Nicoleta GIURGEA^

Abstract. This paper addresses the concept of hybrid warfare, with all that it encompasses, including well-thought-out techniques and strategies. The examples are mentioned in order to better understand this complex notion, a multidimensional war. This term has been around for a very long time, evolving over time and continuing to evolve. But in the end, this war leaves behind nothing but disaster, various consequences, and a lot of pain and rhythm and joy will only be for the one who wins the fight.

Keywords: hybrid, strategy, purpose, stages, factors, characteristics, result

După cum spune F. Hoffman, „războiul hibrid cuprinde o gamă largă de manifestare a diferitelor tipuri de război, care include capabilităţi convenţionale, formaţiuni şi tactici neregulate / asimetrice, acte teroriste violente şi de coerciţie şi tulburări cu caracter criminal.”, definiţie folosită de către P. Huovinen, care considera războiul hibrid „un cocktail de capabilităţi militare convenţionale, insurgenţă, terorism, război de gherilă, crimă organizată, război cibernetic şi tehnologie militară avansată.” (Stancu, 2019, p. 16)

William J. Nemeth a fost cel care a folosit pentru prima oară acest termen, în lucrarea sa din anul 2002 cu titlul „Războiul viitorului şi Cecenia: o variantă de război hibrid”. (Stancu 2019, p. 14)

NATO a utilizat acest termen în anul 2014 într-un clip video, care a fost publicat şi unde se povesteşte despre securitatea din Estul Europei. Din momentul, în care NATO a folosit termenul de „război hibrid”, au apărut şi alţi termeni asemănători, care au fost folosiţi, cum ar fi: „război nonlinear”, „război indirect” sau „conflict al spectrului întreg”, creaţi de specialişti. (Stancu, 2019, p. 18)

În timp, acest concept a fost pus în strategiile de apărare, la început fiind asociat cu agresiunea, terorism, atacuri cibernetice, mai târziu, în timpul diluării graniţelor dintre pace şi război, a putut fi mai bine înţeles şi argumentat. Iniţial a fost legat de unele tipare, care erau cunoscute, cum ar fi agresiuni asimetrice, informaţionale, terorism sau atacuri cibernetice, urmând ca, odată cu diluarea graniţelor dintre pace şi război, să fie mai bine dezvoltat şi argumentat. (Dumitru, 2022, p. 24)

Referiri la elemente ale noţiunii de război hibrid pot fi găsite încă la autorul chinez, care a trăit acum 2.000 de ani, Sun Tzu, care afirma faptul că „cel mai bine este să câştigi un război fără să fii nevoit să te lupţi!” (Lavric, fără dată, p. 39)

Într-un conflict hibrid, obiectivul nu se limitează doar la infiltrarea, prin mijloace de corupţie, a indivizilor influenţabili, care să execute comenzi în funcţie de circumstanţe, ci şi la generarea unor crize de guvernare semnificative, care să submineze capacitatea statului de a acţiona eficient în situaţii de conflict armat. Prin urmare, se vizează extinderea corupţiei nu numai în cadrul instituţiilor statului, ci şi în alte sectoare conexe. (Grigore, 2015, p. 190)

Acest termen „hibrid” îşi face apariţia în textul Strategiei Militare a României de 15 ori, iar în Cartea Albă a Apărării apare doar de 3 ori, „ceea ce pare pe cât de simplist, pe atât de suprasolicitat şi conformist”. (Dumitru, 2022, p. 30)

Cercetătorul Academiei Militare a Lituaniei, care poartă numele de J. Bērziņš, cunoscând strategiile militare, vorbeşte despre etapele, care se regăsesc în desfăşurarea unui război hibrid din generaţia nouă. Acestea sunt:

1. Prima etapă – se folosesc anumite metode psihologice, ideologice şi diplomatice, care ajută în pregătirea respectivului teritoriu, unde urmează să se desfăşoare intervenţia după fuga preşedintelui;

