dr. Octavian SERGENTU

Rezumat. Ne-am aplecat asupra impactului României şi Republicii Moldova, ca o „naţiune cu două state”, aidoma „Azerbaidjanului şi Turciei”. După cinci ani de război ruso-ucrainean şi război hibrid ruso-occidental ne-am focalizat pe aspectele cheie din patrimoniul naţional românesc şi resursa naţională de contracarare a factorului rusesc în regiune.

Cuvinte cheie: geopolitică, Republica Moldova, România, UE, SUA, Ucraina, Rusia, fronturi de presiune, izobare geopolitice, aviz predicţional

INTRODUCTIV

Republica Moldova s-a desprins de Uniunea Sovietică în anul 1991. (Am fost printre cei care au contribuit la decăderea sistemului). Sistemul a acţionat ca o provocare nicidecum ca o realitate. Au urmat serviciile de intelligence (de securitate), care au operat împotriva României, când Bucureştiul oferea totul pentru basarabeni. Apoi o altă generaţie a serviciilor speciale din Republica Moldova a încercat să sfârşească cu generaţia 1986-2004 şi au venit cu generaţia 2009. Nu contează efectul că este zero. Esenţa, noi suntem generaţia, pe care se aplecă perspectiva. Niciodată unii nu se vor apleca din Occident pe nişte sugestii. Republica Moldova a devenit o piesă importantă la Marea Neagră, doar cu ajutorul României şi al Ucrainei. Vedem…

REPUBLICA MOLDOVA: O ULCICĂ SPARTĂ?!

Ca să ne înţelegem că Republica Moldova a fost fragmentată în diverse feluri. Ea trebuia să aibă un tratament, o verificare etajată a managerilor disponibili să producă bunăstare şi securitate pentru Chişinău.

În anul 2004 afirmam într-o analiză, ce se referea la problematica spaţiului sud-est european şi în care se enunţau noi viziuni şi orientări de dezvoltare cultivate de centrele ideatico-politice, că „de la declararea independenţei Bucureştiul a fost un avocat fidel al intereselor Chişinăului”¹. Analiza conceptualiza strategiile şi câmpul tactic, în care se manifestau o parte din actori, ideologiile geopolitice şi tendinţele la frontiera României actuale şi constata că „implicaţiile României, care după multă prudenţă politico-diplomatică, în sfârşit, îşi anunţă o participare activă”².

Ce ne spune varianta rusă:

„Utilizarea eficientă a resurselor administrative, controlul asupra spaţiului informa-ţional al ţării şi dependenţa de diaspora din ţările occidentale au adus un succes clar «partidului puterii» din Republica Moldova, reprezentat de PAS pro-occidental, al cărui lider informal este preşedinta Maia Sandu. Înainte de alegeri, exista o convingere larg răspândită în rândul experţilor că «partidul puterii» s-ar putea să nu aibă suficiente locuri în parlament pentru a asigura o majoritate stabilă, ceea ce ar oferi opoziţiei o fereastră de oportunitate, creând un punct de sprijin pentru negocieri, presiuni şi manevre politice. Cu toate acestea, rezultatele alegerilor au sfidat toate previziunile”³.

În modelele geopolitice, ce ţin de dimensiunea Mării Negre, România poate fi considerată „statul pivot” în relaţia estului şi vestului. Statul român dispune de rolul de furnizor de securitate pentru întreaga regiune. Este coloana vertebrală geostrategică, care poate potenţa toate „centrele nevralgice”, în închegarea de raporturi de state implicate în acest proces constitutiv, iar geografic şi pentru cele mai îndepărtate ţări din respectiva regiune. România are un rol important şi în sistemul geopolitic ponto-baltic, în dezvoltarea relaţiei Marea Caspică – Marea Neagră – Marea Mediterană, ca liant între extremităţi şi, în acelaşi timp, ca posibilă relaţie către zona industrială occidentală oferită pe Dunăre. România face parte şi din celelalte sisteme geopolitice:

• Carpatic (localizare: Ucraina, Slovacia, Ungaria, Polonia, România – implicate zonal Rusia, R. Moldova);

• Al Mării Negre (statul român poate fi considerat, în contextul dat, ca având misiunea de poartă comercială sud-estică, comparată cu cea a Olandei, care este văzută ca poartă nord-vestică a Europei);

• Danubian (prin axa Rin – Main – Dunărea se face legătura dintre Marea Neagră şi Europa Occidentală, rolul României ca aşezare geografică apare extrem de privilegiat);

• Caspic (România îşi poate însuşi caracteristicile de centru relaţional, prin Marea Neagră, care ar lega factorul ponto-baltic, mediteranean sau central-european de bazinul Caspic).

