Nicolae PARCEVSCHII⁽

INTRODUCERE

Definirea securităţii resurselor în contextul Republicii Moldova

Securitatea resurselor reprezintă starea şi capacitatea unui stat de a asigura accesul continuu, fiabil şi sustenabil la resursele esenţiale pentru funcţionarea sa economică, socială şi de mediu. În cazul Republicii Moldova, securitatea resurselor include în mod special accesul şi gestionarea eficientă a resurselor energetice (energie electrică, gaze naturale, produse petroliere), a resurselor de apă, precum şi a altor resurse naturale critice pentru dezvoltarea durabilă a ţării.

Această dimensiune a securităţii face parte integrantă din cadrul mai larg al securităţii naţionale, care, conform Strategiei Securităţii Naţionale a Republicii Moldova, este definită ca un ansamblu de concepte, norme juridice şi acţiuni orientate spre pro-movarea şi protejarea intereselor naţionale prin identificarea, prevenirea şi contra-cararea ameninţărilor şi riscurilor cu impact asupra securităţii statului. Astfel, securitatea resurselor este o componentă esenţială a securităţii umane şi naţionale, care trebuie abordată prin politici integrate şi coordonate.

Importanţa securităţii resurselor pentru stabilitatea economică, socială şi de mediu a ţării.

Securitatea resurselor este esenţială pentru stabilitatea şi dezvoltarea Republicii Moldova din mai multe perspective interconectate:

Economică

Resursele energetice şi naturale constituie pilonii fundamentali ai economiei naţionale moldoveneşti. Republica Moldova, fiind o ţară cu resurse naturale limitate şi fără acces la mare, depinde în mare măsură de importuri energetice şi de gestionarea eficientă a resurselor interne, în special a apei şi terenurilor agricole. Asigurarea unei alimentări stabile cu energie electrică, gaze naturale şi apă este vitală pentru funcţio–narea continuă a industriilor, a agriculturii şi a sectorului serviciilor. Orice întrerupere în aprovizionare poate genera pierderi economice majore, afectând productivitatea şi competitivitatea pe piaţă. De exemplu, creşterea preţurilor la energie sau lipsa apei potabile pot duce la scumpirea produselor şi a serviciilor, afectând negativ consumatorii şi mediul de afaceri. În plus, dependenţa excesivă de anumite surse externe, precum gazul rusesc, expune economia la riscuri geopolitice şi economice, ceea ce subliniază necesitatea diversificării surselor şi a modernizării infrastructurii energetice.

Socială

Accesul constant şi echitabil la resurse esenţiale, precum apa potabilă şi energia, reprezintă un pilon fundamental pentru bunăstarea populaţiei şi coeziunea socială în Republica Moldova. Lipsa sau perturbarea acestui acces poate genera consecinţe grave, inclusiv tensiuni sociale, sărăcie accentuată şi migraţie externă, fenomen deja semnificativ în ţară. În Republica Moldova, aproximativ 67% din populaţie are acces la sisteme centralizate de alimentare cu apă potabilă, cu o diferenţă semnificativă între mediul urban (95%) şi cel rural (aproximativ 40%). Deşi s-a înregistrat o creştere importantă a infrastructurii de alimentare cu apă în zonele rurale, sistemele de cana-lizare şi epurare a apelor uzate sunt insuficiente şi nefuncţionale în multe localităţi. Doar 22,2% din populaţia ţării are acces la canalizare, iar staţiile de epurare sunt adesea nefuncţionale, ceea ce conduce la poluarea apelor de suprafaţă şi afectează calitatea apei destinată consumului şi irigaţiilor agricole.

Poluarea apelor afectează direct sănătatea publică, deoarece apa contaminată utilizată pentru irigaţii poate expune consumatorii la riscuri de îmbolnăvire. De ase-menea, calitatea apei este influenţată de factori externi, cum ar fi gestionarea hidraulică a fluviului Nistru de către Ucraina, care poate reduce debitul disponibil pentru alimen-tarea cu apă a unor regiuni din Moldova.

Accesul limitat la resurse esenţiale afectează nu doar sănătatea publică, prin expunerea la condiţii nesigure de igienă şi poluare, ci şi educaţia şi calitatea vieţii în general. Lipsa infrastructurii adecvate pentru apă şi energie reduce capacitatea comu–nităţilor de a se dezvolta şi de a atrage investiţii, perpetuând astfel inegalităţile sociale şi economice. În educaţie, de exemplu, deficitul de resurse tehnologice limitează ac-cesul egal la oportunităţi de învăţare moderne, deşi există iniţiative pentru digitalizarea şcolilor în Republica Moldova.

În contextul migraţiei externe semnificative, dificultăţile în asigurarea resur-selor esenţiale pot amplifica nemulţumirile sociale şi pot conduce la instabilitate. Lipsa accesului echitabil la apă şi energie poate alimenta frustrările populaţiei, în special în zonele rurale, unde infrastructura este mai deficitară. Aceasta poate determina creş-terea migraţiei externe, afectând coeziunea socială şi dezvoltarea durabilă a ţării.

Pentru a preveni aceste efecte negative, Republica Moldova are în vedere mai multe priorităţi strategice:

• Extinderea şi modernizarea sistemelor de alimentare cu apă şi canalizare, in-clusiv construirea şi funcţionarea staţiilor de epurare a apelor uzate pentru toate localităţile urbane şi agenţii economici;

• • Implementarea unui management integrat al resurselor de apă, ţinând cont de schimbările climatice şi de gestionarea transfrontalieră a râurilor Nistru şi Prut;

  • Creşterea suprafeţelor împădurite pentru a contribui la protecţia mediului şi la menţinerea resurselor naturale;

  • Promovarea accesului echitabil la tehnologie şi energie în educaţie şi alte sec-toare, pentru reducerea decalajelor sociale şi stimularea dezvoltării economice.

