Cristi CHIŢU, PhD

Declanşarea Războiului din Ucraina, la 24 februarie 2024, a reprezentat un şoc pentru majoritatea antreprenorilor români. Imediata vecinătate a Ucrainei, cu graniţe de 650 km, ar fi putut reprezenta un pericol pentru extinderea conflictului şi în România.

Destul de mulţi antreprenori mi-au cerut sfatul cu privire la plecarea din ţară, cel puţin până la finalizarea conflictului. Le-am răspuns ferm că nu este nevoie să părăsească România, întrucât şansele de extindere a conflictului în spaţiul NATO sunt extrem de mici. Au trecut mai bine de doi ani de la debutul conflictului, iar acest fapt a fost confirmat până în prezent.

Izbucnirea conflictului din Ucraina a avut un impact psihologic profund asupra deciziilor antreprenorilor români. În primele luni, deciziile de business au fost bazate pe teamă, anxietate, nesiguranţă şi incertitudine. Însă toate acestea au fost combătute prin politica de sprijin, care a apărut la nivelul UE, dar şi la nivelul Guvernului României. Firmele afectate de război au putut accesa diverse scheme de ajutor nerambursabil sau credite bancare foarte avantajoase, garantate de statul român. Facilităţile fiscale introduse în iunie 2022 în agricultură şi industrie alimentară (pe modelul facilitaţilor din construcţie şi IT) au adus un plus de capital companiilor.

Aceste pachete de sprijin au reprezentat pentru companiile româneşti motorul de rezilienţă şi adaptare la noul mediu de securitate din zona Marii Negre şi le-au încurajat să investească în capital uman, noi tehnologii şi dezvoltare sustenabilă.

Suplimentar, pe piaţa românească au apărut destul de mulţi ucraineni, astfel că presiunea pe forţa de muncă a scăzut, chiar dacă firmele româneşti au importat peste 100.000 de asiatici din Nepal, India, Sri Lanka, Vietnam, etc.

Problema sistemică a acestui import este legată, în opinia mea, în mod special de lipsa şcolilor de meserii din România. După desfiinţarea lor, la începutul anilor 2000, tinerii nu au avut şansa de a practica o meserie. Majoritatea s-au înscris la facultăţi, care nu aveau legătură cu piaţa muncii sau au plecat din România pentru perspective mai bune. De aceea, reînfiinţarea şcolilor de meserii sau operaţionalizarea sistemului de învăţământ dual reprezintă, în opinia mea, prioritatea zero pentru orice guvern viitor.

Cu toate acestea, în ultimii ani, tinerii sunt din ce în ce mai interesaţi de meseriile viitorului, de antreprenoriat, inteligenţă artificială, robotică şi de independenţă financiară. Lipsa finanţării de la vârste fragede şi teama de eşec îi ţine, totuşi, pe loc pe majoritatea.

Despre antreprenorii români din afara graniţelor României pot spune că au simţit mai puţin crizele, care s-au succedat după începerea Războiului din Ucraina. O mare parte din ei s-au dezvoltat în interiorul UE şi NATO, într-un mod sustenabil şi predictibil. În plus, au acces la capital mult mai uşor. Spre exemplu, băncile finanţează proiectele personale sau antreprenoriale cu marje de dobândă între 0,5%-3%. Cu toate acestea, oportunităţile de afaceri din economiile dezvoltate sunt mult mai mici în comparaţie cu cele din România. Acolo piaţa este matură, iar concurenţa extrem de mare. La noi, oportunităţile de afaceri sunt mult mai mari, deoarece piaţa liberă este încă în construcţie. Dificultăţile majore sunt legate de instabilitatea fiscală, legislaţie volatilă şi birocraţia excesivă. Inflaţia, energia şi combustibilul foarte scumpe, turbulenţele din piaţa agricolă şi lipsa forţei de muncă calificate au fost şi cred că vor fi în continuare vulnerabilităţi greu de ameliorat fără politici coerente la nivel european.

În toată această conjunctură geopolitică deosebit de complexă, România poate beneficia de poziţionarea sa geografică specială, în virtutea statutului său de partener strategic al Statelor Unite şi de membră cu drepturi depline a Uniunii Europene şi a NATO. Dar pentru aceasta avem nevoie, din punct de vedere intern, de o largă majoritate politică pentru implementarea unui proiect geopolitic curajos, iar din punct de vedere extern, de susţinerea aliaţilor noştri în atingerea obiectivelor comune. Ambele sunt vitale pentru ţara noastră.

Pentru aceasta, capitalul uman poate juca un rol determinant, mai ales diaspora românească. În opinia mea românii plecaţi peste hotare sunt, de fapt, rezerva strategică a României. Avem nevoie de oameni determinaţi şi cu experienţă şi mentalitate antreprenorială pentru a putea profita de schimbările geopolitice, care se întrevăd la orizont.

Propunerea mea este ca, pe baza unui plan naţional pe 4-5 ani finanţat cu 1-2 miliarde de euro, şi anume un Plan Marshall al repatrierii, al reîntoarcerii – 10% dintre profesioniştii harnici şi pricepuţi ar reveni în ţară.

Vom fi de neoprit din punct de vedere economic şi nu numai!