Mohammed AL-NASSERY
Abstract. What Saudi Arabia seeks can be found in a previous statement by Crown Prince Mohammed bin Salman, saying, “The Middle East is the new Europe.” Based on this statement, which defined the Kingdom’s strategic goal, we can understand the practical steps that the Kingdom is following to achieve this goal by carefully considering Vision 2030, which it announced in 2016 and which aims primarily to reduce the dependence of the local economy on oil, diversify the state’s sources of income, and increase Saudi Arabia’s influence and influence globally. The economic aspect of the vision also requires attracting huge foreign capital to invest in giant regional projects and therefore requires a safe and stable atmosphere in the Middle East, and it is completely consistent with the Saudi policies that it has followed in dealing with the region’s files for years, which aim to resolve conflicts through political understandings. Diplomatic means creating great economic opportunities that sustainably benefit these countries.
Cuvinte cheie: Regatul Arabiei Saudite, Viziunea 2030, Orientul Mijlociu, statele din Golf, petrol şi gaze, transformări geopolitice, elemente ale puterii saudite, diversificarea parteneriatelor strategice, centru de putere, echilibru internaţional
INTRODUCERE
Orientul Mijlociu este un termen geopolitic inventat de Ministerul Britanic de Externe la sfârşitul secolului al XIX-lea şi folosit ulterior de un ofiţer al Marinei SUA într-un articol publicat în 1902, iar de atunci a devenit un termen folosit în mod obişnuit1. Conform geografiei politice, regiunea Orientului Mijlociu este formată în mare parte din ţări din Asia de Vest şi o parte din Africa, respectiv Regatul Arabiei Saudite, Turcia, Iran, Irak, Emiratele Arabe Unite, Statul Qatar, Kuweit, Oman, Bahrain, Iordania, Egipt, Israel, Palestina, Yemen. Aceste ţări sunt legate prin elemente geografice şi culturale comune. Regiunea Orientului Mijlociu ocupă o mare importanţă în afacerile economice, religioase, de securitate şi politice globale, deoarece se bucură de o locaţie strategică importantă, care leagă cele trei continente Asia, Europa şi Africa şi are vedere la Marea Mediterană, Marea Roşie, Marea Caspică, Marea Arabiei şi Golful Arabiei. Are cele mai importante traversări maritime: Strâmtoarea Bosfor, Strâmtoarea Dardanele, Strâmtoarea Hormuz, Golful Arabic, Canalul Suez, Bab el-Mandeb şi Strâmtoarea Gibraltar. În plus, este considerată una dintre cele mai bogate
regiuni din lume, deoarece conţine resurse energetice precum petrol şi gaze, întrucât deţine cea mai mare pondere a rezervelor dovedite de petrol din lume, în valoare de 49%, echivalentul a 869,6 miliarde de barili, în timp ce rezervele de gaze naturale din regiune s-au ridicat la 81,7 trilioane de metri cubi, conform statisticilor din 20222. În plus, este leagănul celor trei mari religii monoteiste şi include cele mai importante locuri sfinte pentru acele religii. În ciuda tuturor acestor trăsături excepţionale, în acelaşi timp, ele s-au numărat printre motivele, care au dus la izbucnirea unor războaie şi conflicte dure, ale căror repercusiuni au afectat foarte mult securitatea regională şi internaţională.