Aceste măsuri sunt esenţiale pentru menţinerea stabilităţii sociale, prevenirea conflictelor interne şi asigurarea unui trai decent pentru toţi cetăţenii Republicii Mol-dova. Astfel, accesul echitabil la resurse esenţiale este un element cheie în consoli-darea rezilienţei comunităţilor şi în promovarea unei dezvoltări durabile şi inclusive.

De mediu

Gestionarea sustenabilă a resurselor naturale este crucială pentru protecţia mediului şi adaptarea la schimbările climatice, care au un impact direct asupra disponibilităţii şi calităţii resurselor, în special a apei şi a surselor de energie rege-nerabilă. Republica Moldova se confruntă cu provocări majore legate de schimbările climatice, cum ar fi secetele prelungite şi inundaţiile, care afectează agricultura, resur–sele de apă şi biodiversitatea. O gestionare necorespunzătoare poate duce la degradarea mediului, reducerea capacităţii de producţie agricolă şi la pierderi economice şi so-ciale. Prin urmare, securitatea resurselor implică şi adoptarea unor politici şi tehno-logii, care să asigure utilizarea eficientă şi protejarea durabilă a mediului, contribuind totodată la reducerea vulnerabilităţii ţării în faţa fenomenelor climatice extreme.

Context geopolitic şi economic

Republica Moldova se află într-un context geopolitic şi economic extrem de complex, marcat de tensiuni regionale majore, în special din cauza conflictului armat din Ucraina şi a instabilităţii din vecinătate, care influenţează direct securitatea resur-selor ţării. Această situaţie accentuează vulnerabilităţile Moldovei, în special în domeniul energetic, unde dependenţa de importuri externe este foarte ridicată, iar infrastructura critică este învechită şi fragilă.

Republica Moldova nu dispune de resurse energetice proprii semnificative şi acoperă peste 80% din necesarul de energie electrică prin importuri, majoritatea pro–venind din Ucraina, regiunea transnistreană (centrala pe gaz Cuciurgani) şi România. Această dependenţă face ca ţara să fie extrem de vulnerabilă la întreruperi în apro-vizionare, fluctuaţii de preţ şi presiuni geopolitice, în special în contextul agresiunii militare ruseşti asupra Ucrainei, care a generat o criză energetică majoră în regiune.

Istoric, Moldova a fost puternic dependentă de gazul rusesc, care a fost folosit frecvent ca instrument politic de presiune, cu crize semnificative în 2006 şi 2009, iar în 2024 Gazprom a sistat livrările, invocând datorii neplătite, ceea ce a agravat şi mai mult situaţia energetică a ţării. Această dependenţă a limitat opţiunile politice şi economice ale Republicii Moldova, făcând-o vulnerabilă la influenţe externe.

În ultimii ani, guvernul moldovean a făcut paşi importanţi pentru reducerea acestei dependenţe, prin proiecte de interconectare energetică cu Uniunea Europeană şi România, precum construcţia gazoductului Iaşi – Chişinău şi interconectorul de gaze de la Ungheni, care permit accesul la surse alternative de energie. Aceste iniţiative au rolul de a diminua influenţa infrastructurii energetice controlate din regiunea transnistreană şi de a creşte securitatea energetică a ţării. De asemenea, Moldova a început să dezvolte sectorul energiei regenerabile, cu o triplare a capacităţilor instalate în ultimii ani, în special panouri solare, care în unele zile pot asigura până la 20-40% din consumul energetic al malului drept al ţării. Ţara s-a angajat să atingă un obiectiv ambiţios de 30% din consumul energetic din surse regenerabile până în 2030, aderând la Alianţa Internaţională pentru Energie Solară (ISA).

Pe lângă dependenţa energetică, Republica Moldova se confruntă cu riscuri generate de infrastructura învechită, care agravează vulnerabilitatea în faţa şocurilor externe. Sistemul energetic are o arhitectură sovietică, care nu permite autosufi-cienţa şi este expusă la manipulări de piaţă şi presiuni politice. Importurile de energie electrică din România sunt vulnerabile, deoarece traseul trece prin Ucraina şi regiunea transnistreană, controlată de autorităţi pro-ruse, ceea ce sporeşte riscurile de secu-ritate. În acest context geopolitic tensionat, securitatea resurselor devine o prioritate strategică esenţială pentru Republica Moldova. Guvernul a inclus această dimensiune în Strategia de Securitate Naţională, subliniind necesitatea diversificării surselor energetice, a protejării infrastructurii critice şi a consolidării capacităţii de răspuns la crize.

O economie stabilă, bazată pe o gestionare responsabilă a resurselor, este vitală pentru menţinerea stabilităţii sociale şi economice, precum şi pentru creşterea rezilienţei ţării în faţa unor eventuale şocuri externe, fie ele geopolitice, economice sau climatice. Republica Moldova se află într-un proces de tranziţie şi adaptare la un mediu geopolitic dificil, încercând să-şi asigure securitatea energetică şi economică prin diversificare, modernizare şi integrare în pieţele europene, în paralel cu dezvoltarea durabilă a resurselor regenerabile, pentru a reduce vulnerabilităţile şi a spori stabilitatea pe termen lung.

Astfel, securitatea resurselor în Republica Moldova este o componentă esenţială, care susţine stabilitatea economică, coeziunea socială şi protecţia mediului, fiind in-dispensabilă pentru dezvoltarea durabilă şi pentru consolidarea poziţiei ţării în context regional şi global.

