Eugen ZAINEA

Pentru început, să definim aria la care vom face referire în rândurile care urmează. Respectând strict criteriul geografic, am înglobat în zona Mării Negre următoarele state: România, Bulgaria, Turcia, Georgia, Rusia, Ucraina, care au direct deschidere la mare, Moldova şi Armenia, datorită apropierii imediate de Marea Neagră. Din considerente care vor rezulta din cuprinsul demonstraţiei noastre, un element esenţial în definirea nivelului de interes (deci a importanţei strategice) a zonei îl reprezintă resursele şi rezervele de energie ale statelor din zonă, dar şi existenţa unor resurse şi rezerve de energie în zona de imediată proximitate a Mării Caspice, ca şi apropierea relativă de zona de maxim interes din acest punct de vedere, a Golfului Persic şi adiacentă, ceea ce face ca statele din vecinătatea acestui spaţiu să prezinte o importanţă deosebită ca zone de tranzit actual sau de perspectivă către centrul şi vestul Europei pentru ţiţeiul, produsele rafinate sau gazele naturale extrase sau produse în cele trei arii citate, sau ca zone de operaţii pentru asigurarea accesului la aceste resurse sau chiar a controlului acestora. Iată de ce, pentru a avea o imagine mai exactă a implicaţiilor, cel puţin din punctul de vedere al resurselor energetice convenţionale (vitale pentru asigurarea continuităţii dezvoltării economice, cel puţin în următorii 50 de ani), am avut în vedere, în analiză, un spaţiu extins al zonei Mării Negre, în care am considerat necesară înglobarea statelor riverane Mării Caspice (Azerbaidjan, Iran, Turkmenistan, Kazahstan), ca şi a Uzbekistanului, aflat în imediata vecinătate.
În analiza importanţei strategice a unei regiuni trebuie ţinut cont de câteva elemente, pe care le considerăm de mare pondere şi care, pe cale de consecinţă, contribuie decisiv la ierarhizarea nivelurilor de interes, pentru spaţiul respectiv, comparativ cu alte spaţii geografice.
După cum se poate observa, statele incluse efectiv în zona Mării Negre însumează o suprafaţă de aproape două ori cât suprafaţa Europei (cca. 15% din suprafaţa globului) şi o populaţie considerabilă (305 milioane de locuitori, adică 5% din populaţia globului). În ceea ce priveşte Produsul Intern Brut, valoarea lui (554,2 miliarde de dolari) este destul de mică în comparaţie cu potenţialul, reprezentând numai 1,8% din volumul Produsului Intern Brut mondial al anului 2001.
Adâncind analiza, potrivit criteriilor pe care le-am prezentat încă de la început, vom observa că importanţa zonei creşte substanţial.
Analiza de faţă, axată pe potenţialul energetic al acestui spaţiu, ne permite să apreciem că poziţia statelor din zonă din punct de vedere strategic se va consolida constant şi posibil spectaculos, cel puţin în primele decenii ale acestui secol şi, foarte probabil, chiar începând cu anii următori.
Oricum, indiferent de opţiunile asupra cărora se va opri administraţia americană, în toate variantele imaginabile, importanţa economică şi, pe cale de consecinţă, strategică a zonei Mării Negre va fi cel puţin în următoarea jumătate de secol, în creştere spectaculoasă.
Iată de ce suntem de părere că zona Mării Negre şi cea adiacentă, aşa cum am prezentat-o în rândurile de faţă, cea a Mării Caspice, se va număra în următoarea jumătate de secol printre cele mai dinamice din lume. Nu rămâne decât ca elitele politice din statele acestui spaţiu să fie conştiente de acest adevăr şi să se dovedească la înălţimea momentului, reuşind să valorifice în mod optim şansele pe care evoluţiile previzibile la scară mondială le oferă ţărilor şi populaţiilor lor.