Mariana NIŢELEA

Consiliul Europei, instituţie pan-europeană, alcătuită din 45 de state membre, în care România este membră din octombrie 1993, promovează respectarea drepturilor omului, considerând că fiecare persoană se naşte liberă şi egală în drepturi, fiecare persoană este egală în faţa legii şi este protejată în mod egal de către lege.
Având în vedere atât necesitatea aplicării drepturilor omului, fără nici o discriminare, cât şi existenţa rasismului, discriminării, xenofobiei şi a intoleranţei, a fost înfiinţată Comisia Europeană împotriva Rasismului şi Intolerantei ECRI, ca urmare a primului Summit al şefilor de stat şi de guvern din statele membre ale CoE, în 1993.
Acest organism specializat al instituţiei, cu sediul la Strasbourg, are ca scop combaterea rasismului, xenofobiei, antisemitismului şi intoleranţei în Europa extinsă, urmărind: trecerea în revistă a legislaţiei statelor membre, a politicilor, a măsurilor pe care acestea le iau pentru combaterea rasismului, xenofobiei, antisemitismului şi intoleranţei, precum şi a eficienţei acestora; propunerea realizării de acţiuni la nivel local, naţional şi european; formularea de recomandări de politică generală pentru statele membre; studierea instrumentelor juridice internaţionale aplicabile în acestă materie, în ideea consolidării acestora.
ECRI este alcătuită din experţi nominalizaţi pentru autoritatea, expertiza şi cunoştinţele în materie, care sunt independenţi şi imparţiali. Activitatea ECRI constă în:
(1) Monitorizarea ţară-cu-ţară. ECRI examinează situaţia din fiecare stat membru, pentru a avea o imagine cât mai completă asupra diferitelor fenomene de rasism sau intoleranţă, a măsurilor politice şi juridice înterprinse, pentru a remedia aceste fenomene, şi modul lor de aplicare. Pentru a obţine o imagine cât mai detaliată şi cuprinzătoare asupra situaţiei din ţara respectivă, ECRI organizează o vizită de lucru înaintea întocmirii fiecărui raport de ţară, în cadrul căreia delegaţia ECRI se întâlneşte cu actorii cheie din domeniul luptei împotriva rasismului şi intoleranţei. Raportul elaborat este discutat în mod confidenţial cu guvernul ţării în cauză şi, apoi, publicat, dacă statul respectiv nu se opune, situaţie care nu a existat până în prezent. În al doilea raport privind România (pentru 2001, publicat în aprilie 2002), ECRI a luat în considerare paşii făcuţi de ţara noastră pentru combarea rasismului şi discriminării: introducerea unei cuprinzătoare legi anti-discriminare, dezvoltarea unei strategii de îmbunătăţire a situaţiei comunităţii rrome, luarea unor măsuri de îndreptare a comportamentului poliţiei faţă de membrii minorităţilor. La acel nivel, al anului 2002, ECRI atrăgea atenţia asupra lipsei de aplicare a acelor prevederi legislative şi asupra climatului de opinie din ţară. Ea sublinia că, în România, comunitatea rromă este, în mod particular, dezavantajată în toate domeniile şi se confruntă cu o discriminare semnificativă, problemele de comportare a poliţiei faţă de membrii acestei minorităţi nefiind rezolvate în totalitate.
(2) Relaţia cu societatea civilă. ECRI organizează sesiuni de informare şi întâlniri tematice cu organizaţii neguvernamentale, şi activităţi comune cu organismele de combatere a rasismului şi intoleranţei. Noul program de acţiune din domeniul relaţiilor cu societatea civilă îl reprezintă seria de mese rotunde din fiecare ţară membră a Consiliului Europei. Motivul apariţiei acestui nou program de acţiune este generat de faptul că rasismul şi intoleranţa pot fi combătute cu succes numai dacă, în această luptă, se implică în mod activ şi societatea civilă. Combaterea discriminării necesită nu numai acţiunea guvernamentală, ci şi o puternică implicare a societăţii civile, căreia ECRI îi recunoaşte contribuţia importantă în realizarea unui dialog multicultural, bazat pe respectul reciproc.