CONTEXTUL ACTUAL AL SECURITĂŢII RESURSELOR
ÎN REPUBLICA MOLDOVA

Republica Moldova se bazează pe câteva resurse critice esenţiale pentru funcţionarea sa economică şi socială: apa, energia şi alte resurse naturale. Apa este o resursă vitală pentru consumul populaţiei, agricultură şi industrie, însă gestionarea acesteia este adesea afectată de infrastructura învechită şi de schimbările climatice.

Sectorul energetic este unul dintre cele mai sensibile domenii, Moldova fiind puternic dependentă de importurile de gaze naturale şi energie electrică, în special din regiunea transnistreană şi din Federaţia Rusă. Infrastructura energetică include centrale electrice, reţele de transport şi distribuţie, precum şi interconexiuni cu ţările vecine, în special România, care sunt vitale pentru asigurarea unui flux constant şi sigur de energie. Alte resurse naturale, cum ar fi terenurile agricole, pădurile şi biomasa, sunt de asemenea importante, dar vulnerabile la degradare şi la efectele schimbă-rilor climatice.

Vulnerabilităţi specifice Republicii Moldova,
inclusiv amplasarea geografică şi impactul conflictului regional

Republica Moldova se află într-o zonă geopolitică sensibilă, la graniţa cu Ucraina, ţară aflată în conflict militar prelungit, ceea ce amplifică riscurile asupra securităţii resurselor. Amplasarea geografică face ca infrastructura energetică să depindă de rute, care traversează teritoriul Ucrainei şi regiunea transnistreană, o zonă separatistă cu o situaţie politică şi de securitate instabilă. De exemplu, linia electrică Isaccea – Vulcăneşti – MGRES traversează teritoriul ucrainean şi centrala electrică din regiunea transnistreană, ceea ce reprezintă o vulnerabilitate majoră în cazul unor întreruperi sau atacuri.

Conflictul regional şi tensiunile geopolitice au dus la sistarea livrărilor de gaze naturale către regiunea transnistreană începând cu 1 ianuarie 2025, accentuând ris-curile pentru stabilitatea sectorului energetic al întregii ţări. Această situaţie a evidenţiat dependenţa ridicată a Moldovei de surse externe şi a catalizat măsuri urgente pentru diversificarea şi securizarea aprovizionării cu energie. În plus, politicile de şantaj energetic ale Federaţiei Ruse şi politizarea comerţului cu resurse energetice sporesc vulnerabilităţile economice şi sociale ale ţării.

Impactul schimbărilor climatice asupra resurselor naturale,
în special asupra securităţii alimentării cu apă

Schimbările climatice reprezintă o ameninţare majoră pentru securitatea re-surselor naturale în Republica Moldova. Fenomenele extreme, precum secetele pre-lungite, valurile de căldură şi inundaţiile, afectează direct disponibilitatea şi calitatea apei, dar şi productivitatea agricolă. Moldova se confruntă cu o creştere a frecvenţei şi intensităţii acestor fenomene, ceea ce pune presiune suplimentară pe resursele de apă potabilă şi irigaţii.

Securitatea alimentării cu apă este astfel vulnerabilă, iar infrastructura existentă, adesea învechită şi insuficient modernizată, nu face faţă acestor provocări. Gestio-narea ineficientă a resurselor de apă poate conduce la crize locale, afectând sănătatea populaţiei şi producţia agricolă, elemente esenţiale pentru stabilitatea economică şi socială a ţării.

În concluzie, contextul actual al securităţii resurselor în Republica Moldova este marcat de o serie de vulnerabilităţi specifice legate de dependenţa energetică, poziţia geopolitică sensibilă şi impactul tot mai accentuat al schimbărilor climatice. Aceste provocări impun adoptarea unor strategii integrate şi investiţii consistente pentru consolidarea rezilienţei şi independenţei în gestionarea resurselor critice.

PROVOCĂRI MAJORE ÎN DOMENIUL SECURITĂŢII RESURSELOR

Lipsa investiţiilor în infrastructură şi managementul resurselor,
cu accent pe alimentarea cu apă

Unul dintre cele mai acute impedimente în asigurarea securităţii resurselor în Republica Moldova este insuficienţa investiţiilor în infrastructura critică, în special în sistemele de alimentare cu apă. Reţeaua de apă potabilă şi canalizare este în mare parte învechită, cu pierderi semnificative de apă şi tehnologii depăşite, ceea ce afectează calitatea şi continuitatea serviciilor. Lipsa fondurilor suficiente pentru modernizarea şi extinderea infrastructurii limitează capacitatea ţării de a răspunde cererii crescânde şi de a gestiona eficient resursele de apă, mai ales în condiţiile schimbărilor climatice. În plus, managementul resurselor este adesea afectat de fragmentarea instituţională şi de lipsa unei politici integrate, ceea ce reduce eficienţa utilizării şi a protecţiei acestora.

Riscuri climatice: secetă, inundaţii, variabilitate crescută a precipitaţiilor

Republica Moldova este tot mai vulnerabilă la fenomene climatice extreme, care pun în pericol securitatea resurselor naturale. Secetele prelungite reduc semni-ficativ disponibilitatea apei pentru consum uman, agricultură şi industrie, iar inunda-ţiile afectează infrastructura şi terenurile agricole, provocând pierderi economice şi sociale. Variabilitatea crescută a precipitaţiilor, cu perioade alternante de secetă şi ploi abundente, complică planificarea şi gestionarea resurselor de apă şi agravează riscul degradării solului şi al eroziunii. Aceste riscuri climatice necesită măsuri ur-gente de adaptare şi consolidare a rezilienţei infrastructurii critice şi a comunită-ţilor vulnerabile.