TRANSFORMĂRI GEOPOLITICE
În secolele XX şi XXI, regiunea a fost martora unei serii de evenimente inter-conectate într-un fel sau altul, care au dus la schimbări în harta geopolitică a Orien-tului Mijlociu, care pot fi definite astfel:
1. Înfiinţarea statului Israel în 1948. Această decizie a marcat începutul unui conflict arabo-israelian, care continuă până în zilele noastre între palestinieni şi israelieni. Este cel mai lung conflict, pe care l-a experimentat regiunea, şi cel mai complex, şi a fost cauza izbucnirii unei serii de războaie între ţările arabe şi Israel în secolul XX. Această perioadă a fost caracterizată de creşterea senti-mentului naţionalist în rândul arabilor, care au respins înfiinţarea unui stat evreiesc pe pământurile lor. În consecinţă, mişcările politice naţionaliste au reuşit să obţină o mare popularitate în rândul poporului, ceea ce i-a ajutat să pătrundă în cercurile militare, până când au reuşit să efectueze lovituri militare pentru a controla guvernul în ţări precum: Egipt, Irak, Siria şi Libia. Astfel, acest conflict şi repercusiunile sale au devenit cauza altor crize şi conflicte, ba chiar au devenit o problemă permanentă, care a determinat natura relaţiilor arabo-arabe, arabo-israeliene şi arabo-internaţionale.
2. Înfiinţarea Republicii Islamice Iran. Revoluţia islamică condusă de Khomeini a reuşit să răstoarne regimul Shahului Muhammad Reza Pahlavi, un aliat strategic al Statelor Unite, şi să declare Republica Islamică Iran în 1979. Iranul a devenit ostil Statelor Unite în regiune. Pe lângă adoptarea abordării „exportării Revoluţiei Islamice”, care se bazează pe amestecul Iranului în afacerile ţărilor, în care sunt prezenţi musulmani şiiţi, şi, astfel, a intervenit în afacerile ţărilor arabe şi din Golf, în care arabii şiiţi constituie o parte majoră a ţesutului social, pentru a-şi câştiga loialitatea faţă de Iran, iar această abordare a condus la, în cele din urmă, războiul de opt ani, ce a izbucnit între Irak şi Iran (1980-1988).
3. Invazia irakiană a Kuweitului. În 1990, regimul lui Saddam Hussein a decis brusc să invadeze Kuweitul vecin, iar forţele irakiene au reuşit să anexeze teritoriul kuweitian la Irak. În urma acestui eveniment, Statele Unite au trimis forţe militare în regiunea Golfului pentru a elibera Kuweitul, iar un număr mare de forţe americane au fost dislocate în Orientul Mijlociu. În consecinţă, Statele Unite şi-au dedicat mai mult prezenţa în regiunea Golfului în scopul asigurării securităţii şi protecţiei regiunii.
4. Războiul american împotriva Irakului în 2003. La începutul secolului XXI, Statele Unite s-au mobilizat pentru a duce un război internaţional pentru a răsturna regimul lui Saddam Hussein din Irak sub pretextul deţinerii de arme de distrugere în masă. S-a dovedit ulterior că nu existau astfel de tipuri de arme în Irak. Sistemul politic din Irak a fost schimbat, iar acest proces a avut repercusiuni majore asupra ţărilor din regiune, în special: extinderea influenţei Iranului în Orientul Mijlociu, până când a devenit o ameninţare directă la adresa securităţii şi stabilităţii ţărilor din regiune. Înrăutăţirea crizelor din ţările din regiune, care au dus în cele din urmă la izbucnirea revoluţiilor populare, numite revoluţii de Primăvară arabă, au doborât regimurile din Tunisia, Egipt, Libia şi Yemen, şi un război civil în Siria, care a contribuit în mare măsură la o creştere a actelor de violenţă, sabotaj şi răspândirea grupărilor teroriste în ţările din regiune.
5. Remodelarea hărţii geopolitice a Orientului Mijlociu. Aceste transformări politice din ţările arabe au dus la dezintegrarea structurilor tradiţionale ale statului şi la incapacitatea acestuia de a-şi exercita rolul în menţinerea securităţii. Au devenit arene deschise, în care s-au răspândit grupuri teroriste precum Al-Qaeda şi ISIS, iar miliţiile armate au fost susţinute de Iran, şi în care concurează partide regionale (Iran, Turcia, ţări arabe) şi alte partide internaţionale precum Statele Unite, Rusia şi China. În ciuda acestui fapt, monarhiile arabe şi-au menţinut stabilitatea şi şi-au continuat dezvoltarea, conduse de Regatul Arabiei Saudite.
