Helmut M. ARTHUS
The dominant slogan for all attempts of fighting terrorism is “War on Terror” whose origin is not a political but a military one. Although this is just a metaphor – i. e. it must not be taken too seriously – it uncovers the whole way of thinking. Even political activities are indebted to military strategy: Like any other war, the War on Terror needs the support of politics: military pacts, military political co-operations, proliferation of weapons and military and secret services’ know how, joint political and military ventures etc. Even political measures concerning the terrorists’ flow of information, communication and money are military-like in that they try to destroy the logistics of terrorism.
Whoever aims at fighting terrorism not only in a military or quasi-military way but (additionally!) in a political one, should at first understand what makes people become terrorists or approve terrorism. This is obviously a question that does not only concern people who really become active terrorists but also the complete environment in the broadest sense ranging from silent approval via intellectual legitimating or propaganda to actual support. Only a few people do really become terrorists, but sometimes nearly whole peoples can be more or less silent proponents. Not everyone who has a bin-Laden poster in his sitting room is a real or potential terrorist, but in some way he is a fan of bin-Laden and an advocate or at least an acceptor of Islamism – including terrorism.
So in order to understand terrorism and its conditions, it is necessary to understand the highly complex and interdependent cognitive, psycho-social and political network of people connected with terrorism which way ever and to which degree, in which intensity and in which function ever.
Războiul politic contra Terorii? Structurile sociale ale legitimării și delegitimării
Sloganul dominant pentru toate tentativele de a lupta contra terorismului este ”Război contra Terorii” a cărui origine este politică și nu militară. Deși este doar o metaforă – nu trebuie luată prea în serios – dezvăluie întregul mod de gândire. Chiar activitățile politice sunt îndatorate strategiei militare: ca orice alt război, Războiul contra Terorii necesită sprijinul politicii: pacturi militare, cooperări militare politice, proliferarea armelor și know how militar și al serviciilor secrete, operațiuni comune politice și militare etc. Chiar măsurile politice privitoare la fluxul de informație, comunicațiile și banii teroriștilor sunt ca militare prin faptul că distrug logistica terorismului.
Oricine țintește la lupta contra terorismului pe cale nu numai militară sau cvasi-militară dar (adițional) politică, trebuie să înțeleagă mai întâi ce îi face pe oameni să devină teroriști sau să aprobe terorismul. Aceasta este în mod evident o chestiune care nu privește doar oamenii care devin cu adevărat teroriști activi, dar, de asemenea, mediul complet în cel mai larg sens variind de la aprobare tăcută, dar câteodată aproape în întregime popoare pot fi mai mult sau mai puțin susținători. Nu oricine are un poster cu bin-Laden în camera de zi este un terorist real sau potențial, dar într-un fel el este un fan al lui bin-Laden și un avocat sau cel puțin acceptă islamismul – incluzând terorismul.
Așadar pentru a înțelege terorismul și condițiile sale,este necesar de înțeles rețeaua foarte complexă și interdependentă cognitivă, psiho-socială și politică de oameni conectați cu terorismul în care fel și în ce grad, cu ce intensitate și cu ce funcție.