Ameninţări hibride şi cibernetice,
care pot afecta infrastructurile critice şi gestionarea resurselor

Republica Moldova se confruntă cu un mediu de securitate regional volatil, marcat de acţiuni hibride orchestrate în special de Federaţia Rusă, care combină tactici militare, cibernetice, economice şi dezinformare. Aceste acţiuni vizează destabilizarea situaţiei interne şi subminarea încrederii în instituţiile statului, inclusiv în gestionarea resurselor critice. Atacurile cibernetice asupra infrastructurilor energetice şi de apă pot provoca întreruperi majore, afectând securitatea naţională şi bună-starea populaţiei. Combaterea acestor ameninţări necesită modernizarea capacităţilor de apărare ciber-netică şi cooperare internaţională sporită.

Vulnerabilităţile politice şi de guvernanţă reprezintă o problemă majoră, care afectează securitatea resurselor în Republica Moldova,

având implicaţii profunde asupra stabilităţii şi dezvoltării durabile a ţării. Sistemul politic şi administrativ este caracterizat de o serie de deficienţe, care subminează capacitatea statului de a gestiona eficient şi transparent resursele critice, precum energia şi apa.

Contextul politic intern, uman şi de mobilizare

Contextul politic intern, uman şi de mobilizare legat de securitatea resurselor în Republica Moldova este marcat de o dinamică complexă, influenţată de diviziunile profunde din societate, tensiunile geopolitice şi provocările interne legate de guver-nanţă şi coeziune socială.

Republica Moldova se află într-un echilibru fragil între forţele pro-europene şi cele pro-ruse, o divizare care influenţează decisiv politicile privind securitatea resurse-lor. Partidul Acţiune şi Solidaritate (PAS), condus de preşedinta Maia Sandu, promo-vează integrarea europeană, reforme anti-corupţie şi diversificarea surselor energetice, considerând securitatea resurselor un element cheie pentru stabilitatea economică şi socială. În opoziţie, Partidul Socialiştilor (PSRM), cu o bază solidă în regiuni precum Găgăuzia şi Transnistria, susţine menţinerea legăturilor strânse cu Rusia şi o politică de neutralitate, fiind sceptic faţă de integrarea europeană şi refor-mele propuse.

Alegerile prezidenţiale din 2024 şi referendumul pentru aderarea la UE au evidenţiat aceste diviziuni: Maia Sandu a câştigat al doilea mandat cu aproximativ 55% din voturi, însă în regiunile pro-ruse precum Găgăuzia şi Transnistria sprijinul pentru ea a fost redus, iar referendumul a trecut la limită (50,35% „pentru”), re-flectând o societate profund polarizată. Această polarizare complică implementarea unor strategii coerente de securitate a resurselor, întrucât regiunile cu orientare pro-rusă pot bloca sau sabota iniţiativele guvernamentale, iar influenţa Rusiei prin dezinformare şi presiuni politice rămâne un factor destabilizator.

Context uman şi social

Pe plan social, Republica Moldova se confruntă cu o populaţie divizată nu doar politic, ci şi identitar, între cei care se identifică cu valorile europene şi cei care păstrează legături culturale şi economice cu Rusia. Această dualitate afectează gradul de mobilizare şi acceptare a politicilor privind securitatea resurselor, în special în zonele rurale şi autonome, unde accesul la informaţie este limitat şi unde propaganda rusă este intensă.

Migraţia externă masivă, cauzată de sărăcie, lipsa oportunităţilor şi instabilitatea economică, slăbeşte capitalul uman şi capacitatea de mobilizare internă. În acelaşi timp, creşterea preţurilor la energie şi dificultăţile în asigurarea accesului la resurse esenţiale pot genera nemulţumiri sociale şi proteste, mai ales în contextul crizelor energetice recente, care au afectat puternic nivelul de trai.

Mobilizarea pentru securitatea resurselor

Guvernul şi societatea civilă încearcă să mobilizeze resursele şi să crească conştientizarea importanţei securităţii resurselor prin:

• Promovarea reformelor structurale pentru diversificarea surselor energetice şi modernizarea infrastructurii critice, în special prin proiecte de interconec-tare cu UE şi dezvoltarea energiei regenerabile.

• Consolidarea comunicării strategice şi combaterea dezinformării, pentru a re-duce polarizarea şi a creşte sprijinul public pentru politicile de securitate ener-getică şi de resurse.

• Implicarea tinerilor şi a mediului academic în iniţiative de educaţie şi advocacy, pentru a crea o cultură a responsabilităţii faţă de resurse şi pentru a stimula participarea civică.

• Cooperarea cu partenerii externi, în special Uniunea Europeană, pentru asigu–rarea sprijinului tehnic şi financiar în implementarea strategiilor de securitate a resurselor şi pentru întărirea rezilienţei faţă de ameninţările hibride şi geo-politice.

Contextul politic intern al Republicii Moldova, marcat de diviziuni profunde şi influenţe externe, complică gestionarea securităţii resurselor, însă recunoaşterea acestei probleme ca prioritate strategică oferă o bază pentru mobilizarea societăţii şi a insti-tuţiilor. Echilibrul între reforme, comunicare eficientă şi cooperare internaţională este esenţial pentru a depăşi provocările interne şi a asigura un acces stabil şi echitabil la resurse, factor indispensabil pentru stabilitatea şi dezvoltarea durabilă a ţării.

Un factor esenţial îl constituie corupţia endemică, care afectează toate nive-lurile guvernării şi ale instituţiilor publice. Corupţia generează alocări ineficiente ale resurselor, favorizează interesele particulare în detrimentul interesului public şi reduce încrederea cetăţenilor în instituţiile statului. Aceasta conduce la o utilizare necorespunzătoare a fondurilor publice destinate infrastructurii şi serviciilor esenţiale, precum modernizarea reţelelor de alimentare cu apă sau dezvoltarea infrastructurii energetice. În plus, corupţia poate determina blocaje în implementarea reformelor necesare pentru adaptarea la noile provocări de securitate, inclusiv cele legate de schimbările climatice sau ameninţările hibride.