Putem înţelege ce caută Arabia Saudită în Orientul Mijlociu şi dimensiunea rolului, pe care îl poate juca pentru a-şi atinge obiectivele încercând să-şi explice politicile interne şi externe, în special prin înţelegerea dimensiunilor Vision 2030, care a fost anunţată în 2015 în timpul domniei regelui Salman bin Abdulaziz Al Saud şi a fiului său prinţul moştenitor Mohammed bin Salman – tânărul lider, care a spus clar în timpul forumului „Iniţiativa pentru investiţii viitoare” desfăşurat la Riyadh în 2018 că „Orientul Mijlociu este noua Europa”. Aceasta rezumă cu exactitate ceea ce caută Arabia Saudită pentru viitor: construirea unui Orient Mijlociu puternic şi stabil, care va avea o greutate economică şi politică proporţională cu mărimea bogăţiei sale, a capabilităţilor şi poziţiei sale strategice pe scena globală, în lumina unui sistem internaţional, în care centrele de putere sunt remodelate între Est şi Vest. În confor-mitate cu acest obiectiv strategic exprimat de Prinţul Moştenitor Saudit într-o singură frază, care poate fi atins doar într-o atmosferă sigură şi stabilă în Orientul Mijlociu, ne dăm seama că politicile saudite urmăresc să atingă gradul maxim de calm în regiune în pregătire pentru o nouă realitate geopolitică şi strategică. Acest lucru necesită ca Arabia Saudită să-şi continue procesul de transformare pentru a deveni un centru de putere la nivel regional şi internaţional şi un centru de conducere în lumea arabă şi islamică. În ciuda dificultăţii obiectivului, pe care îl urmăreşte Arabia Saudită, pe baza experienţelor anterioare, este persoana cea mai potrivită pentru a conduce un astfel de proces de transformare în Orientul Mijlociu, din mai multe motive: În primul rând, pentru că a făcut deja progrese remarcabile în acest sens. În al doilea rând, pentru că Regatul posedă toate componentele şi capacităţile, care îl califică să joace acest rol fără ca vreo altă parte să concureze cu el. Acest lucru se bazează pe faptul că statul saudit îşi trage puterea în lumea arabă şi islamică, iar apoi ponderea şi poziţia sa la nivel global din patru elemente principale:
Primul element: „autoritatea spirituală” peste aproximativ două miliarde de musulmani din întreaga lume. Este un factor de putere excepţional după toate stan-dardele şi nicio altă ţară islamică nu poate concura cu Arabia Saudită în acest aspect. Deoarece apariţia islamului în timpul secolului al VII-lea d.Hr. a fost în Peninsula Arabică, care are două locuri, care sunt cele mai sacre pentru musulmani, Kaaba (care este Qiblah-ul, către care musulmanii se îndreaptă în rugăciunile lor zilnice din fiecare colţ al Pământ). Medina, care a fost prima capitală din istoria islamului şi al doilea cel mai sfânt loc pentru musulmani după Mecca, găzduieşte mormântul pro-fetului Mahomed. Printre constantele islamice, care stabilesc legătura spirituală între persoana musulmană şi Ţările Sfinte (Arabia Saudită), sunt doi dintre cei cinci piloni ai islamului (Rugăciunea şi Hajj). Musulmanii practică cinci rugăciuni zilnice, cu faţa către Kaaba, în timpul cărora recită versete din Coran în arabă. Conform învăţăturilor Islamului, rugăciunea musulmană nu este valabilă decât dacă versetele sunt recitate în arabă. De asemenea, ei fac pelerinaj pe acele pământuri sfinte cel puţin o dată în timpul vieţii unui musulman. Prin urmare, Islamul ca religie, originile şi evenimentele sale sunt toate legate fundamental de Arabia Saudită, deoarece reprezintă cea mai mare valoare spirituală şi religioasă pentru toţi musulmanii din lume, sunt distribuite pe diferite continente şi ţări, aparţin unor naţionalităţi diverse şi culturi, vorbind limbi diferite.
