dr. Octavian SERGENTU

Abstract. În acest studiu ne-am focusat pe modificarea paradigmelor din sfera abordării războaielor contemporane şi a geopoliticii critice. Tendinţele lumii sunt într-o profundă schimbare, inclusiv în viitoarea reaşezare a ordinii globale. Sunt examinate o serie de probleme politico-militare şi militar-strategice ale securităţii globale în contextul războaielor actuale. Sunt incluse aspecte conceptuale ale relaţiei dintre politică şi strategie militară, subiecte ce invocă asigurarea echilibrului şi stabilităţii strategice globale.

In this study we have focused on paradigm shifts in the approach to contemporary warfare and critical geopolitics. World trends are undergoing a profound change, including in the forthcoming realignment of the global order. A number of politico-military and military-strategic issues of global security in the context of current wars are examined. Included are conceptual aspects of the relation-ship between politics and military strategy, topics that invoke ensuring global strategic balance and stability.

Keywords: critical geopolitics, classical geopolitics, conventional and non-conventional warfare, network-centric warfare, intelligence operations, cosmic air defense

CUVÂNT INTRODUCTIV

Trebuie să ne aplecăm peste variabilele din sfera internaţională, cu proximi-tăţile reale.

Totuşi, astăzi se fac încercări de a schimba status quo-ul în acest domeniu, de a obţine avantaje asimetrice în ceea ce priveşte dezvoltarea armelor strategice ofensive şi defensive prin formarea, de exemplu, a Scutului Nuclear European, aprobat la summitul NATO din 2010, sau prin desfăşurarea de arme strategice non-nucleare.¹

RĂZBOIUL CA PLATFORMĂ A NOILOR ŞI CLASICELOR RĂZBOAIE

În studiu ne-am aplecat pe modelul rusesc al apărării aerian-cosmic în războaie şi abordări occidentale:

Pe baza acestor informaţii, se formează cerinţe pentru sistemele de apărare aeriană şi antirachetă, care sunt luate în considerare în dezvoltarea şi producţia sistemelor de apărare aeriană şi antirachetă ale secolului XXI.

În fiecare etapă a lanţului de producţie (dezvoltarea armelor, aprovizionarea cu materiale şi materii prime pentru producţia de apărare, producţia şi cooperarea tehnologică şi vânzarea de produse finite), se formează circuite intra- şi interstatale închise, inclusiv cele caracterizate prin interese militare-politice comune.

Interesele geostrategice şi consideraţiile de securitate naţională ies în prim-plan. În prezent, cel mai puternic este circuitul militar-politic, care include ţările NATO – principalul furnizor atât de arme de atac aerian şi spaţial, cât şi de arme de apărare aeriană şi antirachetă din lume.

Pe de altă parte, ne-am aplecat pe programul Tehnologie şi Securitate Naţională („Tech”) – produce cercetări şi recomandări de ultimă generaţie pentru a ajuta factorii de decizie politică din SUA şi din ţările aliate să câştige şi să gestioneze în mod respon–sabil competiţia dintre marile puteri cu China pentru tehnologiile critice şi emergente. Escaladarea competiţiei dintre SUA şi China în domeniul inteligenţei artificiale (AI), al biotehnologiilor, al tehnologiilor informaţiei şi comunicaţiilor de generaţie următoare şi infrastructurii digitale, precum şi al ştiinţelor informaţiei cuantice va avea implicaţii de anvergură pentru politica externă şi securitatea naţională şi economică a SUA. Programul Tehnologic se concentrează pe domenii tehnologice cu impact ridicat, cu analize aprofundate, bazate pe dovezi, pentru a evalua poziţia de lider a SUA faţă de China, a anticipa riscurile legate de tehnologie la adresa securităţii şi valorilor de-mocratice şi a contura paşi îndrăzneţi, dar acţionabili, pentru ca Statele Unite şi aliaţii săi să fie lideri în dezvoltarea, adoptarea şi guvernarea responsabile ale tehnologiei. Un obiectiv cheie al Programului Tehnologic este convocarea comunităţilor tehnologice şi politice pentru a reduce decalajele, a face schimb de perspective şi a dezvolta îm-preună soluţii².

