Vasile PAUL, Toni COŞCODARU

Începutul secolului a deschis o nouă eră în politica internațională, unde securitatea și implicit competiția pentru afirmarea și consolidarea noilor centri de putere dețin cel mai important rol în determinarea evoluției lumii și stabilirea unei noi ordini internaționale. Globalizarea, integrarea europeană și euro-atlantică, preocuparea Rusiei pentru câștigarea un rol de decident în rezolvarea problemelor internaționale, afirmarea din ce în ce mai puternică a Chinei și a altor țări asiatice, criza din Golf, în principal conflictul din Irak, și problema non-proliferării nord-coreene, precum și tensiunile crescute între India și Pakistan, două țări nucleare, sunt caracteristice pentru evoluția actualului mediu de securitate. Suntem martorii unor schimbări esențiale care privesc marile puteri ale lumii. Germania nu mai este un stat divizat. Fostul imperiu sovietic a fost dezmembrat și ceea ce a rămas din el, Federația Rusă, este acum numai o mare putere în loc de o super putere. China nu mai este o țară comunistă pură și dură; s-a transformat într-una comunist-capitalistă. Marile puteri europene, precum Marea Britanie, Franța și Germania par să renunțe voluntar la vechiul lor statut, în beneficiul construcției Noilor State Unite ale Europei.

Referindu-ne la puterea militară, Statele Unite reprezintă o, de fapt singura, super putere. Referindu-ne la economie, există trei super puteri economice, acceptate mondial: SUA, Uniunea Europeană și Japonia. Vom adăuga la acestea trei alta, China, care în ultima perioadă se afirmă ca un puternic competitor. De aceea au apărut regiuni economice distincte, cu particularități care marchează toate entitățile în compoziția lor. Prin stabilirea regulilor comune, principiilor, datoriilor și responsabilităților, aceste regiuni au tendința de a integra state care au identități economice, etnice, sociale, culturale și ideologice diferite.

Emergența acestui tip de regiuni reprezintă un fenomen în întregime nou, care pleacă de la ideea că niciun stat, indiferent cât de puternic ar fi, nu poate înfrunta de unul singur situațiile din ce în ce mai complexe generate de dezvoltarea contemporană a societății.

De asemenea reprezintă noi curente în comerțul internațional, precum și în relațiile între puterile economice ale acestor regiuni și acelea ale structurilor de securitate, care necesită o analiză separată. De aceea, diferențe semnificative pot fi observate când vorbim de existența acestor structuri: pe când Europa are deja propria structură de securitate, care este implicată în rezolvarea unor probleme de securitate specifice, zona Asia-Pacific nu are, iar această lipsă a unei structuri de securitate crește riscul să izbucnească noi conflicte.

Lărgirea istorică a NATO, după Praga 2002, eforturile intense făcute de țările central și sud-europene de a se integra în UE și afirmarea acestor organizații ca factori de stabilitate și progres sunt de asemenea caracteristici foarte importante ale mediului de securitate.
Evoluția evenimentelor în Golf, războiul și problemele post-război au o mare influență asupra întregului sistem de securitate. Așadar, relațiile între Est și Vest sunt diferite și vor avea noi puncte de convergență. Bazat pe aceasta, noile coordonate ale dialogului politic și diplomatic, în interiorul structurilor de securitate, vor fi stabilite. Aceste structuri vor necesita conducere și criterii de funcționare și reguli noi, pentru ca procesul de luare a deciziilor să fie adaptat la noua realitate internațională, impusă de lupta împotriva terorismului.
Operațiunile militare conduse de SUA și aliații lor în Afganistan și Irak au subliniat faptul că nicio țară nu poate lupta de una singură împotriva riscurilor asimetrice, precum terorismul, crima organizată și proliferarea ADM. Ca urmare, cooperarea intenațională în rândul organizațiilor de securitate este o cerință esențială.
În acest sens, elaborarea strategiilor militare, doctrinelor comune pentru servicii și manuale de luptă va trebui adaptată noilor amenințări.

O atenție specială va fi acordată reducerii gradului de vulnerabilitate în fața amenințărilor asimetrice, precum terorismul, crima organizată, proliferarea armelor de distrucție în masă, care sunt și continuă să fie principalele pericole.

Cele mai recente conflicte au evidențiat schimbări esențiale și nevoia de tehnologii înalte, utilizarea sistemelor computerizate în lupta modernă, care duc la forțe armate profesionale, flexibile și de mici dimensiuni, specifice noii ere informaționale.

Analizând tendințele centrelor de putere menționate, observăm că pe când interesul principal al Europei, pe termen scurt și mediu, este unul regional, Japonia ezită să-și asume un rol major care are conotații globale, Statele Unite se dedică unui joc global.

