Kristīne ANTE

After the 1795 the Duchy of Courland and Semigallia was incorporated in the Russian Empire. Even after it became one of the Empire’s provinces, the local particularism tendencies which were based on the historical privileges and rights of the Baltic German nobility and Ev. Lutheran Church remained the same. The current article describes the spread of Orthodoxy in the Province of Courland as a part of the Russian Empire’s integration politics and analyses the confessional and political situation before 1880.
In general the spread of Orthodoxy in the Province was not successful because of several obstacles. The most important concerns the historical privileges of the local elite in Baltic region and the dominating position of the Ev. Lutheran Church, as well as the attitude of the rural society, which recognized Orthodoxy as something foreign, unusual and unfamiliar. As for the attitude of the leadership of Riga Orthodox eparchy in the second half of the 19th century: there were no plans to expand their mission in the Province of Courland. Mostly they improved the material and spiritual life of the existing parishes. This relative disinterest in gaining ‘new souls’ can be explained in the following way – Orthodox clergy in the 1860s and 1870s still were trying to get over the consequences of the first wave of conversions in the 1840s. Some part of these converts were not well prepared before accepting Orthodoxy and after some years discontinued to attend the Orthodox churches and wanted re-convert back to Lutheranism. But as this option was not allowed by the legal regulation they in fact became people with distance to the Church and Christianity.
The governor of Courland Konstantin Pascenko was the only one who saw the profitableness of the spread of Orthodoxy. He believed that it would be the best instrument how to disrupt the link between Ev. Lutheran Church and Baltic German landlords existing over the centuries. He was deeply convinced that through the Orthodox Church and its clergy it would be possible finally to embody governmental reforms and to integrate the Baltic region with the rest of the Empire.

Răspândirea Ortodoxiei în provincia Courland în anii 1880 ca parte a politicii integrării a imperiului rus

Dupa 1795 Ducatul Curlandei și Semigaliei a fost încorporat în Imperiul Rus. Chiar și după ce a devenit una dintre provinciile Imperiului, tendințele particularismului local, care s-au bazat pe privilegiile istorice și drepturile nobilimii germane baltice și Bisericii Luterane Ev. au rămas aceleași. Articolul prezent descrie răspândirea Ortodoxiei în provincia Courland ca parte a politicii de integrare a Imperiului rus și analizează situația confesională și politică înainte de 1880.
În general, răspândirea Ortodoxiei în provincie nu a avut succes din cauza mai multor obstacole. Cele mai importante se referă la privilegiile istorice ale elitei locale din regiunea baltică și poziția dominantă a Bisericii Luterane Ev., precum și atitudinea societății rurale, care a recunoscut Ortodoxia ca fiind ceva străin, neobișnuit și nefamiliar. În ceea ce privește atitudinea conducerii eparhiei Riga ortodoxe în a doua jumătate a secolului al XIX-lea: nu au existat planuri de a extinde misiunea în provincia Courland. În cea mai mare parte au îmbunătățit viața materială și spirituală a parohiilor existente. Acest dezinteres relativ în câștigarea “suflete noi” poate fi explicat în felul următor – clerul ortodox din anii 1860 și 1870 încă încerca să treacă peste consecințele primului val de conversii din anii 1840. O parte dintre acești convertiți nu au fost bine pregătiţi înainte de a accepta Ortodoxia și după câțiva ani, au întrerupt participarea la bisericile ortodoxe și au vrut re-conversia înapoi la lutheranism. Dar, deoarece această opțiune nu a fost permisă de reglementarea legală în care, de fapt, a devenit oameni cu distanța față de Biserică și creștinism.
Guvernatorul de Courland Konstantin Pascenko a fost singurul care a văzut cât de rentabilă era răspândirea Ortodoxiei. El credea că ar fi cel mai bun instrument care să perturbe legătura dintre Biserica Luterană Evanghelică și proprietarii germani baltici existenţi de-a lungul secolelor. El a fost profund convins că prin Biserica Ortodoxă și clerul ei ar fi posibil în cele din urmă să întruchipeze reforme guvernamentale și să integreze regiunea baltică cu restul Imperiului.