TRUMPISMUL ESTE DESPRE BANI
Donald Trump a câştigat alegerile având o platformă impropriu numită „suve-ranistă”, deoarece suveranismul american înseamnă altceva decât cel european.
În teoria politică, suveranitatea este un concept care defineşte autoritatea supremă asupra unei entităţi statale. De aici rezultă că un stat suveran are dreptul de a-şi crea propriile legi, de a-şi conduce relaţiile externe fără ingerinţe externe şi de a-şi apăra integritatea teritorială.
Trumpismul este un fenomen unic şi complex, care are ataşate o ideologie politică şi un sistem politico-social şi economic ce a apărut în Statele Unite în timpul primului mandat al lui Donald Trump. Această ideologie se caracterizează printr-o politică economică protecţionistă cu un puternic accent pus pe interesele Statelor Unite (care nu are nicio legatură cu naţionalismul, ci mai curând cu patriotismul economic), pe un conservatorism social cu trimitere la valorile capitalismului liberal, fiind critic la schimbările sociale rapide şi abordând un discurs populist, emoţional şi divizor.
Naţionalismul american, pe care noi îl înţelegem ca patriotism economic, nu este în detrimentul cooperării internaţionale, care face economia americană cea mai puternică de pe mapamond, ci împotriva unor practici neconcurenţiale ale unor state sau organizaţii internaţionale.
Donald Trump este un adept (e adevărat că prin acţiune şi nu prin declaraţii) al globalizării deoarece apără companiile mari americane cu operaţiuni în alte ţări, în timp ce suveraniştii antiglobalişti europeni au alte probleme. Donald Trump nu poate milita pentru depăşirea inegalităţilor economice simţite de alte state în detrimentul companiilor americane.
Să nu uităm că Donald Trump (6,8 miliarde $) este produsul celui mai competitiv mediu economic şi acest lucru se observă prin tranzacţionismul de care a dat dovadă în primul său mandat în care Statele Unite au înregistrat un salt economic semnificativ bazat pe politici care au favorizat companiile americane cu interese pe tot mapamondul.
Dacă ne uitam cine sunt cei care fac parte din administraţia Trump, vedem că majoritatea sunt miliardarii din proximitatea sa – Elon Musk (426 miliarde $) şi Vivek Ramaswamy (1 miliard $) la departamenul de eficienţa guvernamentală, Howard Lutnick, secretar la comerţ (1,5 miliarde $), Scott Bessent, secretar al Trezoreriei (700 milioane $). La energie este numit Christopher Wright (170 milioane), care a terminat ingineria de fuziune nucleară, este un pioner al fracturării hidraulice şi acţionar la Liberty Energy, la OKLO – companie care dezvoltă reactoare nucleare de mici dimensiuni (SMR) şi EMX Royality, companie din industria mineritului.
Prima administraţie Trump (2016-2020) a implementat politici fiscale care au stimulat creşterea economică, creşterea veniturilor cetăţenilor şi stimularea investiţiilor. De asemenea, în această perioadă au apărut primele faze ale războiului comercial cu Republica Populară Chineză şi au apărut tensiuni în relaţiile economice cu Uniunea Europeană, Japonia şi Mexicul. Putem observa că politicile comerciale duse de administraţia Trump pot suferi modificări în funcţie de negocierile bilaterale, uneori dure, care apără companiile americane şi aceste negocieri întotdeauna caută un avantaj geopolitic (şi financiar) regional sau internaţional.
„Business as usual” este rezumatul relaţionării Statelor Unite sub Donald Trump cu oricare dintre foştii, actualii şi viitorii parteneri.
Lucru pe care îl confirmă şi David Rubenstein, cofondatorul miliardar al grupului de capital privat Carlyle, care a spus că marii donatori ai campaniei lui Donald Trump doresc să influenţeze politicile guvenului federal către „mai multe foraje petroliere, o politică antitrust mai uşoară, o politică fata de criptomonezi mai favorabilă şi cu mai puţină supraveghere a băncilor. Ei doresc, de asemenea, mai mult sprijin pentru a ajuta companiile americane să investească în străinătate şi să aibă acces uşor la oficialii guvernamentali”.
