Tiberiu TRONCOTĂ

Conflictele ce au pornit din interiorul regiunii (indiferent de faptul că au pornit ca urmare a perceperii unei ameninţări din exterior, sau nu) şi s-au extins sau nu în afara ei, au avut la bază religia. Fie că este vorba despre atacuri teroriste sau alte forme de luptă în numele Islāmului, însumate sub denumirea de Djihad, sau de conflicte intra regionale între musulmanii sunniţi şi cei şiiţi, toate aceste conflicte s-au desfăşurat pe considerente religioase. Islāmul are deci o putere imensă asupra tuturor tipurilor de acţiune ale statelor din Orientul Mijlociu, şi chiar dacă nu se poate spune că religia Islāmică permite sau susţine în vreun fel terorismul, iar actele teroriste săvârşite de organizaţii musulmane sunt numai atât – acte teroriste -, cei ce le revendică o fac totuşi în numele religiei. Cel de-al doilea tip de conflicte se referă la cele susţinute sau chiar pornite din exterior, şi care au ca miză şi cauză petrolul. Acum, după războiul din Irak, şi având în vedere prezenţa americană în regiune, este probabil ca acest tip de conflicte să scadă în intensitate şi frecvenţă. Însă tot din aceste considerente, este posibil ca primul tip de conflicte să-şi mărească probabilitatea de apariţie.