2. A doua etapă – în care liderilor politici, dar şi conducătorilor locali din Crimeea şi Ucraina le sunt oferite informaţii false din partea Kremlinului cu scopul de a convinge populaţia de faptul că forţele profasciste conduc Kievul;

3. A treia etapă – în această etapă apar ameninţările, iar funcţionarii, oligarhii sunt mituiţi, profitând de faptul că aceştia ar depinde de relaţiile cu Kremlinul;

4. A patra etapă – grupările armate îşi fac simţită prezenţa, prin faptul că vor ca localurile de stat să le aparţină;

5. Ultima etapă – stabilesc anumite zone care aparţin forţelor separatiste, dar nu în mod oficial, zone unde zborurile aeriene vor fi interzise. (Cebotari, 2015, p. 29)

EXEMPLE DE RĂZBOI HIBRID

1. Primul exemplu ar fi războiul din Ucraina, fiind cel mai cunoscut. În prezent şi mai ales la început, s-a vorbit destul de mult despre acest război, având în vedere dezastrul de acolo şi atâtea vieţi pierdute, care au şocat şi au speriat omenirea. Acest război a stârnit multă panică în societate, oamenilor fiindu-le teamă de un posibil război în ţara / oraşul, în care locuiesc, în urma conflictelor şi ameninţărilor dintre Rusia şi Ucraina. Odată cu acest război şi cu informaţiile false oferite de multe ori de mass-media, oamenii sunt mai speriaţi şi mai îngânduraţi, iar acesta a devenit de asemenea un subiect de discuţie în rândul familiilor, grupurilor de prieteni, colegi, organizaţii, instituţii, care comentează despre acest război, vorbesc despre nemulţumirile lor cu privire la acesta şi despre ce face greşit fiecare ţară, care este în conflict, deşi fără nicio rezolvare.

• Încă din anul 2013, Federaţia Rusă avea un plan pentru Ucraina, de a porni un război hibrid. Au început uşor, prin a nu mai fi de acord cu exportul mărfurilor provenite din Ucraina, în Rusia, schimbându-şi părerea despre această acţiune, urmând ca economia Ucrainei să se schimbe semnificativ, în mod negativ. Toate cele întâmplate au fost cu scopul de a nu semna acordul de asociere cu Uniunea Europeană (UE), vrând totodată ca Ucraina să se apropie de Uniunea Vamală. Rusia îşi dorea să cucerească Ucraina, dar într-un mod mai liniştit, fără să recurgă la împuşcături.

• În anul 2014, după ce Rusia a anexat Crimeea şi după ce a fost declanşat războiul din Doneţk, în partea de est a Ucrainei, în acelaşi an, noţiunea de război hibrid a fost tot mai mult utilizată în acele zone. (Cebotari, 2015, p. 30)

Cât timp a durat Războiul Rece, s-au utilizat elemente ale războiului hibrid în diferite conflicte precum: Vietnam, Angora, Nicaragua etc. „Această formă de manifestare a conflictului se mai întâlneşte în: Irak, Fâşia Gaza, Siria.” (Cebotari, 2015, p. 32)

În anul 1992, războiul, care s-a desfăşurat pe Nistru, din partea de est a Republicii Moldova, a fost numit şi acesta un război hibrid. (Lavric, fără dată, p. 40)

2. Alegerile şi Operaţiunile Cibernetice: războiul hibrid a influenţat diverse rezultate ale alegerilor de la nivel global, incluzând atacuri cibernetice şi diverse campanii, care au dezinformat populaţia prin strategiile acestora – alegerile din Statele Unite ale Americii (SUA) şi din Europa.