Una dintre cele mai importante confruntări de securitate naţională se desfăşoară acum pe câmpuri de luptă invizibile cu ochiul liber – prin intermediul semnalelor slabe de radiofrecvenţă ale Sistemului de Poziţionare Globală (GPS) şi în stările cuantice ale atomilor individuali. În joc sunt capacităţile de poziţionare, navigare şi sincronizare (PNT) ale Americii, fundamentul pentru geolocalizare precisă, planificarea traiectoriei şi sincronizarea timpului în domeniile militar, civil şi comercial. Timp de decenii, GPS-ul inventat de SUA a servit drept coloană vertebrală a PNT-ului mondial, dar vulnerabilităţile inerente ale sistemului au ieşit la iveală pe măsură ce adversarii bruiază şi falsifică din ce în ce mai mult semnalele sale slabe şi construiesc arme pentru a-i doborî sateliţii. Interferenţa GPS subminează deja operaţiunile militare şi perturbă până la mii de zboruri comerciale zilnic; atacurile mai ample ar putea declanşa eşecuri catastrofale ale misiunilor şi perturbări pe scară largă ale infra-structurii critice, provocând pierderi economice de peste 1 miliard de dolari pe zi³.

Forţele armate ucrainene au arătat primele dovezi ale utilizării dronelor cu inteligenţă artificială faţă de ocupanţi: „Se ştie de mult timp”. Apărătorii ucraineni continuă să întâlnească aeronave inamice controlate de inteligenţă artificială şi învaţă să le contracareze: primele dovezi au apărut online⁴.

OPERAŢIUNILE SPECIALE ALE SECOLULUI AL XXI-LEA

Formarea de noi centre de putere în lume presupune iniţial că în ele vor coexista atât tendinţe centrifuge, cât şi tendinţe centripete. Operaţiunile de intelligence din ultima perioadă au relatat inovaţia şi noile abordări de intelligence din ultima perioadă. Relevăm cele mai speciale:

„Operaţiunea „Pânza de păianjen”. Cum a planificat Ucraina atacurile
în care spune că a distrus zeci de bombardiere ruseşti

„Cel mai îndrăzneţ atac al Kievului” asupra aviaţiei strategice ruse. Aşa este descrisă operaţiunea pusă la cale de Kiev într-o duminică. Planificarea a început în urmă cu 18 luni. Dronele au fost transportate peste graniţă ambalate în paleţi.

Duminică, în prima sa reacţie după atac, Zelenski a lăudat operaţiunea „perfect pregătită”, dezvăluind că au fost folosite 117 drone, fiecare pilotată de la distanţă de propriul pilot.

„Este operaţiunea cu cea mai lungă rază de acţiune a noastră. Oamenii noştri implicaţi în pregătirea operaţiunii au fost retraşi de pe teritoriul rus la timp”, a spus Zelenski.

07.10.2024 20:58

Un alt succes în zona de intelligence a fost planul privind pagerul; a apărut după ce Mossad a reuşit să umple staţiile radio ale Hezbollah cu explozibili încă din 2015, lăsându-le în stare latentă până când a considerat că trebuie să fie declanşate.

Un alt succes îl reprezintă „Nunta roşie”: Planul de a zădărnici pericolul războiului nuclear în lume.

La sfârşitul lunii noiembrie 2024, autorităţile din domeniul apărării au decis să înceapă o operaţiune la scară largă în Iran în scopul de a afecta grav proiectul nuclear. Acum, noi dezvăluiri devoalează culisele planului, care urmărea mai multe soluţii în paralel. Atacarea simultană a mai multor grupuri pentru a elimina elita de securitate permitea deschiderea coridorului securizat de la Israel la Iran. În martie, era deja clar că planul era complet. Şeful Direcţiei de Informaţii, generalul-maior Shlomi Binder, a concluzionat: vom parcurge distanţa (1.500 de km), care separă cele două ţări, cu tot ce implică acest lucru⁵.

ORDINEA GLOBALĂ SUB ASEDIUL SCHIMBĂRII ÎN SECOLUL AL XXI-LEA

Imensul continent eurasiatic, la începutul secolului XXI, se transformă nu doar în principalul centru politic şi economic al puterii mondiale, ci şi în principala regiune, în care se concentrează contradicţiile globale şi confruntările militare, drept urmare potenţialul militar creşte cel mai rapid, iar numărul şi amploarea conflictelor militare sunt în creştere.

Ruşii îşi imaginează că, sub Trump, pot fi atrase în ecuaţia lor o parte din statele eurasiatice. Sunt identificate două tendinţe principale în domeniul strategic:

• crearea potenţialului sistemelor ofensive strategice non-nucleare de arme de înaltă precizie şi modernizarea forţelor nucleare strategice, precum şi prolife-rarea armelor nucleare în ţări precum RPD Coreea, Pakistan;

• crearea unor potenţiale arme strategice defensive, ale căror prototipuri sunt deja testate în SUA şi China. Astfel, în ianuarie 2013, SUA şi China au efectuat teste suplimentare cu rachete interceptoare concepute pentru a distruge ra-chetele balistice în fazele intermediare ale zborului. Aceste două direcţii prin-cipale sunt legate de controlul asupra Eurasiei, a cărei importanţă, în mare măsură, ţine de dezvoltarea proceselor globale.

