Ali Abdul-Aziz AL-YASIRI

How should the ruling authorities in the state, particularly the Executive, manage, organize and plan in order to fulfill the essential requirements of the system for building the state of institutions, in which rights must be respected and duties and responsibilities must be determined in accordance with the logic of the objective balance of the policy of building and managing the state and the society from a non-material point of view, represented by normal life and its social aspects as pillars of state’s power and society’s cohesion. We refer to non-material infrastructures that can be called requirements of the political and social field in an area dealing with aspects of state-building, especially that the strategic plan in Iraq after 2003 must look to the political field in this particular aspect, namely the social aspect, on the criteria of activating the non-material strategic requirements and using them to serve the higher interests of the state and its citizens, and not in the general sense of policy.
Therefore, we must note the challenges of transition and change from the previous phase of this understanding within the culture and mechanisms of the governing authorities before the year 2003 for those aspects, compared to the methodology and the new vision of these structures, the most important of it being represented by the human rights, equitable and independent judiciary, independent system of criminal justice, strengthening the role and the product of non-governmental organizations, the rule of law, civil society, women’s and children’s rights, the role of youth in the society, national identity etc., which are facing, naturally, the consequences of the administration of the tyrannical authorities who ruled for several decades before 2003. Here, the author of the national strategy must deal with the features and characteristics ( formal and essential) of Iraq, knowledge of social, economic, cultural and political structures, which play an important role in shaping society and traits of Iraqi personality, its capacity to interaction with the political situation, as well as the stages of management and state-building that deeply influenced the formation of the Iraqi society and its national identity. Iraq witnessed, since the fall of Baghdad at the hands of Hulagu in the year 1258, dark centuries of backwardness and oppression which imposed on the Iraqis the culture of obedience and absolute submission and left a society divided by social cleavages and political conflicts which emerged clearly after the formation of the Iraqi state in the early twenties the last century. After the establishment of the Iraqi state and for more than half a century of existence of enormous oil incomings and large material, moral and human potential, Iraq could not stand on its feet, as a state, for the construction of law-state and that because the state system gave weight to a personal growing power, paying attention to the material infrastructure and neglecting the socio-political sphere for the construction of the citizen and national identity.

Perspective privind Strategia de Securitate Națională a Irakului Consolidarea Securității Naționale a Irakului în domeniul socio-politic

Cum ar trebui autoritățile de guvernământ în stat, în special Executivul, să gestioneze, să organizeze și să planifice pentru a îndeplini cerințele esențiale ale sistemului de construire a statului de instituții, în care trebuie să fie respectate drepturile și îndatoririle și responsabilitățile trebuie să fie stabilite în conformitate cu logica echilibrului obiectiv al politicii de construire și de gestionare a statului și a societății dintr-un punct de vedere non-material, reprezentat de viață normală și aspectele sale sociale ca piloni ai puterii de stat și ai coeziunii societății. Ne referim la infrastructuri de bază non-materiale care pot fi numite cerințe ale domeniului politic și social într-o zonă care se ocupă cu aspecte ale construcției statale, mai ales că planul strategic în Irak după 2003, trebuie să se uite la domeniul politic, în acest aspect particular, și anume aspectul social, pe criteriile de activare a cerințelor strategice de bază non-materiale și folosindu-le pentru a servi interesele superioare ale statului și ale cetățenilor săi, și nu în sensul general al politicii.
Prin urmare, trebuie să observăm provocările tranziției și schimbarea din faza anterioară a acestei înțelegeri în cadrul culturii și mecanismelor autorităților de reglementare înainte de anul 2003 pentru aceste aspecte, în comparație cu metodologia și noua viziune a acestor structuri, cel mai important al acestuia fiind reprezentat de drepturile omului, sistemul judiciar echitabil și independent, sistem independent de justiție penală, consolidarea rolului și produsului organizațiilor neguvernamentale, a statului de drept, a societății civile, a drepturilor femeilor și copiilor, rolul tinerilor în societate, identitatea națională etc., care confruntă, în mod natural, consecințele administrării autorităților tiranice, care au condus timp de mai multe decenii, până în 2003. Aici, autorul strategiei naționale trebuie să se ocupe de trsăsăturile și caracteristicile (formale și esențiale ) ale Irakului, cunoașterea structurilor sociale, economice, culturale și politice, care joacă un rol important în modelarea societății și trăsăturilor personalității irakiene, capacitatea sa de a interacționa cu situația politică, precum și etapele de gestionare și de consolidare a statului care au influențat profund formarea societății irakiene și identitatea sa națională. Irakul a asistat, de la căderea Bagdadului în mâinile Hulagu în anul 1258, secole întunecate de înapoiere și opresiune, care au impus asupra irakienilor cultura de ascultare și supunere absolută și a lăsat o societate divizată de clivajele sociale și conflictele politice care au apărut în mod clar după formarea statului irakian la începutul anilor douăzeci ai secolului trecut. Dupa crearea statului irakian și pentru mai mult de o jumătate de secol de existență a veniturilor din petrol enorme și materiale mari, potențialul moral și uman, Irakul nu a putut sta în picioare, ca stat, pentru construirea statului de drept și că pentru că sistemul de stat a dat greutate la o putere tot mai mare personală, acordândatenție infrastructurii materiale și neglijării sferei social-politice pentru construirea cetățeanului și a identității naționale.