Lt. col. rtr. Nicolae PARCEVSCHII^

Anii 2024-2025 se caracterizează prin reflexie globală legată de alegeri în multe ţări. Circa 4 mld de oameni vor fi implicaţi în reflexiile politicienilor.

Analiza Jocurilor Reflexive este un instrument valoros pentru a îmbunătăţi calitatea procesului electoral, dar este importantă o utilizare responsabilă şi etică a acesteia, cu conştientizarea potenţialelor limitări şi subtilităţi. Implementarea cu succes a acestei analize necesită o pregătire adecvată, resurse financiare suficiente şi o cultură politică bazată pe transparenţă şi dialog constructiv.

1. Îmbunătăţirea calităţii deciziilor:

• ajută la identificarea strategiilor şi motivaţiilor ascunse ale actorilor implicaţi în procesul electoral, inclusiv candidaţi, partide politice şi alegători.

• permite o analiză mai profundă a problemelor şi a soluţiilor propuse, facilitând luarea unor decizii informate din punct de vedere strategic.

• stimulează gândirea critică şi creativă, ducând la o abordare mai inovatoare a campaniilor electorale şi a strategiilor politice.

2. Creşterea transparenţei şi a responsabilităţii:

• expune tacticile manipulative şi strategiile de dezbinare utilizate de unii actori politici, contribuind la combaterea dezinformării şi a propagandei.

• permite o monitorizare mai riguroasă a procesului electoral, identificând potenţialele riscuri de fraudă şi nereguli.

• promovează o cultură politică bazată pe dialog şi respect reciproc, încurajând dezbateri constructive şi compromisuri.

3. Îmbunătăţirea participării civice:

• sporeşte gradul de conştientizare a cetăţenilor cu privire la complexitatea procesului electoral şi la rolul lor în acesta.

• oferă instrumente şi resurse pentru ca cetăţenii să se implice activ în luarea deciziilor politice, depăşind apatia şi dezangajarea.

• contribuie la construirea unei societăţi civile mai puternice şi mai responsabile, care poate acţiona ca o contra-putere eficientă.

SUBTILITĂŢILE APLICĂRII ANALIZEI JOCURILOR REFLEXIVE
ÎN ALEGERI:

1. Complexitate şi dificultate de implementare:

• necesită o pregătire specializată şi o expertiză avansată în domeniul analizei jocurilor şi al ştiinţelor politice.

2. Potenţial de manipulare şi instrumentalizare:

• informaţiile obţinute prin Analiza Jocurilor Reflexive pot fi utilizate în scopuri manipulative, de către actori, care doresc să influenţeze comportamentul alegătorilor.

• există riscul ca această analiză să fie utilizată pentru a justifica strategii politice imorale sau antidemocratice.

• este importantă o utilizare etică şi responsabilă a Analizei Jocurilor Reflexive, cu respectarea principiilor de transparenţă, obiectivitate şi ne–discriminare.

3. Costuri ridicate:

• implementarea Analizei Jocurilor Reflexive poate necesita resurse financiare semnificative, atât pentru achiziţionarea de software specializat, cât şi pentru plata experţilor implicaţi.

• acest lucru poate limita accesul la această analiză doar actorilor politici cu resurse financiare ample, accentuând inegalităţile din sistemul politic.

• este importantă identificarea unor soluţii alternative, care să permită o utilizare mai accesibilă a Analizei Jocurilor Reflexive, inclusiv prin elaborarea de resurse gratuite şi prin sprijinirea organizaţiilor societăţii civile.

FORMULA DE CALCUL A SUCCESULUI ELECTORAL:
CMHG- TRG ELECTORAL ANALYSIS 25

Succesul electoral începe de la autoevaluare.

În mod general:¹

Yse = Σ (Vi · Kmc), pentru: i = 125

sau

Yse = a1*x1 + a2*x2 + a3*x3 +… + a25*x25 + b

pentru: Yse = variabila dependentă.

x1, x2, x3,…, x25 = variabilele independente.

a1, a2, a3,…, a25 = coeficienţii respectivi ai variabilelor independente.

b = coeficientul constant.

1. Tehnologie şi resurse:

V1. Tehnologie politică avansată:

• nivelul de utilizare a tehnologiilor moderne de campanie (big data, micro-targeting, campanii online personalizate).

• experienţa echipei în implementarea strategiilor digitale.

V2. Finanţare internă (din partid):

• resursele financiare disponibile din partea partidului.

• capacitatea de a strânge fonduri de la membrii partidului.

V3. Finanţări externe (de la sponsori):

• suportul financiar din partea sponsorilor.

• transparenţa finanţării campaniei.

2. Program electoral şi comunicare:

V4. Program electoral-politic avansat aplicat (care satisface aşteptările electoratului):

• calitatea programului electoral.

• relevanţa programului pentru problemele specifice sectorului.

V5. Baza mediatică proprie:

• accesul la canale media (ex: televiziune, radio, online).

• capacitatea de a produce şi distribui conţinut media relevant.