Lipsa transparenţei în procesul decizional agravează această situaţie, deoarece deciziile privind gestionarea resurselor sunt adesea luate fără consultarea publică sau fără o informare adecvată a societăţii civile. Această opacitate facilitează mani-pularea intereselor economice şi politice şi limitează responsabilizarea actorilor im-plicaţi. În sectorul energetic, de exemplu, tarifele şi contractele pot fi negociate în condiţii netransparente, ceea ce creşte riscul de abuzuri şi afectează securitatea aprovizionării.

Guvernanţa deficitară se manifestă şi prin instabilitatea şi fragmentarea insti-tuţională, unde responsabilităţile sunt adesea neclare sau suprapuse, iar capacitatea administrativă este limitată. Aceasta împiedică o coordonare eficientă între diferitele instituţii responsabile de securitatea resurselor şi de protecţia mediului. În plus, in-fluenţa unor actori politici sau economici cu legături externe, în special din partea Federaţiei Ruse, contribuie la subminarea suveranităţii şi la creşterea vulnerabilită-ţilor interne, inclusiv prin finanţarea unor grupuri politice sau campanii de dezin-formare, care afectează stabilitatea politică şi socială.

Aceste vulnerabilităţi politice şi de guvernanţă au un impact direct asupra securităţii resurselor, deoarece ele limitează capacitatea statului de a implementa politici coerente, eficiente şi durabile în domeniul energetic, al gestionării apei şi al protecţiei mediului. Pentru a reduce aceste riscuri, este esenţială consolidarea statului de drept, creşterea transparenţei şi a responsabilităţii instituţiilor, combaterea co-rupţiei şi implicarea activă a societăţii civile în procesul decizional. Doar prin astfel de măsuri se poate asigura o guvernanţă robustă, capabilă să protejeze şi să valorifice în mod durabil resursele esenţiale pentru securitatea naţională a Republicii Moldova.

Aceste provocări majore impun o abordare integrată şi strategică, care să includă investiţii în infrastructură, politici adaptate la schimbările climatice, întărirea capa-cităţilor de apărare cibernetică şi reforme profunde în guvernanţă, pentru a asigura securitatea durabilă a resurselor în Republica Moldova.

STRATEGII ŞI MĂSURI PENTRU ASIGURAREA SECURITĂŢII RESURSELOR

Strategia Securităţii Naţionale a Republicii Moldova, aprobată recent, subliniază importanţa asigurării securităţii resurselor ca parte integrantă a securităţii naţionale şi a dezvoltării durabile a ţării. Documentul stabileşte ca obiectiv principal protejarea suveranităţii, a independenţei şi integrităţii teritoriale, dar şi garantarea prosperi-tăţii cetăţenilor printr-un sistem de securitate şi apărare eficient şi rezilient. În acest context, strategia include direcţii clare pentru consolidarea capacităţii naţionale de a gestiona riscurile şi ameninţările la adresa resurselor critice, precum energia şi apa, printr-o abordare multidimensională şi integrată. Aceasta vizează prevenirea, minimizarea şi neutralizarea provocărilor, inclusiv a celor generate de factori externi şi interni, cum ar fi schimbările climatice, ameninţările hibride şi vulnerabilităţile infrastructurii critice.

Modernizarea infrastructurii şi investiţii în tehnologii sustenabile pentru gestionarea resurselor de apă şi alte resurse naturale

Un pilon central al strategiei este modernizarea infrastructurii critice, în spe-cial în sectorul energetic şi al alimentării cu apă. Republica Moldova trebuie să inve-stească în tehnologii moderne şi sustenabile, care să asigure o utilizare eficientă şi protejarea durabilă a resurselor naturale, reducând pierderile şi impactul negativ asupra mediului. Aceasta include reabilitarea reţelelor de apă şi canalizare, imple-mentarea sistemelor inteligente de management al energiei şi promovarea surselor regenerabile de energie, cum ar fi energia solară şi eoliană, pentru a reduce depen-denţa de importuri şi vulnerabilitatea la şocuri externe. Investiţiile sunt esenţiale pentru creşterea rezilienţei infrastructurii şi pentru adaptarea la schimbările climatice, asi-gurând continuitatea şi calitatea serviciilor esenţiale pentru populaţie şi economie.

Consolidarea capacităţilor operaţionale şi de răspuns la ameninţări hibride şi cibernetice, inclusiv crearea şi dezvoltarea reţelelor CERT naţionale

Consolidarea capacităţilor operaţionale şi de răspuns la ameninţări hibride şi cibernetice reprezintă o prioritate strategică pentru Republica Moldova, având în vedere creşterea numărului şi a complexităţii atacurilor cibernetice asupra infrastruc–turilor critice ale ţării. Strategia naţională prevede dezvoltarea şi întărirea sistemelor de apărare cibernetică, precum şi crearea şi consolidarea reţelelor CERT (Computer Emergency Response Teams) naţionale, care sunt esenţiale pentru detectarea, pre-venirea şi gestionarea incidentelor cibernetice.

În ultimii ani, Republica Moldova a fost ţinta a sute de atacuri cibernetice, vizând instituţii guvernamentale, servicii publice şi infrastructuri critice, inclusiv sistemele energetice şi de alimentare cu apă. Aceste atacuri, adesea atribuite unor actori statali sau grupări cibernetice sofisticate, urmăresc destabilizarea funcţionării statului şi compromiterea securităţii naţionale. În acest context, capacităţile actuale de apărare cibernetică sunt considerate modeste, însă autorităţile intensifică eforturile pentru consolidarea lor, inclusiv prin sprijinul partenerilor externi.