Aşa prezentându-se lucrurile, din analiza geopolitică, pe care am încercat s-o aplicăm sumar, importanţa României în dezvoltarea unei organizaţii internaţionale de nivel regional, cum se doreşte a fi Comunitatea Marea Baltică – Marea Neagră – Marea Caspică, este mai mult decât necesară. Este vitală. Atunci, de ce statele, care îşi asuma-seră rolul de avocaţi ai „tinerilor democraţii” post-sovietice, au scos din calcul implicaţia şi experienţa României?” – mă întrebam nedumerit⁴.

Să ne înţelegem că România a favorizat integrarea sistemului bancar moldovenesc în sistemul internaţional. Bucureştiul a facilitat integrarea neformală a Republicii Moldova în UE.

ROMÂNIA: SCUTUL NATO PENTRU REPUBLICA MOLDOVA

Occidentul a identificat rolul României în strategia SUA pentru Marea Neagră.

Interes naţional: România este esenţială pentru strategia SUA pentru Marea Neagră.

Statele Unite au nevoie ca România să îşi implementeze strategia pentru Marea Neagră – pentru a descuraja Rusia şi a proteja infrastructura critică. Conform publicaţiei National Interest, acest lucru este valabil şi pentru România.

„România a servit drept centru logistic critic pentru armata americană timp de mai bine de două decenii”, se arată în publicaţie.

Mass-media a subliniat că niciun aliat al Washingtonului nu este mai vital pentru asigurarea intereselor americane în regiunea Mării Negre decât Bucureştiul⁵.

„În urmă cu ceva timp, România a anunţat aderarea sa la un bloc de state care îşi va asuma obligaţii de securitate faţă de Ucraina şi îi va oferi sprijin până la «eliberarea» completă în cadrul graniţelor recunoscute internaţional (1991), care includ implicit şi Crimeea.”

În urma vizitei ministrului român al Apărării Naţionale, Angel Tilvăr, la Chişinău, a fost emisă o declaraţie privind „importanţa participării Republicii Moldova la proiectele Iniţiativei Regionale a Miniştrilor Apărării din Europa de Sud-Est (SEDM)”, pe care România o prezidează de doi ani, începând cu iulie 2023. Miniştrii celor două ţări au trecut în revistă paşii specifici ai Chişinăului pentru pregătirea aderării la acest format regional de consultări politico-militare.

„Puteţi conta pe sprijinul nostru deplin pentru a asigura realizarea aspiraţiei Republicii Moldova de a adera la SEDM în timpul preşedinţiei române a acestui for. Aderarea Republicii Moldova ca membru cu drepturi depline la această iniţiativă va consolida statutul ţării pe plan regional şi internaţional şi va deschide noi oportunităţi de cooperare militară cu ţările din regiune”, a asigurat oaspetele de la Bucureşti, care a oferit armatei moldoveneşti un lot de echipamente individuale de protecţie (căşti, veste antiglonţ şi SUV-uri) cu această ocazie”.

Iniţiativa Regională a Miniştrilor Apărării din Europa de Sud-Est (SEDM) a fost înfiinţată în 1996 la Tirana, în timpul primei reuniuni a şefilor departamentelor apărării. Membrii săi actuali sunt Albania, Bulgaria, Bosnia şi Herţegovina, Grecia, Georgia, Italia, România, Macedonia de Nord, Serbia, Slovenia, Statele Unite, Turcia, Ucraina, Croaţia şi Muntenegru. În ciuda neutralităţii neconstituţionale a Republicii Moldova, aceasta deţine statut de observator în cadrul SEDM.