Cel mai important semnal este dat de creşterile burselor americane. În ziua în care Trump a câştigat, acestea au crescut substanţial. În săptămâna în care a preluat mandatul iar au crescut bursele americane nesperat de mult.
POLITICILE ENERGETICE AMERICANE VOR INFLUENŢA MAPAMONDUL
Pe plan intern lucrurile sunt clare! După iernile grele din ultimii ani, admini-straţia s-a convins că energia regenerabilă nu conferă securitate sistemelor de transport şi distribuţie de energie electrică. Astfel printre primele documente semnate de Donald Trump a fost un ordin prin care se instituie starea de urgenţă energetică naţională.
Noul secretar pentru energie, Christopher Wright, este din industrie şi cunoaşte foarte bine situaţia, arătându-se un susţinător al energiei securitare provenite din combustibili fosili şi din nuclear. De asemenea se cunoaşte că cererea de energie este în creştere, mai ales că noile tehnologii bazate pe inteligenţă artificială şi stocarea de date sunt mari consumatoare de energie în bandă, marile companii IT&C încheind deja contracte cu producătorii de energie din nucleară.
Putem observa că energia regenerabilă nu a fost promovată de republicani, cu toate că cele mai multe capacităţi de energie regenerabilă se află în statele republicane. O posibilă explicaţie este că războiul comercial cu China să continue, China deţinând monopol pe producţia şi prelucrarea majorităţii metalelor şi pământurilor rare care se folosesc şi în tehnologiile de obţinere a energiei electrice regenerabile.
Este posibil ca planificarea de către Statele Unite a unor mari investiţii în energia nucleară să însemne de fapt şi un exit din energia obţinută din combustibilii fosili, explicată şi de o mărire a exporturilor de petrol şi gaze naturale. „Drill, baby Drill!” este lozinca – promisiune făcută de Donald Trump în campania electorală. Urmarea a fost că marile companii şi fonduri de investiţii s-au retras din Iniţiativa Schimbărilor Climatice.
Dar „Drill, baby Drill!” va fi valabilă şi pe alte teritorii pe care Statele Unite le vizează pentru a-şi acoperi securitatea.
Groenlanda se prezintă ca o sursă promiţătoare de resurse minerale critice, care ar putea transforma insula într-un centru global de minerit şi a bloca dependenţa faţă de Republica Populară Chineză. Aici se găsesc metale rare precum niobiu, tantal şi metalele din grupa platinei sau din grupa argintului, grafit, diamante sau uraniu dar şi petrol şi gaze naturale.
Preşedintele Trump a afirmat în noiembrie 2024 că Wright va „supraveghea calea către dominaţia energetică a Statelor Unite”.
Mai trebuie spus că acţiunile companiilor energetice şi minere americane au crescut cel mai mult, iar cele câteva companii care dezvoltă reactoarele modulare mici (SMR) şi sunt listate la NYSE sau NASDAQ, au avut cele mai mari creşteri din istorie.
PRIMA PROBLEMĂ – SECURITATEA ENERGETICĂ A EUROPEI,
DAR ŞI STABILIZAREA FEDERAŢIEI RUSE
Startul probabil că este dat de Stephen P. Lynch, un om de afaceri din Florida, care a anunţat că doreşte cumpărarea conductei ruseşti North Stream II, achiziţie care evident ar crea un avantaj geopolitic al Statelor Unite în Europa pe termen lung. „Concluzia este aceasta: este o oportunitate o dată la o generaţie pentru controlul american asupra aprovizionării cu energie a Europei pentru restul erei combustibililor fosili”, a spus Lynch într-un interviu.
Încă din septembrie 2021 americanii, intuind escaladarea conflictului îngheţat din Ucraina, s-au angajat să asigure securitatea energetică a Uniunii Europene, încheind contracte pentru achiziţia şi transportul de LNG.
Având în vedere experienţa nefericită a Statelor Unite cu monopolizarea aprovizionării cu energie, încă din anii ’70, de către URSS şi mai apoi de Federaţia Rusă, probabil că Statele Unite vor fi mai precaute cu politicile energetice şi bancare ale Uniunii Europene, în sensul că îşi doresc um control mai strict.