SUA au condus o coaliție globală în ultimii cincizeci de ani și au confirmat abilitatea lor de a administra efectiv probleme majore. Luând în considerare că nu există altă forță cu rol global, SUA nu se pot gândi la minimalizarea ambițiilor lor la o singură regiune. Interesele americane sunt atât de conectate cu toate regiunile lumii, încât orice obstacol va avea consecințe nefavorabile, nu numai asupra poziției de leader în construirea unei noi ordini globale, ci în competiția pentru stabilirea unei ierarhii reale a centrelor de putere.
Pe baza evenimentelor recente, putem aprecia că viitorul efort către multi-polaritate va fi dificil și mai complex decât s-a imaginat. Aspectul noii ierarhii globale va fi nou și impredictibil și scenariile sale vor necesita viziuni noi.

Pentru a se adeveri, această ierahie depinde de relațiile între principalii actorii de pe scena politică internațională, unde SUA încă mai au rolul principal.

The beginning of the century has opened a new era in the international politics, where security and implicitly competition for the assertion and consolidation of new power centers holds the most important role in determining world’s evolution and the establishing of a new international order.
Globalization, European and Euro-Atlantic integration, Russia’s concern for gaining a decision making role in solving international problems, the more and more powerful assertion of China and of other Asian countries, the Gulf crisis, mainly the conflict in Iraq, and the non-proliferation North Korean issue, as well as the increased tensions between India and Pakistan, two nuclear countries, are characteristic for the evolution of the current security environment.
We are witnessing essential changes concerning the great powers of the world. Germany is no longer a divided country. The ex Soviet empire has been dismantled and what has left of it, the Russian Federation, is being now only a great power instead of a super power. China is no longer a pure and rough communist country; it changed into a communist-capitalist one. The great European powers, such as Great Britain, France and Germany seem to give up willingly their old statute, for the benefit of building up a New United States of Europe.
Talking about military power, the United States represents the one and only super power. Referring to economy, there are three economic superpowers, worldwide accepted: USA, the European Union and Japan. We can add to these three, another one, China, which lately has asserted itself as a strong competitor. Therefore distinct economic regions have emerged, with specific particularities that mark all the entities in their composition. By establishing common rules, principles, requirements and responsibilities, these regions have the tendency to integrate states that have different economic, ethnic, social, cultural and ideological identities.
The emergence of this type of regions represents an entirely new phenomenon, which starts from the idea that no state, no matter how powerful it would be, can face by itself the more and more complex issues caused by contemporary development of the society.
It also represents new trends in the international trade, as well as in the relations between the economic power of these regions and that of the security structures, which, by the way, require separate analysis. Therefore, significant differences can be noticed when we are talking about the existence of these structures: while Europe already has its own security structure, which is involved in solving specific security issues, the Asia-Pacific area doesn’t and this lack of a security structure increases the risks of new conflicts burst out.
The historic NATO enlargement, after Prague 2002, the intensive efforts made by Central and South Eastern European countries to integrate into EU and the assertion of these organizations, as factors of stability and progress are also very important characteristics of the security environment.
The evolution of events in the Gulf, the war and the post – war issues have a great influence on the entire security system. So, relations between East and West are different and will have new points of convergence. Based on that, new coordinates for political and diplomatic dialogue, within security structures will be established. These structures will need new leadership and functioning criteria and rules, so that the decision making process is adapted to the new international reality, imposed by the fight against terrorism.
Military operations conducted by the US and their allies in Afghanistan and Iraq highlighted the fact that no country can fight by itself against asymmetric risks, such as terrorism, organized crime and MDW proliferation. Therefore international cooperation among security organizations is an essential requirement.
In this sense, the elaboration of military strategies, joint combined doctrines for the services, and of the field manuals will have to be adapted to the new threats. A special attention will be given to reducing the degree of vulnerability against asymmetric threats, such as terrorism, organized crime, proliferation of mass destruction weapons, which are and continue to be main dangers. The latest conflicts highlighted essential changes and the need for high technologies, the use of computer systems in modern fight, which leads to professional, flexible and small size armed forces, specific to the new informational era.
When analyzing the tendencies of the outlined centers of power, we notice that while Europe’s main interest, on short and medium term, is a regional one, Japan hesitates on assuming a major role with global connotations, The United States are devoted to play a global one.
The US led a worldwide coalition in the last fifty years and confirmed their ability of managing effectively major issues. Taking into account that there is no other force with global role, the USA cannot think of minimizing their ambitions to a single region. The American interests are so connected with all world areas that any obstacle would have unfavorable consequences, not only on the leader position in building a new world order but on the competition for establishing a real hierarchy of the centers of power.
Based on recent facts, we may appreciate the future effort towards multi-polarity will be harder and more complex that it has been imagined. The aspect of the world hierarchy will be new and unpredictable and its scenarios will need new visions.
For becoming true, this hierarchy depends on the relations between main actors on the worldwide political scene – where the USA will still have the main role.