V15. Comunicare persuasivă cu mass-media locală sau naţională:

• abilitatea de a construi relaţii cu mass-media.

• eficienţa comunicării mesajelor campaniei.

3. Echipă şi resurse umane:

V6. Guvernul activ sau din umbră:

• sprijinul din partea guvernului sau al unei echipe administrative cu experienţă.

V7. Resursă administrativă:

• accesul la resurse administrative (ex: infrastructură, personal).

V8. Resursă electorală:

• dimensiunea segmentului de electorat favorabil candidatului.

V9. Resursa carismatică a liderului:

• calităţile carismatice ale liderului (ex: comunicare, prestanţă).

V10. Nivelul de încredere socială în lider:

• percepţia publică asupra liderului.

V17. Capacitatea de mobilizare a alegătorilor:

• eficienţa reţelei de agitatori şi voluntari.

V18. Autoevaluarea critică:

• capacitatea de a identifica şi remedia punctele slabe ale campaniei.

V19. Rezistenţa la atacuri şi surfingul critic:

• abilitatea de a gestiona criticile şi campaniile negative.

V20. Construirea sau prezenţa unei echipe competente:

• calitatea şi experienţa echipei de campanie.

V21. Capacitatea de convingere a oponenţilor:

• abilitatea de a atrage susţinători din tabere adverse.

4. Experienţă şi valori:

V22. Experienţa politică anterioară reuşită:

• performanţa electorală anterioară a candidatului.

V23. Construcţia şi consolidarea relaţiilor parteneriale:

• abilitatea de a construi alianţe strategice.

V24. Promovarea valorilor democratice:

• aderarea candidatului la principiile democratice.

5. Factori imprevizibili:

V25. Factorul paradoxal:

• evenimente neaşteptate, care pot influenţa semnificativ cursul campaniei.

CONCLUZIE

Succesul electoral depinde de o combinaţie complexă de factori, incluzând resurse financiare şi tehnologice, un program electoral relevant, o echipă competentă şi carismatică, o comunicare eficientă şi o abilitate de a gestiona diversele provocări ale campaniei.

Note:

Această analiză oferă o imagine de ansamblu a factorilor cheie, care influenţează succesul electoral.

Importanţa fiecărui factor poate varia în funcţie de contextul specific al fiecărei campanii.

Este importantă o analiză detaliată a contextului local şi a specificului circumscripţiei electorale pentru a identifica factorii cu cea mai mare influenţă.

Recomandări:

• Efectuarea unui sondaj de opinie pentru a evalua nivelul de susţinere a candidatului şi a identifica problemele, care preocupă electoratul.

• Dezvoltarea unei strategii de campanie personalizate, care să ţină cont de:

V12, V14. cu aceste variabile se lucrează în mod insistent şi targetat conform listelor şi adreselor la domiciliu.

V13. Aspectele etnopsihologice negative la un popor pot varia în funcţie de contextul cultural, social şi istoric al acelui popor.
Mai jos sunt câteva exemple de aspecte frecvent întâlnite, dar acestea nu sunt general valabile pentru toate popoarele:

• tendinţa de discriminare şi prejudecată: Un popor poate avea tendinţa de a discrimina sau de a avea prejudecăţi faţă de anumite grupuri de oameni, bazate pe criterii de rasă, religie, etnie, gen sau orientare sexuală. Aceasta poate duce la inegalităţi sociale şi la tratament nedrept.

• tendinţa de conformism exagerat: Unii oameni pot simţi presiunea de a se conforma la normele şi valorile stabilite de societatea lor, indiferent de cât de negative sau restrictive ar putea fi acestea. Acest conformism poate inhiba individualitatea şi inovaţia.

• inegalitatea de gen: Mulţi oameni trăiesc în societăţi, în care femeile sunt considerate inferioare bărbaţilor şi li se refuză drepturile şi privilegiile. Aceasta poate duce la lipsa de oportunităţi pentru femei şi la perpetuarea stereotipurilor de gen.

• nivele mari de stres şi anxietate: Unele popoare pot trăi în condiţii care creează tensiune şi anxietate crescute, cum ar fi sărăcia, conflictul armat sau instabilitatea politică. Aceasta poate afecta negativ sănătatea mentală şi bunăstarea generală a populaţiei.

• tendinţa de violenţă şi agresiune: În unele societăţi, violenţa şi agresiunea pot fi mai prezente, fie sub formă de conflict social, abuz domestic sau violenţă de stradă. Aceasta poate crea un mediu ostil şi periculos pentru populaţie.

Este important să subliniem că aceste aspecte nu reprezintă neapărat întregul popor şi că pot fi şi aspecte pozitive şi lucruri unice despre fiecare cultură. Pentru a înţelege mai bine aspectele psihologice ale unui popor, este necesară o analiză mai detaliată şi o înţelegere a contextului specific al acelei societăţi.