Pentru Europa, astăzi, cel mai mare exportator de gaz natural lichefiat (provenit din fracturare) este Statele Unite şi al doilea furnizor de gaze naturale după Norvegia, urmând Qatarul.
Europa a riscat angajându-se în tranziţia energetică către o economie fără emisii de carbon. Astfel a sărit din dependenţa energetică faţă de Rusia în dependenţa faţă de metalele şi pământurile rare din Republica Populară Chineză.
O Federaţie Rusă instabilă este mult mai periculoasă decât o Uniune Europeană instabilă, deoarece Rusia este impredictibilă, beligerantă şi revanşardă, faţă de ţările europene stabile şi cu reguli clare în cadrul Uniunii.
În acelaşi timp, economia Uniunii, oricât de prost ar merge, tot va funcţiona şi va fi mai uşor pentru companiile americane să facă mai multe afaceri în Europa, mai ales că se pare că actuala guvernare Trump va oferi marilor companii americane puterea de co-guvernare.
Trump se gândeşte la un război comercial cu BRICS
Astfel, mediul de afaceri american se pregăteşte pentru un an de tumult geopolitic.
Pe noiembrie 2024, Donald Trump scria pe platforma Truthsocial.com: „Ideea că ţările BRICS încearcă să se îndepărteze de dolar în timp ce stăm noi şi ne uităm s-a sfârşit. Solicităm angajamentul acestor ţări să nu creeze o nouă monedă BRICS şi nici să nu sprijine nicio altă monedă care să înlocuiască puternicul dolar american sau să se confrunte cu tarife de 100% şi ar trebui să se aştepte să îşi ia rămas bun de la vânzarea în minunata economie a SUA. . Ei pot merge să găsească un alt „fraier”! Nu există nicio şansă ca BRICS să înlocuiască dolarul american în comerţul internaţional şi orice ţară care încearcă să-şi ia rămas bun de la America.”
Credem că ameninţarea preşedintelui Statelor Unite de a creşte la 100% taxele de import pentru membrii BRICS este de bun augur. Avertismentul a venit la mai puţin de o săptămână după ce Trump a declarat că va impune taxe vamale Canadei, Mexicului şi Chinei imediat ce îşi va intra în atribuţiuni. Unii analişti economici spun că o taxă de 100% la graniţa SUA, dacă ar fi implementată, ar creşte semnificativ costul mărfurilor de la membrii BRICS dar ar alimenta inflaţia din SUA şi ar destabiliza fluxurile comerciale globale.
Țările BRICS doresc să creeze o nouă monedă care să rivalizeze cu dolarul american şi euro. „Dedolarizarea” economiei mondiale este un subiect apărut în 2023, după începerea războiului din Ucraina.
Folosirea unei monede BRICS şi a reţelelor bancare în afara sistemului deno-minat în dolari americani ar putea permite ţărilor membre precum Rusia, China şi Iran să ocolească sancţiunile occidentale. Dar şansele unei noi monede sunt reduse din cauza diferenţelor economice şi geopolitice ale alianţei.
Şi ceilalţi membri BRICS s-au arătat interesaţi de dedolarizarea economiei mondiale. În octombrie 2024, Vladimir Putin a cerut un sistem alternativ de plăţi inter-naţionale, care ar putea împiedica SUA să folosească dolarul ca armă politică. Alţii, însă, se tem de consecinţele ruperii relaţiilor cu SUA şi alte ţări occidentale prin ruperea de dolar, care stă la baza finanţelor mondiale.
BRICS, grupul geopolitic ce se dorește o alternativă la Occident, a fost alcătuit din Brazilia, Rusia, India, China şi Africa de Sud din 2011. La începutul acestui an, Iranul, Emiratele Arabe Unite, Etiopia şi Egiptul s-au alăturat oficial, reprezentând prima extindere a grupului după mai mult de un deceniu de existenţă. Alte treizeci şi patru de ţări şi-au exprimat interesul pentru aderarea la blocul marilor economii emergente, conform ministrului sud-african de externe, Naledi Pandor. Amintim că în acest an şi-au depus candidatura la BRICS, Turcia – o ţară NATO şi Azerbaidjan, un aliat al Turciei şi conjunctural al Rusiei.
