Mădălina Virginia ANTONESCU

Imperiile Vechii Persii și Uniunea Europeană

Articolul încearcă să surprindă câteva din deosebirile dintre două tipuri de suprastructuri imperiale, precum Imperiul Persan antic şi Uniunea Europeană. Dacă suprastructura persană este un tip de imperiu vechi, format într-un mod specific, printr-o combinaţie de cuceriri teritoriale şi de alianţe matrimoniale, Uniunea Europeană se defineşte ca un imperiu postmodern, format de state suverane şi extinsă într-un mod paşnic, prin negocieri diplomatice cu statele candidate. Dacă Imperiul Persan este un tip de entitate politică personalizată, condusă de un împărat, ca persoană sacră, zeificată, cazul UE este foarte diferit, reflectând marea transformare a tiparului imperial de-a lungul istoriei: astfel, UE este un tip depersonalizat de imperiu care pare să aibă o Preşedinţie – ca o instituţie colectivă, informală, neconsacrată expres în tratatele comunitare -, însă nu şi un Preşedinte UE, ca şef suprem al imperiului. Pe de altă parte, Imperiul Persan este unul centralizat, teritoriile cucerite fiind organizate în satrapii sau provincii, în timp ce UE este formată din state suverane, în ciuda naturii integraţioniste care pretinde existenţa unui anumit transfer de suveranitate. UE nu are un teritoriu personal, ci un tip special de teritoriu, funcţional, format din teritoriile tuturor statelor membre, în sens economic – piaţa unică -, mai degrabă decât într-un sens politic. UE, ca o uniune de state nu are provincii imperiale conduse de autorităţi locale dotate cu largi prerogative, precum Imperiul Persan. Articolul încearcă mai degrabă să surprindă transformările majore ale tiparului imperial de-a lungul istoriei, de la vechile tipuri de imperii la construcţiile imperiale postmoderne, depersonalizate, tehnocratice.