Crearea reţelelor CERT naţionale este o măsură cheie, având rolul de a coor-dona răspunsul la incidentele cibernetice, de a monitoriza ameninţările şi de a disemina avertizări timpurii către instituţiile publice şi private. Aceste echipe sunt responsabile pentru identificarea vulnerabilităţilor, investigarea atacurilor şi colaborarea cu alte entităţi naţionale şi internaţionale pentru schimbul de informaţii şi bune practici. În paralel, se investeşte în formarea specialiştilor în securitate cibernetică, dezvoltarea infrastructurii tehnologice şi implementarea unor proceduri standardizate de gestio-nare a incidentelor.

Cooperarea internaţională joacă un rol esenţial în această strategie, facilitând accesul la expertiză, tehnologii avansate şi sprijin operaţional. Parteneriatele cu orga-nizaţii precum NATO, UE şi SUA permit Republicii Moldova să se alinieze la standar-dele internaţionale de securitate cibernetică şi să participe la exerciţii comune, precum „Cyber Flood 2024”, care testează capacitatea de răspuns la crize cibernetice majore. De asemenea, instituţiile naţionale, cum ar fi Serviciul Tehnologia Informaţiei şi Se-curitate Cibernetică (STISC), au fost întărite pentru a asigura coordonarea şi imple-mentarea măsurilor de protecţie.

Consolidarea capacităţilor operaţionale şi de răspuns la ameninţările hibride şi cibernetice în Republica Moldova implică o abordare complexă, care combină dezvoltarea infrastructurii CERT, formarea profesională, investiţiile tehnologice şi cooperarea internaţională, toate acestea fiind vitale pentru protejarea infrastructurilor critice şi asigurarea securităţii naţionale în faţa unor riscuri tot mai sofisticate şi per-sistente.

Cooperarea internaţională cu parteneri strategici (UE, NATO, SUA) pentru sprijin tehnic, financiar şi operaţional

Cooperarea internaţională cu parteneri strategici precum Uniunea Europeană, NATO şi Statele Unite reprezintă un pilon esenţial în consolidarea securităţii resurselor în Republica Moldova, oferind sprijin tehnic, financiar şi operaţional pentru gestio-narea provocărilor complexe, cu care se confruntă ţara.

Uniunea Europeană a fost un partener-cheie în procesul de modernizare a sec-torului de securitate şi apărare al Republicii Moldova. Prin Instrumentul European pentru Pace (EPF), UE a alocat până în prezent aproximativ 137 de milioane de euro pentru consolidarea capacităţilor de apărare şi sporirea rezilienţei instituţionale, in-clusiv în domeniul protecţiei infrastructurilor critice, cum ar fi cele energetice şi de alimentare cu apă. În plus, Misiunea de Parteneriat a UE în Moldova (EUPM), lansată în 2023, oferă asistenţă pentru dezvoltarea instituţională şi combaterea ameninţărilor hibride, contribuind la creşterea capacităţii de răspuns la crize şi la consolidarea guvernanţei în sectorul securităţii.

Statele Unite şi NATO oferă, de asemenea, sprijin tehnic şi operaţional prin programe de instruire, schimb de informaţii şi echipamente moderne, care ajută la întărirea capacităţilor naţionale de apărare cibernetică şi gestionare a crizelor. Planul de colaborare dintre Republica Moldova şi NATO pentru perioada 2025-2028 prevede implementarea standardelor occidentale în domeniul securităţii, sporind astfel rezi-lienţa ţării în faţa ameninţărilor hibride şi cibernetice.

Facilitarea integrării în sistemele regionale de securitate şi energie

Cooperarea cu UE şi NATO facilitează integrarea Republicii Moldova în siste-mele regionale de securitate şi energie, esenţiale pentru diversificarea surselor de apro–vizionare şi reducerea dependenţei energetice. Prin parteneriatele strategice, Moldova are acces la tehnologii avansate şi bune practici în domeniul gestionării resurselor, ceea ce contribuie la modernizarea infrastructurii şi la creşterea eficienţei energetice.

Sprijin pentru adaptarea la schimbările climatice
şi gestionarea riscurilor hibride

Parteneriatele internaţionale oferă asistenţă şi în domeniul adaptării la schim–bările climatice, prin proiecte care vizează protecţia resurselor naturale şi dezvoltarea durabilă. De asemenea, cooperarea include măsuri pentru contracararea ameninţărilor hibride, cum ar fi dezinformarea şi atacurile cibernetice, prin schimb de informaţii şi exerciţii comune de răspuns la crize.

Impactul asupra stabilităţii şi dezvoltării durabile

Sprijinul tehnic, financiar şi operaţional din partea partenerilor strategici este vital pentru implementarea cu succes a strategiilor naţionale de securitate şi apărare. Acest ajutor contribuie la creşterea rezilienţei Republicii Moldova, la protejarea in-frastructurilor critice şi la asigurarea stabilităţii economice şi sociale, elemente funda-mentale pentru prosperitatea şi dezvoltarea durabilă a ţării.

Astfel, cooperarea internaţională cu UE, NATO şi SUA este un element-cheie în consolidarea securităţii resurselor în Republica Moldova, oferind cadrul necesar pentru gestionarea eficientă a provocărilor actuale şi pentru integrarea ţării într-un sistem regional şi global de securitate.

