Dominuţ PĂDUREAN

Cu un trecut de aproape trei ori milenar şi începuturi ce se pierd în negura miturilor şi legendelor antichităţii, înfruntând numeroase vicisitudini (dovedind, într-o manieră particulară, justeţea vechii zicale „sunt fata locorum”!), Insula Şerpilor a fost, este şi rămâne şi pe mai departe – în ciuda statutului său juridic schimbător – parte organică a vechii vetre carpato-danubiano-pontice.
Înţelegerea corectă a „istoriei” acestui colţ al pământului românesc trebuie să plece de la faptul că din punct de vedere juridic, al apartenenţei teritoriale, Insula Şerpilor a urmat îndeaproape soarta gurilor Dunării.
Retrospectiva anilor 1944-2005 relevă faptul că importanţa militaro-economică a Insulei Şerpilor a cunoscut o inversiune generată de evoluţia evenimentelor care au avut loc în Europa acestei perioade: importanţa militară mare în trecut a devenit mult mai mică astăzi, în timp ce importanţa economică, simbolică în primii ani de după război, a devenit foarte mare în ultimul deceniu, având tendinţe de creştere şi în continuare!