George ARDELEANU

Pluralismul politic înseamnă de obicei că într-o anumită societate există mai mult de o tradiție religioasă și mai mult decât o singură, nechestionabilă viziune a supranaturalului. Există multe puncte de vedere convergente, astfel încât oricine poate alege liber între o interpretare religioasă sau alta și interpretări rivale (sau religii) și organizații (biserici) concurează pe ”piața” religiilor. Rolul statului în acest tablou este pasiv. În societățile moderne, pluraliste din punct de vedere religios, religiile pot juca rol vital drept surse de semnificație pentru aderenții lor, dar nici statul sau guvernul nu trebuie să forțeze oamenii în respectarea unor perspective religioase sectare sau să favorizeze anumite religii sau să pedepsească oamenii pentru religiozitatea lor fără un motiv foarte puternic altul decât prejudecățile. Aceasta este un scenariu tipic occidental. Voi argumenta că situația este diferită în sud-estul Europei și principalul motiv este relația între religie și etnie în această regiune. Din cauza amestecului complicat (uneori periculos) între aceste două elemente, statul național a influențat, explicit sau implicit, atitudinile religioase sau credințele oamenilor. Pentru a dovedi aceasta, mă voi concentra asupra populației vlahe sârbe. Ei locuiesc în Serbia de Est, în văile Dunării și ale Moravei, in zona Munților Homolje și Timok. Ei vorbesc ”româna” sau ”valaha”, dar statutul lor de minoritate națională nu este recunoscut. Drept consecință, li se refuză toate drepturile: constituționale și legale la educație în limba maternă, folosirea oficială a limbii și alfabetului lor, informații în limba lor, cultură națională etc. Nu își pot nici măcar practica religia în limba lor. Vlahii în Serbia de Est, care aparțin Ortodoxiei Estice, nu au posibilitatea de a participa la servicii religioase în limba română (sau ”valahă”). Și deoarece ei au perceput și percep Biserica Ortodoxă Sârbă ca mecanism de stat pentru asimilare, vlahii au început să respingă religia creștină ca atare și să reînvie vechi comportamente și practici religioase pre-creștine. Acest mecanism de de-creștinare și reînviere a religiei păgâne ca mecanism de stat, care a reușit să schimbe peisajul religios al unei societăți, merită o analiză sociologică mai atentă.

Rethinking Religious Pluralism in South Eastern Europe. The case of Romanian / Vlach population in Serbia-Montenegro
Religious pluralism usually means that in a given society there is more than one religious tradition and more than a single, unchallenged worldview of the supernatural. There are many divergent views, so that one can choose freely between a religious interpretation or another, and rival interpretations (or religions) and organisations (churches) compete in the “marketplace” of religions. The role of the state in this picture is passive. In modern, religiously pluralistic societies, religions can play vital roles as sources of meaning for their adherents, but the state or the government should neither force people into sectarian religious observances nor favour some religions over others nor punish people for their religiosity without a very strong reason other than prejudice. This is a typical Western scenario. I will argue that the situation is different in South Eastern Europe, and a main reason is the relationship between religion and ethnicity in this region. Due to the complicated (sometimes dangerous) mixture between these two elements, the national state influenced, explicitly or implicitly, the religious attitude or beliefs of people. To prove this, I shall focus on the Serbian Vlach population. They live in East Serbia, in the valleys of the Danube and the Morava, in the Homolje Mountains and Timok Area. They speak «Romanian» or «Walachian», but their status of national minority is not recognised. As a consequence, they are denied all rights: constitutional and legal rights to education in their mother tongue, official use of their language and alphabet, information in their language, national culture etc. They cannot even practice religion in their own language. The Vlachs in Eastern Serbia, who belong to Eastern Orthodoxy, do not have the possibility to attend religious services in Romanian (or «Walachian» language). And because they have perceived and perceive the Serbian Orthodox Church as a state-mechanism for assimilation, the Vlachs began to reject Christian religion as such and resurrect old pagan pre-Christian! religious behaviours and practices. This mechanism of de-Christianization and resurrection of pagan religion a state mechanism, which manages to change the religious landscape of a society deserves a closer sociological investigation.