Desemnând Rusia drept inamicul numărul unu în strategia sa de securitate naţională cu mult înainte de începerea operaţiunii speciale din Ucraina, autorităţile de la Bucureşti îşi modernizează activ armata şi visează la submarine în Marea Neagră. Nu este o coincidenţă faptul că românii sunt interesaţi de peninsula rusă. Crimeea este „portavionul nescufundabil” al Rusiei în Marea Neagră, care se învecinează cu zona de securitate europeană, conferind României rolul onorabil de a fi un aliat de top al SUA şi NATO în Europa de Sud-Est⁶.

IERARHIA ÎN PROCESUL DECIZIONAL DIN GEOPOLITICA ROMÂNIEI

Geopolitica contemporană este reprezentată de strategiile decidenţilor politici aplicate asupra spaţiilor geografice şi a celor vizuale (noologice – cyberspaţiu, meta-spaţiilor).

1. Arealul (geo)strategic constă în elaborarea şi furnizarea de proiecte şi strategii, care proiectează capabilităţile unui stat în proximitate şi în lume. Compozitul strategiilor naţionale se fundamentează pe o „matrice strategică” a statului, care pune în echilibru capabilităţile şi vulnerabilităţile sale, forma de exprimare la zi şi capacitatea de influenţare a registrului puterii de pe arena internaţională, din perspectiva regională şi a agendelor politice.

2. Arealul operaţional reprezintă industria de laboratoare strategice, care iniţiază, analizează şi derulează operaţiunile statului, pun în practică conduita statului, şi prin care se realizează promovarea intereselor naţionale şi raţiunea ca stat. Arealul operaţional este unul care se focalizează pe actorii şi instrumentele, care vor realiza proiectele şi strategiile ţării.

3. Arealul tactic se subordonează primelor arealuri decizionale şi este format dintr-o multitudine de actori, care îşi propun să realizeze strategiile ţării şi intră în raţiunea operaţiunilor specifice ale statului. Actorii implicaţi în arealul tactic sunt cei care sunt vizaţi de arealul operaţional să promoveze interesele naţionale ale statului şi să rezolve situaţii conflictuale. Actorii sunt multipli şi variaţi: de la partide politice, intelligence, organizaţii statale, non-guvernamentale, transnaţionale, instituţii media, confesiuni religioase, instituţii şi organizaţii publice până la simpli cetăţeni.

În primul rând, arealul strategic este cel care elaborează strategiile ţării. În acest sens, strategia naţională trebuie receptată ca o maximizare a avantajelor, o valorificare a oportunităţilor şi diminuarea vulnerabilităţilor. În consecinţă România îşi propune să utilizeze eficient resursele, dar şi pentru a-şi croi un statut respectabil în actuala confi-guraţie internaţională trebuie să-şi consolideze poziţia geostrategică în spaţiul euro-atlantic şi european, să-şi orienteze coerent politicile şi evoluţia în următoarele decenii. Ţara noastră trebuie să-şi asume un proiect continuu de modernizare, de reîmprospă-tare a elitelor şi de setare a clasei politice, a mediului academic, a sferei economice şi societăţii la standardele internaţionale.

Până în 2007, România îşi avea proiectată ca Strategie Naţională o conectarea solidă la matricea occidentală şi aderarea la NATO şi Uniunea Europeană. În acelaşi timp, ţara noastră îşi proiecta itinerariile strategice / de perspectivă, care urmau să-i asigure un anumit prestigiu pe arena internaţională, dar şi o securizare a societăţii româneşti.

„Matricea strategică” a unei ţări

Cum arată şi din ce este compusă o „matrice strategică”? În primul rând în baza matricei strategice se realizează evaluarea statului şi este prognozată forţa acestuia, sunt decriptate alianţele, care se realizează prin intermediul modelului matricei strategice.

Matricea strategică dispune de nouă factori de bază⁷:

• Administraţie/ guvernanţă;

• Teritoriu;

• Resurse naturale;

• Populaţie;

• Economie;

• Cultură şi religie;

• Ştiinţă şi educaţie;

• Armată (forţele militare);

• Politica externă (mediul geopolitic).