V21, V23. Această formă de diplomaţie acordă o atenţie specială opiniei publice şi poate influenţa politica internă a unui stat sau a unei organizaţii prin creşterea nivelului de încredere în rândul cetăţenilor din ţară sau organizaţii, precum şi prin construirea relaţiilor pe termen lung între societăţile civile şi factorii de decizie. Diplomaţia populară poate juca un rol important în rezolvarea conflictelor şi îmbunătăţirea relaţiilor sociale, prin promovarea valorilor comune, a dialogului intercultural şi a înţelegerii reciproce.

V25. Factorul paradoxal. Paradoxuri, care pot afecta rezultatele alegerilor din 2024-2025:

1. Paradoxul stareţului:

• descriere: Cu cât participă mai mulţi candidaţi la alegeri, cu atât sunt mai mari şansele pentru un „spoiler” – un candidat care ia voturi unuia dintre principalii concurenţi, ajutând astfel pe altul.

• exemplu: La alegerile din SUA din 2016, mulţi cred că candidatura lui Jill Stein a luat voturi lui Hillary Clinton, ceea ce l-a ajutat pe Donald Trump să câştige.

2. Paradoxul lui Condorcet:

• descriere: Atunci când se votează folosind sistemul „un vot pentru un candidat”, un candidat care nu este majoritatea preferată poate câştiga.

• exemplu: Imaginaţi-vă că există 3 candidaţi: A, B şi C. 51% dintre alegători preferă A la B, 49% preferă B la A şi 52% preferă C la A. În acest caz, C va câştiga, deşi majoritatea dintre alegători preferă A.

3. Paradoxul Hilbert-Ackerman:

• descriere: Este imposibil de proiectat un sistem de vot perfect, care să îndeplinească simultan toate criteriile de corectitudine.

• exemplu: Orice sistem de vot poate fi supus manipulării, fraudei sau altor probleme.

4. Paradoxul minorităţii de vot:

• descriere: În cazul votului majoritar de către câştigător, voturile minoritare pot fi ignorate.

• exemplu: În SUA, voturile în statele „sigure” (unde rezultatul este previzibil) pot conta mai puţin decât voturile în statele „swing”.

5. Paradoxul informaţiei:

• descriere: Prea multe informaţii pot duce la „supraîncărcare de informaţii” şi confuzie ale alegătorilor.

• exemplu: În era reţelelor sociale, alegătorii pot fi expuşi la dezinformări, ştiri false şi propagandă.

6. Paradoxul participării:

• descriere: Prezenţa scăzută la vot poate duce la venirea la putere a celor care nu reprezintă interesele majorităţii.

• exemplu: La alegerile din SUA din 2020, prezenţa la vot a fost de 66,8%, una dintre cele mai scăzute din ultimele decenii.

7. Paradoxul încrederii:

• descriere: Un nivel scăzut de încredere în guvern poate determina alegătorii să ignore alegerile sau să voteze candidaţii „de protest”.

• exemplu: În multe ţări din lume există o creştere a neîncrederii în instituţiile politice.

8. Paradoxul globalizării:

• descriere: Globalizarea poate duce la faptul că interesele naţionale sunt relegate în plan secundar, ceea ce poate afecta negativ rezultatele alegerilor.

• exemplu: Imigraţia, comerţul şi problemele de securitate devin din ce în ce mai importante în alegerile din multe ţări.

9. Paradoxul reţelelor sociale:

• descriere: Reţelele de socializare pot schimba modul în care sunt desfăşurate campaniile electorale şi pot influenţa sentimentul alegătorilor.

• exemplu: Facebook şi Twitter au fost folosite pentru a disemina informaţii şi a mobiliza alegătorii la alegerile din SUA din 2016.

10. Paradoxul inteligenţei artificiale:

• descriere: omis

• exemplu: omis

11. Paradoxul Teoriei Jocurilor Reflexive:

• descriere: omis

• exemplu: omis

Este important de reţinut:

• aceste paradoxuri nu sunt o listă exhaustivă.

• impactul paradoxurilor asupra alegerilor poate varia în diferite ţări şi în diferite contexte.

Înţelegerea acestor paradoxuri vă poate ajuta să înţelegeţi mai bine procesul electoral şi să faceţi alegeri mai informate.

Dacă o să vă propuneţi să câştigaţi în cursa electorală, cu siguranţă veţi câştiga dacă veţi privi atent la conţinutul formulei şi veţi construi un program pe o bază teoretică solidă.

Chiar dacă concurenţii sunt coloşi politici intră în funcţiune V25 – paradoxul electoral. Lucraţi cu el. La fel de insistent şi cu V12, V14.

Evaluarea o face Staful Electoral, care de obicei este format din trei secţii: analitică şi procesare date, comunicare şi relaţii cu mass-media, mobilitate şi targetare.

După ce s-a făcut autoevaluarea se trece la formarea Programului electoral cu accent pe variabilele mici. Aceasta este tactica şi strategia per general.

Evaluaţi oponenţii politici cât mai obiectiv. În acest scop va fi nevoie de un evaluator perfecţionist şi pedant. Se poate deduce media dintre două evaluări, una perfecţionistă şi una mai formală. Cel mai bine media din trei evaluări diferite independente.