Dacian DUNA

Valentina Tania SECHEȘAN

Today, the European Union can be described at least as a demographical and social-economic giant, yet also as a military and sometimes political dwarf. It can be regarded as a regional power, dominating the Western part of Eurasia – the most part of the European (sub)continent, yet not as a genuine global superpower, capable to rivalize with the United States of America. The EU is often approached as a rising global power, a future promise, future world’s superpower etc.
The EU must solve its institutional reform before getting further to the East or South.
Therefore, before touching the present, we present a short history of the issues, describing implicitly what many regards as the “conflict map” present in every negotiation. In the case of Turkey, the EU accession negotiations may collide with the security issues. The Turkish Kurdistan is situated at the intersection of such interests
Turkey submitted its application to the European Community in 1987. The European Commission lately response in December 1989 produced the first great disappointment for the Ankara authorities.
The determination of modern Turkey to join the European community has been clear ever since the beginning of the European construction project. One may say that it was even older, since the time of Mustafa Kemal Atatürk who attempted to transform his country using the European model. Turkey was and still is one of the countries having privileged relations with Europe. However, Turkey still has to cope with his imperial past, the Kurds being a part of this past and an important part of the present and future.
The EU and Turkey must find the best strategies for developing the Kurdish lands. Hence, welfare may ease security and ensure a better way for Turkey’s EU accession.

Aderarea turcă la UE: problema kurdă

Astăzi, Uniunea Europeană poate fi descrisă cel puțin ca un gigant demografic și socio-economic, totuși de asemenea ca un pitic militar și uneori politic. Poate fi privită ca o putere regională, dominând partea vestică a Eurasiei – cea mai mare parte a (sub)continentului europena totuși nu ca o adevărată superputere globală, capabilă să rivalizeze cu Statele Unite ale Americii.

UE este adesea abordată ca o putere globală în dezvoltare, o promisiune de viitor, viitoarea superputere a lumii etc.

UE trebuie să își rezolve reforma instituțională înainte de a înainta către Est sau Sud.

Ca urmare, înainte de a atinge prezentul, prezentăm o scurtă istorie a problemelor, descriind implicit ceea ce mulți privesc ca ”harta conflictului” prezent în fiecare negociere. În cazul Turciei, negocierile de aderare la UE pot intra în coliziune cu probleme de securitate. Kurdistanul turc este situat la intersecția unor astfel de interese.

Turcia înaintat aplicația sa către Comunitatea Europeană în 1987. Răspunsul întârziat al Comisiei Europene în decembrie 1989 a produs prima dezamăgire pentru autoritățile de la Ankara.

Determinarea Turciei moderne de a se alătura comunității europene a fost clară de la începutul proiectului de construcție europeană. Se poate spune că a fost chiar de mai demult, din timpul lui Mustafa Kemal Atatürk care a încercat să transforme țara sa folosind modelul european. Turcia a fost și este una din țările având relații privilegiate cu Europa. Totuși, Turcia trebuie să rezolve cu trecutul său imperial, kurzii fiind o parte din acest trecut și o parte importantă a prezentului și a viitorului.

UE și Turcia trebuie să găsească cele mai bune strategii pentru dezvoltarea teritoriilor kurde. Astfel, bunăstarea poate ușura securitatea și să asigure o cale mai bună mai aderarea Turciei la UE.