Ion DRAGOMAN

Libertatea cuvântului şi a informaţiei sunt în zilele noastre universal acceptate ca parte a drepturilor fundamentale ale omului şi a consolidării păcii, a înţelegerii internaţionale, într-o lume din ce în ce mai globalizată. Suportul legal al acestor libertăţi este menţionat în Carta Internaţională a Drepturilor Omului şi Constituţiile statelor democratice. Suportul material este constituit de proliferarea globală a informaţiei în mass-media. Lumea a devenit un sat global, unde presa joacă un rol esenţial în informarea opiniei publice. În acelaşi timp, are obligaţii speciale şi responsibilităţi în apărarea securităţii naţionale şi colective. Uneori, în interiorul societăţilor pot apărea situaţii tensionate şi conflictuale ca efecte ale terorismului, discriminările adresate minorităţilor, xenophobia sau războiul; în aceste circumstanţe, mass-media are o obligaţie morală să apere valorile democratice şi să se opună incitărilor la violentă şi ură şi confruntărilor. Nici proprietarii, nici editorii nu trebuie să considere informaţia bun personal; ei trebuie să facă distincţie între ştiri şi opinii, evitând confuzii ce ar face să fie considerată ştire sau că ei ar trebui să preia funcţiunile specifice ale autorităţilor publice sau pe cele ale instituţiilor educaţionale sau culturale. În jurnalism, scopul nu scuză mijloacele, iar informaţia trebuie obţinute pe căi etice şi legale, iar abuzurile să fie sancţionate legal.
Jurnalismul de război a apărut în secolul XIX, când ziarele au început să trimită reporteri permanenţi pe câmpul de luptă pentru a informa opinia publică. Convenţia de la Haga (1899, 1907) le-a asigurat protecţia legală. Este stipulate că beligeranţii trebuie să ofere corespondenţilor de război statut de prizonieri de război dacă sunt capturaţi. Schimbările intervenite în caracteristicile beligeranţilor după al Doilea Război au determinat adoptarea Primului Protocol Adiţional (1977) la Convenţiile de la Geneva (1949). Acesta stipulează că jurnaliştilor aflaţi în zone periculoase în timpul conflictului armat trebuie să li se ofere protecţie în calitate de civili câtă vreme sunt acreditaţi de guvernele lor. Totuşi, în zonele de operaţiuni militare, comandanţii au dreptul restricţionării obţinerii de informaţii de către presă, fără a anula dreptul ei de a informa opinia publică. În războiul global contra terorismului, presa trebuie să prezinte realitatea, faptul că organizaţiile teroriste nu respectă nici dreptul păcii şi nici dreptul războiului. Pericolele pe care jurnaliştii le înfruntp dacă ei nu cunosc cadrul legal şi nu respectă instrucţiunile forţelor armate. Este utilă şi necesară pentru profesia de journalist includerea cunoaşterii dreptului războiului şi a deontologiei profesionale în zonele de conflict armat.