and the decision-making institutions are: Under conditions of market failure, how far can the state step in? What should be the limits of a successful state intervention that can diminish the negative affects of the financial crises and that, in the same time, reestablishes the financial sector back on track avoiding its dependence on public resource help? The present article offers some potential answers to these questions and starts from the hypothesis that under situation of crisis states’ intervention should be moderate, stimulating the financial system, but trying to keep markets free.
[…] Daniela MARINACHE – Consecinţele crizei financiare – între protecţionism şi pieţe libere […]