Grupul în expansiune este valoros pentru China, deoarece caută să creeze parteneriate mai strânse cu jucători cheie pentru a contesta conducerea globală a Statelor Unite. Şi este, de asemenea, un avantaj şi pentru Rusia, care a fost ocolită din punct de vedere economic şi diplomatic de Occident după invazia sa din 2022 a Ucrainei. Anul acesta, Rusia şi-a asumat preşedinţia prin rotaţie a grupului.
În timpul unui summit BRICS din octombrie 2024, preşedintele rus Vladimir Putin şi liderul chinez Xi Jinping au încercat să transmită mesajul că Occidentul este izolat în lume, în timp ce „majoritatea globală a ţărilor susţin încercarea de a contesta conducerea globală americană”.
La summitul din 2023 problema „dedolarizării” şi a reducerii influenţei dola-rului american în comerţul global, a câştigat avânt în grupul BRICS.
Experţii sunt sceptici că BRICS ar reuşi să-şi creeze propria monedă pentru comerţul global, evidenţiind lupte interioare între naţiunile membre şi diferenţe majore în modul în care ţările îşi conduc economiile şi instituţiile financiare. Trebuie spus că dolarul american reprezintă peste 90% din tranziţiile la nivel mondial, deci domină comerţul global.
Cu toate acestea, unii membri ai BRICS se numără printre cei mai mari parteneri comerciali ai Statelor Unite, inclusiv India şi China.
În timpul unei interacţiuni cu grupul de reflecţie Carnegie Endowment for International Peace din Washington, ministrul indian al afacerilor externe, S. Jaishankar, a declarat în octombrie 2024 că India nu este pentru dedolarizare.
CHINA ESTE DEJA ÎNFRÂNTĂ
În comerţul mondial, ponderea Chinei în exporturile mondiale ajunge la 14,2%, faţă de UE cu 11,6% şi SUA cu 8,5%.
Fig. 1. Ponderea în comertul global
Sursa: voronoiapp.com
Totusi majoritatea produselor exportate de China este fără o mare valoare adăugată încorporată în tehnologii de top.
Statele Unite au impus o serie de sancţiuni împotriva Chinei, vizând diverse entităţi şi domenii, ca răspuns la preocupări legate de securitatea naţională şi drepturile omului. Relaţia comercială şi geopolitică dintre Statele Unite şi China este una dintre cele mai importante şi complexe din lume. De-a lungul timpului, tensiunile între cele două puteri au dus la impunerea de sancţiuni reciproce, cu implicaţii semnificative asupra economiei globale.
Motivele pentru care SUA impun sancţiuni Chinei sunt diverse şi se datorează practicii Comerciale Neloiale (Acuzaţii De Furt De Proprietate Intelectuală, Subvenţionarea de către stat a companiilor chinezeşti şi manipularea yuanului), abordarea de acţiuni de război hibrid ascuns de către China ce afectează securitatea naţională a SUA (spionaj economic, transfer de tehnologie sensibilă şi expansiunea militară a Chinei).
Printre acestea amintim: sancţiuni împotriva entităţilor chineze implicate în programe militare şi tehnologice, inclusiv institute şi firme implicate în tehnologia cuantică şi programe de baloane de mare altitudine, suspectate de aplicaţii militare şi spionaj, sancţiuni aplicate asupra entităţilor care susţin Rusia în conflictul din Ucraina.
Aceste măsuri au fost criticate de Beijing, care le consideră „ilegale şi unilaterale” şi a ameninţat cu măsuri simetrice în răspuns.
În plus, tensiunile comerciale dintre cele două ţări s-au intensificat, China anunţând în decembrie 2024 restricţii la exportul de materii prime esenţiale în fabricarea semiconductorilor şi a componentelor ce se folosesc în industria energetică a regenerabilelor, ca răspuns la restricţiile impuse de SUA asupra industriei chineze de semiconductori.
Zilele de glorie ale economiei Chinei sunt trecute. Azi obiectivul Chinei de a depăşi SUA ca cea mai mare economie a lumii ar putea dura cu zeci de ani mai mult (sau nu se va mai întâmpla) decât se aştepta Beijingul acum câţiva ani.