Z. Brzezinski a subliniat acest lucru în celebra sa lucrare „Marea tablă de şah” încă din anii 1990. El a atras atenţia asupra fenomenului militar-politic al Eurasiei, care a fost observat încă din 1904 de geopoliticianul englez Sir Halford John Mackinder. În lucrarea sa „Pivotul geografic al istoriei”, autorul a identificat zona „heartland”.

Lumea lui John Mackinder(1904)

Când te uiţi pe hartă, este greu să nu observi că această zonă a coincis practic cu graniţele Imperiului Rus de atunci, ceea ce, de fapt, explică ce stat era în centrul politicii occidentale la acea vreme şi era motiv de îngrijorare pentru elita occidentală⁶.

Opera lui Mackinder a subliniat, de asemenea, următoarele: „forţa, care con-trolează Insula Mondială (Eurasia împreună cu Africa), are o influenţă decisivă asupra sorţii întregii lumi.” Acest lucru este subliniat pe bună dreptate de expertul V. Iurtaev⁷.

Paradoxal, aceste consideraţii geopolitice au redevenit relevante în al doilea deceniu al secolului XXI. Acest lucru se datorează în primul rând schimbării echilibrului de putere în lume şi, ca urmare, schimbărilor în politica externă a SUA.

„În primul rând, vorbim despre Asia Centrală, dar şi de Arctica, de Extremul Orient rus şi de Asia de Sud-Est, care nu trebuie lăsate fără atenţie”⁸.

Țările din Uniunea Europeană s-au activizat şi au provocat Statele Unite în forţa şi coeziunea internaţională. Ele s-au activizat în secolul al XXI-lea în coaliţiile militar-politice militare ale NATO în Eurasia şi lume.

Este adevărat: în Eurasia nu există un sistem de securitate eficient. În fapt, extinderea NATO spre Est a transformat această alianţă dintr-una regională în una globală, incluzând întreaga planetă în zona sa de responsabilitate.

Actualmente, ameninţarea pierderii controlului reprezintă, în primul rând, o ameninţare legată de o posibilă distrugere a centrelor de control şi comunicaţii ca urmare a primului atac. Ceea ce nu mai este în totalitate în concordanţă cu realitatea. În consecinţă, principalele eforturi presupun avertizarea asupra unui astfel de atac.

Elementele forţei de putere a statelor până în anul 2030⁹

Experţii ruşi ne spun: „Progresul în domeniul electronicii radio, care a permis reducerea cantităţii, greutăţii şi dimensiunilor componentelor cu un ordin de mărime, a ieftinit noile radare şi a accelerat construcţia acestora. Dacă folosim comparaţii cotidiene, uşor de înţeles, atunci acelaşi lucru s-a întâmplat cu radarele aşa cum s-a întâmplat cu televizoarele sau computerele în ultimele trei decenii. În ultimii ani, în Rusia au fost construite patru avioane Voronej, care se află în fazele finale de construcţie: în nord-vestul ţării – în Lehtusi, lângă Sankt Petersburg, în extremitatea vestică a Rusiei – în Kaliningrad, în sud-vest – în Armavir şi în sud-est – în Usolye-Sibirskoye, lângă Novosibirsk. ”

  În special, experţii ruşi subliniază că „…în timpul războaielor din Iugoslavia şi Irak, comandamentul militar american a testat deja o nouă doctrină de desfăşurare a operaţiunilor militare cu impact asupra centrelor care controlează economia, producţia industrială şi transporturile sale”.

Această doctrină a fost lansată de John Boyd, care prevede o acţiune imprevizibilă în faţa inamicului, în special în domeniul adoptărilor şi implementării deciziilor legate de inserţia forţelor armate (aşa-numitul ciclu OODA – „observaţie – orientare – decizie – acţiune”). Conform acestei teorii, una dintre condiţiile necesare pentru obţinerea succesului sunt acţiunile de distrugere a posturilor de comandă ale inamicului la toate nivelurile de control şi linii de comunicaţii, demoralizarea simultană a trupelor şi a populaţiei inamice prin operaţiuni psihologice.

Conceptul de SNC este destul de vag astăzi, deşi există şi aspectele sale militar-tehnice aplicate. Astfel, conceptul centrat pe reţea a fost reflectat în noua Strategie Militară Naţională a SUA, adoptată în 2011.