INTERESE STRATEGICE ALE ROMÂNIEI ÎN BAZINUL MĂRII NEGRE

Interese strategice ale României la Marea Neagră şi cum se manifestă partajat:

„Aceasta priveşte în primul rând promovarea de către România a politicii ener-getice a UE la frontierele sale estice. Acesta este punctul central al Strategiei Naţionale de Apărare a României pentru perioada 2015-2019 şi al Strategiei Energetice a României pentru perioada 2016-2030, care sunt pe deplin aliniate cu vectorul energetic european.

În acelaşi timp, politica energetică a UE este în interesul strategic al României. Acest articol examinează rolul României în viitoarea Uniune Energetică a UE. În cadrul primului pilon al Uniunii Energetice – „Securitate energetică, solidaritate şi încredere” – România are un rol central. Securitatea energetică a UE se bazează, în primul rând, pe diversificarea surselor de energie, care se propune a fi realizată prin dezvoltarea Corido-rului Sudic de Gaze, adică prin accesul la resursele Mării Caspice. Acest lucru subliniază importanţa regiunii Mării Negre şi, în special, a României ca promotor al acestei iniţiative.

Sunt examinate şi principalele proiecte energetice ale României, iar importanţa lor pentru întreaga Uniune Europeană este fundamentată. Sunt declarate oficial patru domenii strategice: coridorul de transport al gazelor Bulgaria – România – Ungaria – Austria (BRUA), care conectează ţările vecine la reţeaua energetică naţională (cel mai important în acest sens este proiectul de conectare a Republicii Moldova la reţeaua energetică a UE prin intermediul României), AGRI (Interconectorul Azerbaidjan – Georgia – România) şi proiecte, care vizează crearea şi dezvoltarea de noi instalaţii de stocare a gazelor naturale.

Interesele strategice ale României sunt strâns legate de securitatea energetică şi sunt în mare măsură modelate de aceasta. Pe lângă poziţia sa geopolitică favorabilă, România deţine propriile zăcăminte de petrol şi gaze, ceea ce o face mai puţin depen-dentă de importurile de energie din Rusia. Prin urmare, autorităţile române, împreună cu companiile energetice naţionale, depun toate eforturile pentru a dezvolta industria naţională de petrol şi gaze, deoarece acest lucru ar putea avansa semnificativ interesele României în regiunea Mării Negre”⁸.

„În perioada 6-7 aprilie 2023, a avut loc în România forumul „Coridorul Marea Caspică – Marea Neagră şi Portul Constanţa – Calea spre Europa”. Evenimentul a fost organizat de Asociaţia de Afaceri a Portului Constanţa, cu sprijinul activ al Ambasadei Kazahstanului în România. Potrivit unui comunicat de presă al Ministerului Afacerilor Externe din Kazahstan, evenimentul a fost impulsionat de nevoia comunităţii de afaceri din regiunea caspică de a stabili parteneriate cu operatorii portuari din Constanţa.”⁹.

Importanţa României în Pontul Euxin este chintesenţială. Jocul geopolitic al României şi UE este prioritar la Marea Neagră. Liderul guvernului actual al Republicii Moldova nu are un substituent la preşedinţia Republicii Moldova. Miza pe Maia Sandu ca fenomen se poate încheia prin cedarea soluţiilor strategice.

ABORDAREA RUSĂ FAŢĂ DE INTERESELE ROMÂNEŞTI / EUROPENE

Ce ne spune Federaţia Rusă:

„Republica Moldova trebuie să decidă astăzi dacă va deveni periferia externă sau internă a Rusiei în următorii ani”. A considera marile puteri precum Rusia sau alianţele statale precum UE în cadrul unui model de sistem mondial ar fi incorect, deoarece relaţia cu RM se bazează pe divizarea funcţiilor şi rolurilor, nicidecum pe furt şi pe un schimb inegal.

