lt. col. (rtr.) Nicolae PARCEVSCHII
col. (rtr.) Iurie MOISEI

TEORIA HAOSULUI ŞI HAOSUL POLITIC
Teoria haosului, formulată de Edward Lorenz în anii 1960, se ocupă cu comportamentul sistemelor dinamice neliniare, care sunt extrem de sensibile la condiţiile iniţiale. Acest fenomen, cunoscut sub numele de „efectul fluturelui”, sugerează că mici variaţii în starea iniţială a unui sistem pot duce la rezultate drastic diferite în evoluţia sa ulterioară. În contextul politic, teoria haosului poate fi aplicată pentru a analiza modul, în care evenimentele minore sau deciziile individuale pot influenţa cursul istoric al unei societăţi sau al unei naţiuni.
Aplicarea teoriei haosului în politică
1. Sensibilitatea la condiţiile iniţiale: În politică, micile acţiuni sau evenimente pot avea consecinţe semnificative. De exemplu, o decizie politică minoră poate declanşa o reacţie în lanţ, care duce la schimbări majore în structura de putere sau în politica externă a unei ţări.
2. Imprevizibilitatea: Chiar şi în sisteme politice, care par a fi imprevizibile. Această imprevizibilitate se datorează interacţiunilor complexe dintre diferitele componente ale sistemului politic, inclusiv partidele politice, alegătorii şi instituţii.
3. Exemple istorice: Un exemplu relevant ar putea fi ascensiunea lui Adolf Hitler, unde evenimentele din copilăria sa şi deciziile luate de cei din jur au avut un impact profund asupra cursului istoric global. Aceasta ilustrează cum haosul personalităţii poate influenţa haosul politic.
ROLUL TEORIEI JOCURILOR REFLEXIVE
Teoria jocurilor reflexive este un alt instrument teoretic, care poate fi aplicat pentru a înţelege comportamentele strategice în context politic. Aceasta se concen-trează pe interacţiunile dintre jucători, care sunt conştienţi nu doar de propriile lor acţiuni, ci şi de acţiunile celorlalţi jucători. În acest sens:
• Strategii interdependente: În politică, actorii (partide, lideri) trebuie să ia în considerare nu doar propriile lor strategii, ci şi reacţiile anticipate ale adversa-rilor. Această interdependenţă poate genera rezultate imprevizibile şi complexe.
• Echilibre instabile: Politica este adesea caracterizată prin echilibre instabile, unde un mic impuls (o alegere electorală sau o decizie legislativă) poate schimba radical configuraţia puterii.
• Feedback-ul şi adaptarea: Actorii politici se adaptează constant la feedback-ul, pe care îl primesc din mediul lor, ceea ce le permite să îşi ajusteze strategiile într-un mod, care poate amplifica efectele iniţiale ale acţiunilor lor.
INTERFERENŢA DINTRE HAOSUL POLITIC, TEORIA JOCURILOR REFLEXIVE ŞI CLIODINAMICA ISTORICĂ
Haosul politic şi teoria haosului
Teoria haosului, formulată de Edward Lorenz, se concentrează pe comporta-mentul sistemelor dinamice neliniare, care sunt extrem de sensibile la condiţiile iniţiale. Această sensibilitate este adesea ilustrată prin efectul fluturelui, care sugerează că mici schimbări pot avea consecinţe semnificative în evoluţia unui sistem complex.
În contextul politic, haosul poate apărea din interacţiunile complexe dintre actori politici, deciziile luate şi evenimentele externe. Astfel, chiar şi o mică decizie sau un eveniment aparent minor poate duce la schimbări majore în structura puterii sau în politica internaţională.
Teoria jocurilor reflexive
Teoria jocurilor reflexive adaugă o dimensiune suplimentară analizei haosului politic. Aceasta se concentrează pe interacţiunile strategice între jucători, care sunt conştienţi nu doar de propriile acţiuni, ci şi de reacţiile celorlalţi jucători. În acest cadru, actorii politici trebuie să îşi ajusteze strategiile în funcţie de aşteptările privind comportamentul adversarilor. Această dinamică poate genera rezultate imprevizibile şi complexe, similar cu comportamentul sistemelor haotice.
Legea secţiunii de aur
Legea secţiunii de aur se referă la proporţii armonioase, care pot fi observate în natură şi artă, dar care pot fi aplicate şi în analiza sistemelor sociale şi politice. În contextul politic, aceasta poate simboliza căutarea unui echilibru între diferitele forţe şi interese dintr-o societate. Punctele nodale din istoria României, cum ar fi Unirea Principatelor sau Marea Unire, pot fi interpretate ca încercări de a crea un sistem naţional echilibrat şi coerent.
Interconexiuni între cele trei discipline
1. Sensibilitatea la condiţiile iniţiale: Atât teoria haosului, cât şi teoria jocurilor reflexive subliniază importanţa condiţiilor iniţiale în determinarea evoluţiei unui sistem. În politică, o mică decizie poate influenţa drastic rezultatul final.
2. Strategii adaptative: Actorii politici trebuie să fie conştienţi de interacţiunile lor cu alţii şi să îşi adapteze strategiile pentru a menţine un echilibru (similar cu secţiunea de aur) într-un mediu haotic.
3. Căutarea echilibrului: Legea secţiunii de aur poate fi văzută ca o metaforă pentru eforturile politicienilor de a crea politici, care să armonizeze diferitele interese sociale şi economice într-un sistem complex.
Astfel interferenţa dintre haosul politic, teoria jocurilor reflexive şi legea secţiunii de aur oferă un cadru complex pentru a înţelege dinamica sistemelor politice. Aceste concepte studiază natura imprevizibilă a evoluţiei politice şi provocările, pe care le întâmpină liderii în încercarea de a menţine stabilitatea într-un mediu plin de incertitudini. Această abordare multidimensională permite o analiză mai profundă a fenomenelor politice contemporane.
„NODURILE ISTORICE” ALE POPORULUI ROMÂN
Anii    Semnificaţia
1600 Prima unificare a României de către Mihai Viteazul
1774-1775 Ocuparea Bucovinei de către Imperiul Austro-Ungar
1812 Ocuparea Basarabiei (Moldovei de Est) de către Imperiul Rus
1821 Revoluţia lui Tudor Vladimirescu
1848 Revoluţia burgheză (Paşoptistă)
1859 Mica Unire a românilor
1862 Formarea statului unitar România
1866 Abdicarea lui A.I. Cuza
1877-1878 Războiul ruso-româno-turc. Proclamarea Independenţei României
1916 Intrarea României în Primul Război Mondial
1918 Marea Unire a României
1940 Pierderea Basarabiei, Transilvaniei, Bucovinei şi Dobrogei
1941 Războiul pentru eliberarea Basarabiei şi Bucovinei
1944 Reocuparea Basarabiei de către U.R.S.S., eliberarea Transilvaniei
1947 Abdicarea regelui, instalarea regimului comunist în România
1989 Revoluţia anticomunistă
1991 Desfiinţarea U.R.S.S., Independenţa Republicii Moldova
2007 România devine membru al Uniunii Europene

