Benjamin E. THOMAS

Petroleum is by far the most important product of Iran. The export of oil, by value, is normally several times that of all other exports combined and the Iranian government largely depends upon the income from oil for its expenses and for the foreign exchange. Usually the industry employs almost as many industrial workers as all industries together. The refinery at Abadan, in the southwest, is one of the largest in the world. All the oil fields lie near the head of Persian Gulf.
The great majority of Iranians are farmers. The main crops of wheat, barley, rice, dates, cotton, and tobacco are mostly consumed locally. Only moderate quantities of dried fruits and cotton, and a few other agricultural items are exported. Except for refined sugar and tea, the country is self-sufficient in food. The more productive farmlands of the north make up for the deficit in the drier sections.
The deserts and mountains of Iran occupy most of the surface. Only about 10 per cent of the land is cultivated. Methods of farming are often ancient and primitive, irrigation facilities are inadequate, and productivity is low. Approximately 90 per cent of the people are illiterate. As in Egypt, there are large numbers of tenants or sharecroppers who work on the estates of wealthy landlords. The main industrial products, aside from petroleum, are hand-woven rugs and textiles. Persian rugs have been well-known since ancient times, and rank next to petroleum as an export.
The major centers of Iran lie in the interior.
Teheran is the capital and largest city. It is an important irrigated district and is the focus for several caravan routes and rail lines. Growth has been rapid since World War I and the modern buildings contrast sharply with the older sections. Tabriz is the main commercial center for the farmlans of the northwest, and manufactures carpets, textiles, and leather goods. Isfahan is noted for its textiles, cotton, silk, and wool. It is also a center for animal products and dried fruits. In northeastern Iran the oasis town of Meshed lies on the caravan route to India and is connected to Teheran by railway. Products of the region include fruits, cotton, grain, sheep, and goats. All the large centers of Iran have colourful bazaars and ancient and famous mosques. Many of these cities were the capitals of past empires.
Bandar Shahpur, at the head of the Persian Gulf, is the most important seaport of Iran. In 1938 a railroad was built to connect it via Teheran with Bandar Shah on the Caspian Sea. Over this route the Allies, especially the United States, shipped supplies to aid the Soviet Union against Germany in World War II.

(World Geography, Part Two, Eastern Hemisphere, Edited by Otis W. Freeman, John W. Morris, McGraw-Hill Company, Inc. 1958, pp. 422 – 423)

Africa de Nord și Estul Apropiat – Iranul

Petrolul este de departe cel mai important produs al Iranului. Exportul de petrol, ca valoare, este în mod normal de câteva ori mai mare decât toate celelalte și guvernul iranian depinde în mare parte de venitul din petrol pentru cheltuielile sale și schimb valutar. În mod obișnuit industria angajează tot atâția muncitori industriali ca toate industriile la un loc. Rafinăria din Abadan, în sudvest, este una din cele mai mari din lume. Toate câmpurile petrolifere sunt așezate lângă capul Golfului Persic.

Marea majoritate a iranienilor sunt fermieri. Principalele culturi de grâu, orz, orez, curmale, bumbac și tutun sunt în cea mai mare parte consumate local. Numai cantități moderate de fructe uscate și bumbac și câteva alte produse agricole sunt exportate. Exceptând zahărul rafinat și ceaiul, țara este auto-suficientă în privința mâncării. Fermele mai productive din nord compensează deficitul în secțiunile mai uscate.

Deșerturile și munții Iranului ocupă cea mai mare suprafață. Doar aproximativ 10 procente din teren este cultivat. Metodele de agricultură sunt vechi și primitive, facilitățile de irigație sunt inadecvate și productivitatea este mică. Aproximativ 90 la sută din oameni sunt iliterați. Ca în Egipt, sunt mulți chiriași sau dijmași care lucrează pe proprietățile oamenilor bogați. Principalele produse industriale, în afara petrolului, sunt covoare țesute de mână și textile. Covoarele persane sunt bine cunoscute de multă vreme și la export se situează lângă petrol.

Centrele principale ale Iranului sunt situate în interior.

Teheranul este capitala și cel mai mare oraș. Este un district important irigat și punctul focal al câtorva rute de caravane și căi ferate. Creșterea a fost rapidă de la Primul Război Mondial și clădirile moderne contrastează puternic cu părțile mai vechi. Tabriz este principalul centru comercial pentru fermierii din nord și manufacturi de carpete, textile și bunuri din piele. Isfahan este remarcat pentru textilele sale, bumbab, mătase și lână. Este de asemenea centru pentru produse animaliere și fructe uscate. În nordestul Iranului orașul oază Meshed este situat pe ruta de caravane către India și e conectat prin căi ferate cu Teheranul. Produsele regiunii includ fructe, bumbac, grâne, oi și capre. Toate centrele mari ale Iranului au bazare colorate și moschei vechi și faimoase. Multe din aceste orașe au fost capitalele unor imperii din trecut.

Bandar Shahpur, la capul Golfului Persic, este cel mai important port al Iranului. În 1938 o cale ferată a fost construită pentru a-l conecta via Teheran cu Bandar Shah la Marea Caspică. Pe această rută aliații, în special Statele Unite, au expediat provizii pentru a ajuta Uniunea Sovietică împotriva Germaniei în Războiul Mondial II.

(Geografia lumii, Partea a doua, Emisfera estică, editată de Otis W. Freeman, John W. Morris, McGraw-Hill Company, Inc. 1958, pp. 422 – 423)