Masa rotundă care a avut loc în România, în noiembrie 2002, a avut, ca temă, Raportul ECRI privind România, noua legislaţie antidiscriminare, strategia de îmbunătăţire a situaţiei rromilor şi rolul mass-media în lupta împotriva rasismului şi xenofobiei. Aceasta a urmărit crearea unui dialog deschis între actorii instituţionali şi neinstituţionali relevanţi, care să ajute la identificarea în comun a celor mai eficiente mijloace de implementare a acelor iniţiative care, până la acel moment, avuseseră un impact limitat.
(3) Elaborarea recomandărilor de politică generală în materie pentru guvernele statelor membre. În acest sens, au fost adoptate următoarele recomandări: recomandările de la 1 la 4 de politică generală ale ECRI; recomandarea nr. 5, de combatere a islamofobiei; recomandarea nr. 6, de combatere a diseminării materialelor rasiste, xenofobe şi antisemite, prin intermediul Internetului; recomadarea nr. 7, privind elementele cheie ale unei legislaţii naţionale eficiente de combatere a rasismului şi discriminării rasiale.
ECRI consideră că o legislaţie adecvată de combatere a rasismului şi a discriminării rasiale trebuie să includă dispoziţii din toate ramurile dreptului, şi anume dreptul constituţional, dreptul civil şi administrativ şi dreptul penal. Numai o astfel de abordare integrată permite statelor membre să antameze aceste probleme într-o manieră exhaustivă, eficientă şi satisfăcătoare din punctal:ul de vedere al victimei. În domeniul combaterii rasismului şi al discriminării rasiale, dreptul civil şi administrativ oferă deseori mijloace juridice suple, care pot facilita victimelor recursul în justiţie. Dreptul penal conferă un efect simbolic, care permite conştientizarea, de către societate, a gravităţii rasismului şi a discriminării rasiale şi are un efect convingător puternic, cu o condiţie: să fie aplicat eficient. ECRI a luat în considerare această complementaritate a posibilităţilor oferite de diferitele ramuri ale dreptului. În ce priveşte, în special, lupta împotriva discriminării rasiale, ECRI recomandă statelor membre ale Consiliului Europei să adopte dispoziţii de drept constituţional, civil şi administrativ şi, în anumite cazuri, să adopte şi dispoziţii de drept penal.
Măsurile juridice necesare combaterii rasismului şi discriminării rasiale la nivel naţional sunt prezentate sub forma componentelor cheie care ar trebui să figureze în legislaţia naţională a statelor membre. ECRI subliniază că măsurile recomandate de ea sunt compatibile cu diferitele sisteme juridice, atât cel al dreptului cutumiar, cât şi al dreptului continental sau al celui mixt. Mai mult, componentele pe care ECRI le consideră esenţiale pentru a constitui cadrul juridic eficient împotriva rasismului şi a discriminării rasiale pot fi adaptate la condiţiile specifice fiecărei ţări, putând face obiectul unei singure legi speciale sau putând fi repartizate în diferite sectoare ale legislaţiei naţionale (dreptul civil, administrativ şi cel penal). Mai mult, aceste componente cheie pot fi inserate într-o legislaţie mai largă, care înglobează lupta împotriva rasismului şi a discriminării rasiale. De exemplu, adoptând măsuri juridice împotriva discriminării, statele membre pot interzice, alături de discriminările rasiale şi alte forme de discriminare, cum ar fi discriminarea bazată pe sex, orientare sexuală, handicap, opinii politice sau orice alte opinii, origine socială, avere, naştere sau pe orice altă bază. În sfârşit, în numeroase domenii, state membre pot aplica direct regulile generale, de aceea nu mai este necesară tratarea acestei chestiuni în Recomandare. De exemplu, aceasta este situaţia în dreptul civil a răspunderii multiple, a răspunderii pentru fapta altuia şi a stabilirii pagubelor, în dreptul penal a condiţiilor de responsabilitate şi a structurii pedepselor, în problemele de procedură a organizării şi competenţei tribunalelor.
În toate cazurile, aceste componente cheie nu formează decât un standard minim, ceea ce semnifică faptul că ele sunt compatibile cu toate dispoziţiile juridice mai protectoare adoptate sau care vor fi adoptate de un stat membru şi că ele nu pot, în nici un caz, justifica o regresie faţă de nivelul de protecţie împotriva rasismului şi a discriminării rasiale deja garantat de un stat membru.