3. Operaţiunile Cibernetice împotriva Iranului: atacul cibernetic Stuxnet, care se consideră că ar fi pornit de la Statele Unite şi Israel, a vizat infrastructura nucleară a Iranului, în special centrifugele folosite în îmbogăţirea uraniului. Scopul acestui atac a fost încetinirea şi a prăbuşi programul nuclear al Iranului fără să implice în mod direct o acţiune militară convenţională. Acest atac a avut consecinţe semnificative, amplificând mai ales conflictele respectivelor state. (Ştefănescu, 2024)

La baza unui război hibrid se vor găsi întotdeauna anumiţi factori, care sunt:

1. Factori economici – incapacitatea de a rezolva contradicţiile, care au legătură cu situaţia economică, a generat utilizarea forţei, iar ulterior a dus la cucerirea teritoriului propus sau doar a unei zone din teritoriul respectiv, precum şi a obiectivelor industrial-economice ale celor cu care se concurează sau ale adversarilor. În majoritatea situaţiilor, cei care au iniţiat conflicte au fost state, care au avut economie, care nu prezintă stabilitate şi care au avut o producţie cu un nivel destul de mic.

2. Factori politici – se dovedeşte faptul că dorinţa cercurilor politice de a se schimba ordinea socio-politică existentă sau de a-şi îmbunătăţi poziţia în conducere duce la apariţia conflictelor militare.

3. Factori sociali – experienţa în urma conflictelor armate, dar şi a războaielor locale duce la creşterea rolului factorilor sociali, care au legătură cu relaţiile dintre persoane. Statul influenţează aceşti factori, caracterizându-se prin coeziune socială. De aceşti factori depind gradul de pregătire pentru conflict al grupurilor sociale şi al populaţiei din regiune.

4. Factori militari – constă în modul, în care se pregătesc forţele armate, dar şi modul de dotare a acestora, în felul, în care rezolvă problemele folosindu-se de forţa militară, pe care o deţin. În momentul, în care se pot identifica sursele conflictelor, se pot adopta noi perspective, care să ajute la reducerea contradicţiilor şi, de asemenea, se poate găsi cea mai bună soluţie, care să ducă la reducerea conflictelor şi mai ales la crearea unei atmosfere cât mai liniştite / plăcute. Conflictul militar este o formă de rezolvare extremă, care, în funcţie de nivelul de tensiune, devine supremă după nivelul de încordare socială a unui conflict interdepartamental (inter-regional) şi internaţional. (Simileanu, fără dată, p. 38)

Războiul hibrid are mai multe caracteristici, dar printre cele mai importante sunt:

1. Declaraţiile formale de război dintre state, care nu sunt disponibile, adică lipsesc, iar lipsa acestora reprezintă un avantaj în efectuarea diverselor manevre politice şi diplomatice. Componenta economică (include sancţiuni, embargouri, jocurile pieţei libere) în războiul hibrid, comparativ cu alte forme de război, este foarte importantă. În războiul hibrid, propaganda nu utilizează mesaje ideologice, ci mesaje religioase şi naţionaliste. De asemenea, nu are un rol complementar, ci un rol esenţial, aşa cum este cel al forţelor speciale sau al sancţiunilor economice şi manevrelor diplomatice.

2. Forţele, care sunt asimetrice, unde participă grupuri naţionaliste şi paramilitare, state cu forţe armate organizate şi organizaţii internaţionale. (Bevziuc & Deleu, fără dată, p. 186)

Într-un război hibrid, acţiunea militară are loc cu ajutorul unei armate, care este „sub acoperire”, şi se declanşează în momentul, în care au fost sau urmează să fie atinse, având ca scop neutralizarea forţelor armate ale adversarului, dar şi pentru a îmbunătăţi cuceririle, care au avut loc până atunci. Aşadar, câteva caracteristici ale unei armate, care se află sub acoperire, ar fi:

1. Militarii, care formează forţele respective, sunt dintr-o structură, care nu este absolut deloc cunoscută de către statul agresor sau de către un alt stat;

2. Chiar dacă există organizare a forţelor din punct de vedere militar şi totodată sunt pregătite, nu vor avea vreun semn al unui stat şi nici nu vor respecta acordurile;

3. Forţele armate pot avea şi alte activităţi, nu sunt obligate să se ocupe doar de război, pot desfăşura şi activităţi de stabilitate şi sprijin fără a obţine vreun ordin din partea unei organizaţii internaţionale;