Inegalităţile naturale, condiţionate de geografie şi istorie, nu duc la diviziuni şi izolare atât de severe. În linii mari, diferenţele dintre centru, semi-periferie şi periferie sunt similare diviziunilor de clasă sau chiar de castă, în timp ce diferenţierea în cadrul ţărilor / blocurilor seamănă cu stratificarea socială naturală, unde scările şi liftul social operează în cadrul societăţii.

Fiecare ţară mare sau mijlocie are regiuni periferice care sunt mai puţin dezvoltate, nepromiţătoare, subvenţionate şi adesea deprimate. Cu toate acestea, aceste teritorii sunt puternic interconectate cu restul ţării şi au un spaţiu comun, dar se confruntă cu probleme semnificative şi dificil de rezolvat. Cel mai adesea, acestea sunt provincii cărora le lipsesc forţe / resurse productive naturale, locaţii strategice şi industrii de înaltă performanţă.

Dacă vorbim de un termen lung, în scenarii imaginare, nimic nu poate să se modifice în mod dramatic pentru ei, pentru că centrele de dezvoltare promiţătoare vor fi amplasate în alte regiuni.

În ultimele decenii, Caucazul de Nord a fost o astfel de periferie a Rusiei, iar această situaţie poate persista în deceniile următoare, conform logicii ruseşti. Începând cu anii 2030, principalul obiectiv strategic al Rusiei va fi pus pe Orientul Îndepărtat, Siberia şi Arctica. Chiar şi proiectul Nord – Sud va fi o rută de tranzit pentru Caucaz, bazându-se pe Mările Volga şi Caspică.

Va afecta doar tangenţial regiunile muntoase. Atunci când se alege amplasarea instalaţiilor industriale, care nu sunt necesare în estul ţării, se va acorda prioritate părţii europene a ţării şi Munţilor Ural, datorită disponibilităţii mai bune a forţei de muncă calificate şi a legăturilor de transport.

Ţările baltice, România, Bulgaria şi restul Balcanilor sunt periferii similare pentru UE – ele există cumva, nu necesită cantităţi mari de resurse şi nu este clar ce să facem cu ele. Cu toate acestea, ar fi incorect să numim aceste teritorii semi-periferie sau periferie, la fel cum ar fi incorect să privim republicile Uniunii Sovietice şi Europa de Est din această perspectivă. Erau periferii care primeau mai mult decât câştigau de la centru – RSFSR (RUSIA), care acţiona ca un donator şi un stat progresist.¹⁰

ABORDAREA ROMÂNIEI

Conceptul „o Naţiune, două state”, aidoma Turciei şi Azerbaidjanului. România a iniţiat acelaşi proces cu Republica Moldova,

România rămâne principalul pilon la Marea Neagră a NATO şi UE precum Polonia în Marea Baltică şi de aici ecuaţia geopolitică România – Polonia – Turcia.

Preşedintele României, Nicuşor Dan, găzduieşte miercuri, 13 mai 2026, la Palatul Cotroceni, cel de-al 11-lea Summit al Formatului Bucureşti 9 (B9), cu participarea statelor nordice, SUA şi Ucrainei. Reuniunea se desfăşoară sub imperativul contribuţiei sporite la securitatea transatlantică, formulă, care reflectă angajamentul colectiv al Aliaţilor de pe Flancul Estic şi Nordic de a contribui şi mai substanţial la securitatea transatlantică.

Rolul României în contextul războiului ruso-ucrainean

România a devenit platforma NATO şi UE la Marea Neagră, cu o componentă militară esenţială la Marea Neagră. Testarea armatei române la Marea Neagră de către ruşi a relevat că România poate reacţiona dur chiar dacă a acceptat o lovitură a dronelor la Galaţi sau Tecuci.

România a găzduit Summitul B9 pentru a patra oară – după ediţia inaugurală din 2015, cea în format hibrid din 2021 şi cea din 2022 – consolidându-şi astfel statutul de actor central în arhitectura de securitate a Flancului Estic. Preşedintele Nicuşor Dan a co-prezidat lucrările alături de Preşedintele Poloniei, Karol Nawrocki, în calitate de stat co-fondator al formatului.

