Radu SĂGEATĂ

Sensul primar al cuvântului „pays” [patrie], din latinul „pagus”, ce semnifică un canton, îşi menţine şi azi legătura cu termenul de mic ţinut rural: dimensiunile acestuia sunt de ordinul câtorva zeci de kilometri. Este vorba de un vechi teritoriu tribal sau de o seigneurie medievală? Astăzi cele mai multe din aceste „pays” sunt desemnate de un nume propriu, sunt considerate cadru al vieţii tradiţionale, dacă nu „naturale”, şi s-au bucurat din secolul XIX-e de favorurile persoanelor de vază din mediul rural, iar azi de cele ale anumitor ecologişti. „Vivre au pays” [Patria să trăiască] este una din noile forme de revendicări populare. Rivalităţile la nivel locale dintre personalităţile politice se traduc prin celebrarea şi promovarea „pays” [patriilor] cu nume diferite (care se referă la un oraş. O vale, o veche unitate politică) ce corespund cu toate acestea spaţiilor aproape identice. În desemnarea termenului pays, ca şi a celui de „région” o extensie din ce în ce mai mare, s-a ajuns la utilizarea lor pentru a numi ansambluri spaţiale de ordin doi şi trei de mărime, care se măsoară în sute sau mii de kilometri. Este vorba în general de ansambluri corespunzând extensiei unei caracteristici a geografiei fizice şi termenul pays (sau région) este în această accepţiune utilizată la plural (pays tropicaux, pays tempérés, pays froids etc.).
Yves Lacoste (coord.), Dictionnaire de Géopolitique, Flammarion, Paris, 1995