4. Formele consacrate de acţiune militară, apărarea, dar şi ofensiva, care sunt manifestate printr-o combinaţie de acţiuni clasice cu acţiunile de gherilă. (Grigore, 2015, p. 190)

Aşadar, războiul hibrid reprezintă un concept destul de complex, incluzând multe elemente. Din păcate ameninţările către securitatea militară evoluează, adică sunt din ce în ce mai multe, fiind tot mai aproape de un război între două mari puteri, care va fi cel mai probabil un război hibrid, dar fără a recurge la arme nucleare, participând actorii statali, dar şi actorii non-statali. Pe scurt, războiul hibrid este războiul, care se va desfăşura pe viitor. Toate aceste ameninţări cuprind diverse strategii şi tehnici simetrice / asimetrice, convenţionale / neconvenţionale, pentru a ieşi la final tot ei învingători. Nu este vorba doar despre un pericol asupra securităţii naţionale, toate acestea au o influenţă şi pentru securitatea regională. Sunt şanse mici ca acest război să aibă loc pe teritoriul unei mari puteri, ci se va desfăşura pe un spaţiu, care aparţine unuia sau mai multor aliaţi ai unei părţi, dar care va fi destul de dificil de gestionat, iar ulterior vor apărea consecinţe asupra securităţii globale. (Ungureanu, fa, p. 319)

Bibliografie

1. Bevziuc V. & Deleu M. (fără dată) Războiul hibrid – ameninţare a securităţii internaţionale. Disponibil pe
   https://ibn.idsi.md/sites/default/files/imag_file/p-184-189.pdf. Accesat la data de: 01.05.2024

2. Cebotari S. (2015) Războiul hibrid unele consideraţiuni. Disponibil pe:
   https://ibn.idsi.md/sites/default/files/imag_file/Razboiul%20hibrid%E2%80%9D.%20unele%20consideratiuni.pdf. Accesat la data de 01.05.2024

3. Dumitru I. R. (2022) Evoluţia conceptului de război hibrid în strategiile naţionale de apărare ale României. Disponibil pe:
   file:///C:/Users/nicol/Downloads/24-34_Dumitru+a.pdf. Accesat la data de 01.05.2024

4. Grigore L. (2015) Viitorul războiului – Războiul hibrid / The future of war – The hybrid war. Disponibil pe:
   file:///C:/Users/nicol/Downloads/%23%23common.file.namingPattern%23%23%20(2).pdf. Accesat la data de 01.05.2024

5. Lavric A. (fără dată) Războiul hibrid ca fenomen în confruntarea dintre Rusia şi Occident în spaţiul Europei de Est. Disponibil pe https://ibn.idsi.md/sites/default/files/imag_file/34-44_8.pdf. Accesat la data de 02.05.2024

6. Simileanu V. (fa) Războiul hibrid. Abordare conceptuală. Disponibil pe:
   https://ibn.idsi.md/sites/default/files/imag_file/32-43.pdf. Accesat la data de 01.05.2024

7. Stancu M.C. (2019) Războiul hibrid. forme de manifestare ale acestuia în criza din Ucraina. Disponibil pe
   https://gmr.mapn.ro/webroot/fileslib/upload/files/arhiva%20GMR/2019%20gmr/2019/2%202019%20gmr/stancu.pdf. Accesat la data de 16.04.2024

8. Ştefănescu M. (2024) Războiul hibrid: O abordare complexă a confruntărilor moderne. Disponibil pe:
   https://www.ziarultricolorul.ro/razboiul-hibrid-o-abordare-complexa-a-confruntarilor-moderne/. Accesat la data de 01.05.2024

9. Ungureanu V. (fără dată) Dimensiunea teoretică a conceptului războiul hibrid. Disponibil pe:
   https://ibn.idsi.md/sites/default/files/imag_file/308-320.pdf. Accesat la data de 02.05.2024