Fig. 2. Rectificarea prognozelor asupra PIB-ului Chinei în comparaţie cu PIB-ul SUA
Sursa: wsj.com
Economia Chinei de astăzi este împovărată de spargerea marii bule imobiliare în care milioane de apartamente în blocuri stau goale sau neterminate, ceea ce reprezintă 18,00 miliarde de dolari – datoria guvernelor locale şi neplata întregului lanţ de producţie a materialelor de construcţie.
China, incontestabil că are încă puncte forte: domină producţia globală şi are avans în noile tehnologii, cum ar fi vehiculele electrice şi energia regenerabilă, tocmai domeniile în care Donald Trump a anunţat sancţiuni.
A doua mare problemă a Chinei este cea demografică. Populaţia activă, forţa de muncă, este într-o continuă scădere, ceea ce va crea o mare problema economică deoarece vor fi sute de milioane de locuri de muncă care nu vor mai avea acoperire.
Fig. 3. Variaţia disponibilităţii forţei de muncă în China
Sursa: wsj.com
America rămâne puterea economică şi energetică dominantă
Gândirea tranzaţională şi pro business a actualei conduceri a Statelor Unite, dacă nu va fi înţeleasă de către interlocutori se va întoarce împotriva lor. Toată problema este de a oferi posibilităţi de afaceri companiilor americane.
Dacă tranzacţiile vor fi profitabile sau nu, depinde de asemenea de educaţia, experienţa, şi atitudinea decidenţilor din ţările partenere.
Prima consecinţă a venirii lui Donald Trump este schimbarea mentalităţilor şi a ordinii priorităţilor în politicile economice ale probabil tuturor statelor. Într-un viitor destul de apropiat, dacă decidenţii parteneri de discuţie nu şi-au modificat agenda către alinierea agendei americane, aceştia vor trebui să lase locul celor care pot gândi şi acţiona în concordanţă cu aşteptările noului establishment american.
Acest lucru înseamnă că Statele Unite se va poziţiona întotdeauna în funcţie de adaptarea interlocutorului la dialog şi afaceri.
Pentru Uniunea Europeană o relaţionare proastă cu Statele Unite va duce la o continuare a crizelor energetice, economice şi cu impact social. Semnalul este dat şi poate fi tradus: „dacă actuala conducere UE nu înţelege ce dorim, vom sta de vorbă cu cei care înţeleg, îi vom ajuta şi vom aştepta ca aceştia să ajungă la putere pentru a discuta cu ei”. Este previzibil că dacă conducerea Uniunii nu se adaptează, Statele Unite va discuta bilateral cu conducerile statelor membre Uniunii. Pe plan energetic SUA are multe de oferit, de la combustibili fosili, către tehnologii de producţie de energie electrică din nuclear şi până la tehnologie şi echipamente de energie regenerabilă şi de stocare a energiei electrice. De toate acestea Europa are nevoie. Totul depinde de abilitatea conducerii UE sau a fiecărui stat membru de a se adapta şi de a propune ofensiv afaceri companiilor americane. Dacă Uniunea va adopta poziţii ostile, politicile de sancţiuni economice americane se vor amplifica.
Această regulă este valabilă pentru orice interlocutor care are un comportament corect faţă de cel cu care realizează dialogul, fiind atenţi ca abordarea de acţiuni ce fac parte din arsenalul războiului comercial, războiului energetic, acordarea de subvenţii şi subvenţii mascate, a manipulării financiare, a acţiunilor de spionaj economic şi transfer ilegal de tehnologie.
Din primele poziţii avute de Donald Trump deducem că Statele Unite vor fi intransigente cu agresiunea unui stat împotriva altui stat şi cu nerespectarea drepturilor omului în orice stat, ceea ce se va reflecta în relaţionarea economică.
Deci există posibilitatea ca sancţiunile împotriva Federaţiei Ruse şi Republicii Populare Chineze să se extindă şi asupra partenerilor comerciali ai Moscovei şi Beijingului, ceea ce va duce la blocarea economiilor celor douăţări.