Contextul militar-strategic regional: trecut, prezent şi viitor

Contextul militar-strategic regional al Republicii Moldova este definit de o istorie complexă, o situaţie actuală marcată de tensiuni geopolitice intense şi o perspectivă viitoare orientată spre consolidarea securităţii naţionale în faţa provocărilor regionale. După obţinerea independenţei în 1991, Republica Moldova a adoptat o poziţie oficială de neutralitate, reflectată în Constituţie, care interzice aderarea la alianţe militare. În această perioadă, Moldova a moştenit o infrastructură militară şi echipamente în mare parte sovietice, iar forţele armate au fost construite cu resurse limitate, concentrându-se pe apărarea teritorială şi menţinerea ordinii interne.

Un punct critic a fost conflictul armat din Transnistria (1992), care a evidenţiat vulnerabilităţile militare şi strategice ale ţării, precum şi influenţa directă a Rusiei în regiune, prin prezenţa trupelor ruseşti în zona separatistă. Această situaţie a creat o stare de insecuritate permanentă şi un factor destabilizator major în politica şi secu-ritatea Moldovei.

Situaţia militar-strategică prezentă

În contextul actual, Republica Moldova se confruntă cu o creştere semnifi-cativă a riscurilor regionale, în special ca urmare a războiului din Ucraina început în 2022, care a amplificat tensiunile geopolitice în vecinătate şi a adus ameninţări directe şi indirecte asupra securităţii naţionale moldoveneşti.

Pentru a răspunde acestor provocări, Moldova a intensificat cooperarea cu par-tenerii euro-atlantici, în special prin programul de parteneriat cu NATO pentru perioada 2025-2028. Acest program urmăreşte modernizarea şi reformarea sectorului de secu-ritate şi apărare, menţinând în acelaşi timp neutralitatea constituţională a ţării. Coo-perarea include modernizarea echipamentelor militare, instruirea personalului, dez-voltarea capacităţilor de răspuns la crize şi întărirea apărării cibernetice, precum şi combaterea dezinformării şi a atacurilor hibride.

În aprilie 2025, Moldova a primit un nou pachet de asistenţă militară din par-tea Uniunii Europene, constând în sisteme moderne de apărare antiaeriană, menite să înlocuiască echipamentele sovietice învechite, cum ar fi sistemul S-125 Neva-M1. Aceste sisteme vor spori capacitatea Moldovei de a proteja spaţiul aerian împotriva ameninţărilor moderne, inclusiv drone, rachete şi avioane de ultimă generaţie.

De asemenea, Moldova a achiziţionat radare moderne pentru supravegherea spaţiului aerian, inclusiv un radar mobil Ground Master 200 cu o rază de acţiune de 250 km şi un sistem specializat pentru detectarea dronelor, cu livrare planificată în 2026. Aceste măsuri reflectă o orientare clară spre creşterea interoperabilităţii cu forţele occidentale şi reducerea dependenţei de tehnologia militară sovietică.

Perspective viitoare şi provocări strategice

Pe termen mediu şi lung, Republica Moldova intenţionează să continue conso-lidarea capacităţilor sale militare şi de securitate prin:

• Extinderea şi aprofundarea parteneriatului cu NATO, în cadrul programului Individual Partnership Program (IPPP) 2025-2028, care oferă un cadru adaptat pentru a răspunde provocărilor regionale fără a compromite neutralitatea ţării.

• Modernizarea infrastructurii militare şi a echipamentelor, inclusiv dezvoltarea apărării antiaeriene şi cibernetice, pentru a face faţă ameninţărilor hibride şi asimetrică.

• Creşterea capacităţii de gestionare a crizelor, inclusiv prin colaborarea cu par-teneri europeni şi internaţionali pentru răspuns rapid la situaţii de urgenţă, cum ar fi dezastre naturale sau atacuri cibernetice.

• Menţinerea unei poziţii de neutralitate constituţională, dar cu o cooperare prag-matică şi eficientă cu structurile euro-atlantice, pentru a asigura securitatea naţională în condiţiile unui mediu regional instabil.

Provocările majore rămân legate de presiunile exercitate de Rusia în regiune, prezenţa trupelor ruseşti în Transnistria şi riscurile generate de conflictele din Ucraina. De asemenea, vulnerabilităţile economice şi demografice ale Moldovei pot limita ritmul şi amploarea reformelor militare.

Contextul militar-strategic al Republicii Moldova este marcat de o tranziţie dificilă de la o moştenire sovietică la o arhitectură de securitate modernă, adaptată la noile realităţi regionale. Prin parteneriate strategice cu NATO şi Uniunea Euro-peană, Moldova îşi propune să-şi întărească capacităţile de apărare, să-şi protejeze suveranitatea şi să contribuie la stabilitatea regională, menţinându-şi totodată statutul de stat neutru. Această abordare echilibrată este esenţială pentru a face faţă provo-cărilor viitoare şi a asigura securitatea şi dezvoltarea durabilă a ţării.

PERSPECTIVE ŞI RECOMANDĂRI

Necesitatea unei abordări multidimensionale şi integrate
pentru securitatea resurselor

Securitatea resurselor în Republica Moldova trebuie abordată printr-o perspec-tivă complexă, care să integreze dimensiuni politice, economice, sociale, ecologice şi tehnologice. Strategia Naţională de Securitate subliniază că provocările actuale sunt diverse şi interconectate, necesitând acţiuni coordonate pe multiple planuri pentru prevenirea, minimizarea şi neutralizarea riscurilor. Astfel, o abordare multidimen-sională implică colaborarea între instituţii guvernamentale, sectorul privat, societatea civilă şi partenerii internaţionali, pentru a asigura o gestionare eficientă şi durabilă a resurselor critice, precum apa, energia şi mediul înconjurător. Integrarea politicilor de securitate cu cele de mediu, economie şi dezvoltare socială este esenţială pentru adaptarea la schimbările rapide ale mediului de securitate regional şi global.