Al doilea element: zona şi localizarea geografică. Rolul geografiei în determi-narea importanţei statului şi construirea puterii acestuia nu este trecut cu vederea. Arabia Saudită este cea mai mare ţară din lume fără râu şi cea mai mare ţară din Orientul Mijlociu ca suprafaţă, cu o suprafaţă de 2.149.690 de kilometri pătraţi. Ca să nu mai vorbim de acordul saudit-egiptean din 2017 de a transfera suveranitatea celor două insule (Tiran şi Sanafir) din Marea Roşie către Arabia Saudită, suprafaţa totală a Regatului devine mai mare decât atât. În ciuda suprafeţei vaste de uscat a Arabiei Saudite, este, de asemenea, considerată o ţară maritimă prin excelenţă, deoarece ocupă primul loc în ceea ce priveşte lungimea coastei la Marea Roşie şi al doilea în Golful Arabiei şi lungimea liniei de coastă pe Marea Roşie are 2.400 km, pornind de la Golful Aqaba în nord, până la graniţă, iar Yemenul la sud, ceea ce o face capabilă să transporte cantităţi mari de ţiţei. Marea Roşie este una dintre cele mai importante căi maritime, care alimentează economic majoritatea părţilor lumii. Reprezintă cea mai rapidă şi scurtă legătură maritimă între Asia şi Europa, prin care trec aproximativ 10% din rezervele de petrol transportate pe mare în întreaga lume (echivalentul a şase până la şapte milioane de barili de petrol zilnic) şi 12% din comerţul mondial total.
Al treilea element: stabilitatea internă a Regatului. Arabia Saudită se bucură de stabilitate internă din punct de vedere social, politic şi economic, ceea ce a condus la menţinerea coeziunii sale interne şi să nu fie afectată de revoluţiile, războaiele şi tulburările politice şi de securitate, care au avut loc în ţările din regiune în ultimii ani. Acest lucru se datorează faptului că natura ţesutului social al societăţii saudite este cea a triburilor arabe, care îşi datorează loialitatea familiei conducătoare Al Saud încă de la începuturile înfiinţării primului stat saudit în secolul al XVIII-lea. Când zăcămintele petroliere au fost descoperite în ţară în cursul secolului al XX-lea şi apoi petrolul a fost produs şi vândut, pe măsură ce condiţiile economice şi financiare ale statului au înflorit, liderii saudiţi au folosit acei bani pentru a-i cheltui pe dezvoltarea nivelului de trai în ţară şi oferind o viaţă bună şi luxoasă cetăţenilor saudiţi. Astfel, loialitatea este stabilită în rândul cetăţeanului saudit faţă de conducerea ţării.