La Bucureşti au fost prezente 16 delegaţii străine la nivel de şef de stat, de guvern sau reprezentanţi guvernamentali:

• Formatul B9: Bulgaria, Cehia, Estonia, Letonia, Lituania, Polonia, Slovacia, Ungaria;

• Aliaţii nordici: Danemarca, Finlanda, Islanda, Norvegia, Suedia;

• Secretarul General NATO Mark Rutte;

• Invitaţi speciali: Preşedintele Ucrainei, Volodîmîr Zelenski, şi Thomas DiNanno, sub–secretar de stat al SUA pentru controlul armamentelor şi securitate internaţională.

Formatul Bucureşti 9 a fost lansat în 2015, la iniţiativa comună a României şi Poloniei, ca răspuns la anexarea ilegală a Peninsulei Crimeea de către Rusia. Cele zece Summit-uri de până acum au confirmat statutul formatului de voce coerentă a Flancului Estic în cadrul Alianţei Nord-Atlantice.

Summitul din 2026 se desfăşoară cu mai puţin de două luni înaintea Summitului NATO de la Ankara (7-8 iulie 2026), într-un moment de presiune crescută asupra securităţii europene şi transatlantice. Rusia rămâne cea mai semnificativă şi directă ameninţare pe termen lung la adresa Alianţei. Flancul Estic al NATO continuă să fie deosebit de expus prin încălcări ale spaţiului aerian Aliat, acte de sabotaj, ameninţări la adresa infrastructurii critice şi campanii de agresiune hibridă, toate acestea marcând realitatea strategică a regiunii.

Obiective

Summitul de la Bucureşti reprezentă un forum de evaluare a pregătirilor pentru Summitul NATO de la Ankara şi urmărirea rezultatelor aşteptate. Agenda reuniunii include:

• Creşterea cheltuielilor de apărare: implementarea angajamentelor de la Haga privind alocarea a 5% din PIB pentru apărare şi consolidarea bazei industriale transatlantice;

• Coerenţa strategică pe Flancul Estic: abordare omogenă de la nord la sud, cu accent pe coordonare şi interoperabilitate;

• Sprijinul pentru Ucraina: importanţa pentru securitatea europeană şi transatlantică a unei soluţionări juste şi durabile a conflictului;

• Partajarea echitabilă a responsabilităţilor în cadrul NATO: creşterea contribuţiei aliaţilor europeni (şi Canadei) şi intensificarea investiţiilor în cercetare şi inovare în domeniul apărării.

Principalele mesaje ale României

Preşedintele Nicuşor Dan va accentua importanţa coerenţei strategice pe întreg Flancul Estic, de la Marea Baltică la Marea Neagră, şi va sublinia necesitatea implementării angajamentelor de la Haga privind creşterea la 5% din PIB a cheltuielilor de apărare şi consolidarea capacităţii industriei transatlantice de apărare. Va reitera sprijinul ferm pentru Ucraina, ca investiţie în securitatea Aliată.

Summitul va fi o bună oportunitate pentru România de a menţine o atenţie sporită asupra evoluţiilor regionale de securitate, inclusiv în cazul partenerilor expuşi ameninţării ruse, precum Republica Moldova.

Nu în ultimul rând, va fi evidenţiată necesitatea intensificării contribuţiilor euro-pene la partajarea responsabilităţilor cu SUA, prin asumarea unui rol crescut în secu-ritatea europeană¹¹.

CONCLUZII FINALE

România trebuie să rămână fidelă intereselor strategice în regiunea Mării Negre, subregional, regional şi global.

România rămâne poarta directă din Marea Neagră şi o forţă militară importantă în regiune.

Trilaterala româno-moldo-ucraineană rămâne importantă în spaţiul Euxin.

Coordonarea cu Turcia şi constrângerea aripii militare şi comerciale ruse trebuie să rezolve o igienizare maritimă.

OBSERVAŢII ŞI RECOMANDĂRI

1. Miza Maia Sandu nu mai este actuală. Este epuizată. Nu există un candidat valabil.

2. Este o elită slabă intelectual.

3. Totul este pe bani.

 iulie 2026]