Din punct de vedere tehnologic, aşa cum se ştie, baza conceptului de război centrat pe reţea este reprezentarea spaţiului operaţiunilor militare ca o reţea conectată, formată din trei tipuri de componente:

• senzori (forţe şi mijloace de deschidere şi urmărire a stării obiectelor inamice);

• actori (forţe şi mijloace de foc, electronice şi de altă influenţă asupra obiectelor deschise);

• elemente inteligente de informaţii şi control (forţe şi mijloace, care imple-mentează funcţiile de control al senzorilor şi actorilor).

După cum se poate observa din această listă, toate cele trei componente, care alcătuiesc potenţialul războaielor bazate pe reţele centrate, se referă atât la componente militare, cât şi la cele civile.

Mai mult de atât, toate aceste componente sunt decisive şi pentru Apărarea aeriano-cosmică, ceea ce duce inevitabil la concluzia că integrarea apărării este imposibilă fără integrarea tuturor acestor componente ale războiului centrat pe reţea. Mai mult, în viitorul apropiat, acest lucru va fi valabil pentru toate nivelurile de management politic şi militar¹⁰.

Nivelurile asupra cărora se aplică reciproc ca zid senzorial şi de luptă

Prin urmare, conceptul de război centrat pe reţea oferă un avantaj incontestabil unui stat (sau unei coaliţii de state), care:

• În primul rând, are superioritate tehnologică în domeniul tehnologiilor infor-maţionale de cel mai larg spectru. În acest sens, astăzi şi pe termen mediu, singurul stat, care are o astfel de superioritate, sunt Statele Unite. China va avea nevoie de cel puţin un deceniu pentru a se apropia de Statele Unite.

Alte ţări, inclusiv Rusia, vor avea nevoie de eforturi titanice pentru a deveni comparabile cu SUA chiar şi în viitor. Aceasta înseamnă că Washingtonul are un avantaj competitiv unic faţă de alte ţări, pe care îl va folosi în scopuri militare şi politice.

Rusia are nevoie de un superprogram pentru dezvoltarea propriilor tehnologii informaţionale bazate pe propriile realizări în ştiinţa fundamentală. Doar un astfel de program îi va permite să evite modelul de „recuperare” a decalajelor în dezvoltarea informaticii şi să permită „sărirea peste” etapele dezvoltării tehnologiei informaţionale. Ruşii au drone Orlan, Lancet, Cometa, Shahed, care nu pot concura cu dronele aeriene, terestre şi submarine ucrainene.

CONCLUZII

Nu am evaluat situaţia militară ucraineană, care evidenţiază avantaj tehnologic faţă de şantierul militar rusesc. Jocurile pentru noua ordine globală continuă. Efectul G-7 şi UE a demonstrat că valorile democratice rămân vii. Uniunea Europeană cu Franţa în zona leadersheap-ului oferă garanţii de securitate. Franţa consideră că „Internetul şi tehnologiile de reţea au permis un progres social şi economic uimitor în întreaga lume. Pe măsură ce noile tehnologii apar online şi tot mai mulţi oameni sunt conectaţi în întreaga lume, beneficiile potenţiale ale spaţiului cibernetic par nelimitate”¹¹.

Totuşi, în acelaşi timp, ameninţările tehnice în spaţiul cibernetic reprezentate de actorii statali şi nestatali au crescut dramatic atât în sofisticare, cât şi în număr, iar impactul potenţial şi real al acestor ameninţări a crescut exponenţial. Există, de asemenea, ameninţări politice serioase la adresa naturii, structurii şi guvernanţei internetului aşa cum îl cunoaştem, inclusiv încercări fără precedent de a submina procesele democratice şi o iniţiativă tot mai mare a regimurilor represive de a su-prima şi controla discursul online şi de a submina libertatea internetului.

În acest context sumbru, este clară necesitatea unei diplomaţii europene coor-donate cu una americană, care să lucreze împreună cu alte instrumente ale puterii naţionale şi globale. Deoarece ameninţările la adresa spaţiului cibernetic sunt aproape întotdeauna internaţionale, la fel ca tehnologia în sine, este necesar un nivel fără precedent de coordonare, implicare şi cooperare internaţională atât pentru a contracara ameninţările, cât şi pentru a îmbrăţişa şi stimula oportunităţile economice şi sociale, pe care le oferă spaţiul cibernetic. Acest efort diplomatic trebuie să fie, de asemenea, transversal, deoarece problemele de securitate, economice şi drepturile omului în spaţiul cibernetic sunt adesea interdependente.

 ANEXE

  Viziunea Rusiei pentru secolul al XXI-lea