În exemplele de mai jos coeficientul armoniei Secţiunii de Aur φ se manifestă în derivatele acestui număr ca φ2 = 2,618…, deoarece √ 2,618.. = φ
LIDERII ROMÂNIEI

1859-1866 Alexandru Ioan Cuza Domnitorul Principatelor Române Unite /Domnitorul României
1866-1914 Carol I Domnitorul României / Regele României
1914-1927 Ferdinand I Regele României
1927-1930 Mihai I (minor) Rege sub conducerea Regenţei
1930-1940 Carol al II-lea Regele României
1940-1947 Mihai I Regele României
1947-1952 Constantin Ion Parhon Preşedintele Prezidiului Marii Adunări Naţionale
1952-1958 Petru Groza Preşedintele Prezidiului Marii Adunări Naţionale
1958-1961 Ion Gheorghe Maurer Preşedintele Prezidiului Marii Adunări Naţionale
1961-1965 Gheorghe Gheorghiu-Dej Preşedintele Consiliului de Stat
1965-1967 Chivu Stoica Preşedintele Consiliului de Stat
1967-1989 Nicolae Ceauşescu Preşedintele Consiliului de Stat
1989-1996 Ion Iliescu Preşedintele României
1996-2000 Emil Constantinescu Preşedintele României
2000-2004 Ion Iliescu Preşedintele României
2004-2014 Traian Băsescu Preşedintele României
2014-2025 Klaus Werner Johannis Preşedintele României

Segmentele între perioadele istorice şi liderii României, care se raportează cu coeficientul Secţiunii de Aur:

Concluzie
După cum am observat – cât de haotice nu s-ar părea evenimentele politice din lume ele prin abordarea complexă de la Teoria haosului ajung la armonizarea Cliodinamică prin Teoria Jocurilor Reflexive, deoarece TJR este puntea de legătură între HAOSUL POLITIC şi CLIODINAMICA UNIVERSALĂ.