Maricel ANTIPA

Experienţa terorismului modern din societăţile democratice a demonstrat lipsa unor soluţii simple. Există mai multe posibilităţi de a contra-ataca terorismul, unele ducând în direcţii opuse, iar altele propun căi alternative de întărire a democraţiilor şi reducerea violenţei. Teroriştii îşi rezolvă problemele în modul lor, îşi ating scopurile şi abandonează violenţa doar când nu o mai consideră necesară.
Multe state democratice privesc terorismul domestic în principal ca o problemă de aplicare a legii şi de control juridic, considerând acţiunile teroriste crime grave, care trebuie puse sub incidenţa Codului Penal. Dar nu întotdeauna impunerea legii s-a dovedit soluţia, aşa încât alte măsuri complementare trebuie luate în considerare. Fără aceste măsuri este posibil pentru alte mişcări teroriste să apară din ideologiile vechilor mişcări. Adoptarea unor soluţii educative, combinaţia eforturilor educaționale ale tuturor organismelor societăţii cu atribuţii în acest domeniu vor convinge teroriştii sau cel puţin o parte a lor că terorismul este contraproductiv şi de nedorit pentru atingerea oricărui scop politic. Această abordare este desigur plină de dificultăţi uriaşe şi necesită o perioadă mai mare de aşteptare înainte de a obţine rezultate. De aici putem concluziona că o parte esenţială a efortului democratic este aceea de a determina care sunt cel mai eficiente căi de a preveni terorismul.
În secolul XXI, forţarea audienţei de către terorism se găseşte între corelarea scopului sau obiectivului (de natură ideologică sau religioasă) şi mijloacele utilizate (de intimidare, coerciţie, declanşarea terorii sau a fricii).
Cea mai alarmantă şi semnificativă tendinţă a terorismului internaţional este morbiditatea sa în creştere şi înclinaţia spre atacuri în locuri publice fără a lua în considerare victimele. În lumea reală a terorismului, societăţile democratice vor fi confruntate, chiar şi în viitor, cu vechi, dar şi noi organizaţii extremist-teroriste, cu tacticile şi armele lor. Terorismul va continua să acţioneze în domeniul psihologic, o cale unică de a lupta în ceea ce priveşte strategia şi tacticile utilizate.
Statisticile actuale nu pot întotdeauna prezenta dimensiunile reale şi importanţa unor acţiuni teroriste. Noua generaţie de conflicte va înlocui conflictele militare contemporane. Teroriştii pot achiziţiona încărcături sofisticate, precum armele chimice sau biologice. Pe de altă parte, ei pot rezolva probleme de logistică şi comunicare; pot utiliza explozivi cu efect întârziat sau polifazici sau chiar sisteme portabile conectate prin satelit. Ei au cunoaşterea necesară pentru a ataca şi neutraliza infrastructura, reţelele IT, structurile energetice şi de transport.
Eforturile făcute pentru a proteja aceste sectoare vitale ale societăţii reprezintă doar un început de mică amploare a confruntării cu pericolul întruchipat de noul terorism.
O tendinţă semnificativă în terorismul internaţional şi, de asemenea, în cel domestic, în unele state, este emergenţa şi consolidarea grupurilor teroriste motivate total sau parţial de fanatism religios. La începutul anilor 70, toate grupările teroriste au fost active internaţional pe seama unor credinţe seculare şi scopuri, cei mai mulţi îmbrăţişând o variantă de marxism. Până la sfârşitul anilor 90, nu mai puţin de o treime din grupurile teroriste aveau motivaţii religioase, cele mai multe promovând Islamul. S-a susţinut că fanatismul religios determină o mare înclinaţie către crimele în masă şi fanaticul religios este înclinat către ideea de sacrificiu de sine pentru cauză. În concluzie, ideologia poate fi îndepărtată de realitate, iar teroriştii sunt, în acelaşi timp, mai normali şi mai fanatici decât oamenii obişnuiţi.
Schimbarea de atitudine a organizaţiilor extremist-teroriste a dus la emergenţa unui nou tip de terorism – numit de unii analişti “Super-terorism”, caracterizat de lipsa “mesajului” clasic, accentul căzând acum pe creşterea imensă a numărului morţilor şi răniţilor şi a distrugerilor materiale consecutive atacurilor. Pe de o parte, asistăm la intensificarea atacurilor teroriste, iar, pe de altă parte, asistăm la îmbunătăţirea modului lor de organizare şi dezlănţuire a atacurilor.