Importanţa educaţiei şi conştientizării publice
privind riscurile şi gestionarea resurselor

Conştientizarea publică joacă un rol crucial în consolidarea securităţii resurselor. Educaţia şi informarea cetăţenilor despre riscurile asociate cu gestionarea ineficientă a resurselor, impactul schimbărilor climatice şi ameninţările hibride contribuie la creşterea responsabilităţii sociale şi la promovarea unor comportamente sustenabile. Implicarea activă a comunităţilor locale în procesul decizional şi în monitorizarea utilizării resurselor poate spori transparenţa şi poate reduce riscurile de corupţie sau abuzuri. Programele educaţionale şi campaniile de informare trebuie să fie integrate în strategiile naţionale pentru a dezvolta o cultură a securităţii şi sustenabilităţii la nivel naţional.

Promovarea rezilienţei societale şi infrastructurilor critice
în faţa schimbărilor climatice şi a ameninţărilor externe

Rezilienţa este un element-cheie pentru a face faţă impactului schimbărilor cli-matice, atacurilor cibernetice şi altor ameninţări hibride. Republica Moldova trebuie să investească în modernizarea infrastructurilor critice – reţele de apă, energie, co-municaţii – pentru a le face mai robuste şi capabile să funcţioneze în condiţii de criză. De asemenea, este necesară dezvoltarea capacităţilor de răspuns rapid şi coordonat la incidente, inclusiv prin consolidarea sistemelor de alertă timpurie şi a echipelor specializate. Rezilienţa societală presupune şi sprijinirea comunităţilor vulnerabile, asigurarea continuităţii serviciilor esenţiale şi promovarea coeziunii sociale pentru a preveni destabilizări interne.

Rolul integrării europene în consolidarea securităţii resurselor
şi al întăririi capacităţii naţionale de apărare

Aprofundarea integrării europene reprezintă un factor strategic pentru Repu-blica Moldova în domeniul securităţii resurselor. Alinierea la standardele şi practicile europene în materie de securitate, energie, mediu şi guvernanţă contribuie la creş-terea capacităţii naţionale de a gestiona eficient resursele şi de a răspunde provocă-rilor regionale şi globale. Participarea la iniţiativele şi mecanismele de securitate ale UE şi cooperarea cu NATO sporesc interoperabilitatea şi accesul la expertiză, tehno-logii şi sprijin financiar. Integrarea europeană susţine, de asemenea, reformele institu-ţionale necesare pentru o guvernanţă transparentă, responsabilă şi eficientă, elemente esenţiale pentru securitatea durabilă a resurselor.

CONCLUZII

Republica Moldova se confruntă cu un mediu de securitate regional şi inter-naţional caracterizat prin volatilitate şi incertitudine, amplificate de conflictul din Ucraina şi de acţiunile hibride orchestrate în special de Federaţia Rusă. Aceste ame-ninţări includ atacuri cibernetice, dezinformare, şantaj energetic şi presiuni politice menite să submineze suveranitatea şi integritatea teritorială a ţării, inclusiv prin in-fluenţa asupra regiunii transnistrene. În plus, vulnerabilităţile interne, precum corupţia, lipsa transparenţei, guvernanţa deficitară şi infrastructura învechită, agravează ris-curile legate de securitatea resurselor critice – apă, energie şi alte resurse naturale. Schimbările climatice adaugă un strat suplimentar de complexitate, afectând dispo-nibilitatea şi calitatea resurselor, în special a apei.

Pentru a răspunde acestor provocări, Republica Moldova a elaborat strategii, care vizează modernizarea infrastructurii, dezvoltarea capacităţilor de apărare ciber–netică şi răspuns la ameninţările hibride, consolidarea guvernanţei şi a transparenţei, precum şi intensificarea cooperării internaţionale cu parteneri strategici precum UE, NATO şi SUA. Aceste măsuri sunt integrate în Strategia Naţională de Securitate şi Apărare şi urmăresc creşterea rezilienţei naţionale, diversificarea surselor de aprovizionare cu energie şi protejarea durabilă a resurselor naturale.

Apel la acţiune pentru autorităţi, societate civilă şi parteneri internaţionali

Asigurarea securităţii durabile a resurselor în Republica Moldova necesită un efort concertat şi continuu din partea tuturor actorilor implicaţi. Autorităţile trebuie să accelereze reformele instituţionale, să combată corupţia şi să asigure transpa-renţa şi responsabilitatea în gestionarea resurselor critice. Este imperativă alocarea de resurse financiare suficiente pentru modernizarea infrastructurii şi implementarea tehnologiilor sustenabile, precum şi dezvoltarea capacităţilor naţionale de apărare cibernetică şi răspuns la ameninţările hibride.

Societatea civilă are un rol important în monitorizarea politicilor publice, promovarea educaţiei şi conştientizării privind riscurile de securitate şi utilizarea responsabilă a resurselor. Implicarea activă a comunităţilor locale şi a mediului aca-demic poate contribui la dezvoltarea unor soluţii inovatoare şi adaptate contextului naţional.

Partenerii internaţionali trebuie să continue să ofere sprijin tehnic, financiar şi operaţional, facilitând accesul Republicii Moldova la tehnologii avansate, expertiză şi bune practici. Cooperarea regională şi integrarea europeană sunt esenţiale pentru consolidarea securităţii energetice, protecţia mediului şi întărirea capacităţilor de apărare.

În concluzie, numai printr-un angajament comun, coordonat şi susţinut la nivel naţional şi internaţional, Republica Moldova poate asigura securitatea durabilă a re-surselor sale, garantând stabilitatea, prosperitatea şi dezvoltarea durabilă a ţării în faţa provocărilor complexe ale secolului XXI.