Al patrulea element: resursele economice. Conform estimărilor OPEC pentru anul 2022, Regatul s-a clasat pe locul al doilea după Venezuela în cadrul grupului OPEC în ceea ce priveşte rezervele de ţiţei dovedite la nivel global, iar volumul rezervelor sale a atins 267,19 miliarde de barili, echivalentul a 21,5% din cantitatea totală controlată de OPEC. Rezerve dovedite de petrol brut: tot conform estimărilor, ţările OPEC deţin 1.243,52 miliarde de barili petrol dovedit în lume, ceea ce reprezintă 79,5% din totalul rezervelor dovedite de ţiţei din lume3. Regatul rămâne unul dintre cei mai importanţi producători şi exportatori de petrol din lume. Pe lângă politicile urmate de guvernul saudit de restructurare a instituţiilor economice şi financiare cu scopul de a reduce dependenţa de petrol, acestea au realizat deja salturi calitative semnificative şi câştiguri economice importante, întrucât raportul Fondului Monetar Internaţional a clasificat economia saudită drept cea mai rapidă în creştere în rândul economiilor G20 în 2022, cu o rată de 8,7%, PIB-ul non-petrol crescând cu aproxi-mativ 4,8%. Datele emise de Autoritatea Generală pentru Statistică din Arabia Saudită au indicat, de asemenea, o creştere a produsului intern brut cu 3,9% în primul trimestru al anului 2023 pe o bază anuală4. Autoritatea a explicat că activităţile non-petroliere au determinat creşterea economiei saudite în perioada menţionată mai sus. Ulterior, în aceeaşi perioadă a anului 2023, agenţia de rating de credit Moody’s a emis un raport, în care s-a concentrat asupra forţelor creditare ale economiei saudite, pe care a identificat-o ca fiind prezenţa unui buget puternic susţinut de niveluri mo-derate ale datoriei şi rezerve financiare mari, pe lângă flexibilitatea economică ridicată susţinută de politici eficiente şi rezerve dovedite de petrol la costuri ridicate. Extracţie scăzută şi adoptarea de politici financiare eficiente pentru a face faţă cu înţelepciune şocul preţului petrolului din 20205. Conform abordării urmate de Arabia Saudită bazată pe Viziunea 2030, scopul principal al viziunii este de a-şi îmbunătăţi poziţia de a face faţă tranziţiei globale la energie curată prin diversificarea economică, moder-nizarea structurilor şi instituţiilor statului şi îmbunătăţirea clasificării ţării. Regatul se numără printre primele zece economii în Indicele de competitivitate globală din 2030, crescându-şi nivelul de influenţă şi influenţă regională şi internaţională. Strategia Naţională de Investiţii urmăreşte şi diversificarea economiei locale prin creşterea contribuţiei sectorului privat la produsul intern brut, atragerea de investiţii străine şi creşterea exporturilor non-petroliere şi sprijinirea creşterii în sectoarele industrie, energie regenerabilă, transport, turism, logistică, infrastructura digitală şi asistenţa medicală, prin diverse surse de finanţare prin Fondul de investiţii publice, pe care Regatul îşi propune să-l transforme într-o forţă de investiţii globală de top, şi marile companii saudite, pe lângă creşterea volumului investiţiilor locale şi internaţionale şi a cheltuielilor guvernamentale. Astfel, oferirea unui mediu sigur adecvat pentru a atrage capital străin în ţară prin proiecte gigantice de investiţii, cum ar fi viitoarele oraşe: NEOM, Oxagon şi The Line, cu vedere la Marea Roşie, este una dintre priorităţile obiectivelor Saudi Vision 2030. Aceasta înseamnă că stabilitatea şi un mediu sigur sunt durabile în Est. Orientul Mijlociu este unul dintre obiectivele strategice proeminente ale politicii externe saudite.
ROLUL SAUDIT ÎN CREAREA EXCELENŢEI
Datele istorice indică faptul că este dificil de ignorat rolul cel mai proeminent al Arabiei Saudite în crearea supremaţiei dolarului american ca monedă monetară globală, din cauza legăturii vânzărilor de petrol saudit de dolarul american, care a fost urmată de OPEC, urmând acelaşi lucru – politica saudită. După sfârşitul celui de-al Doilea Război Mondial, numai Statele Unite deţineau aproximativ două treimi din aurul lumii, într-un moment, în care economiile ţărilor marilor sufereau de devastări economice masive. Pentru a crea un nou sistem economic pentru lume, care să realizeze stabilitatea financiară internaţională, a fost încheiat un acord între 44 de ţări, care au participat la conferinţa „Bretton Woods” din 1944 pentru a lega dolarul american de aur şi, ca urmare, ţările din lume s-au dus să colecteze dolarul american pentru a-l schimba cu aur american ori de câte ori au vrut. Astfel, dolarul a devenit rezerva valutară globală. Când Statele Unite ale Americii au intrat în războiul din Vietnam (1956-1975), nevoia ei de a tipări mai multe bancnote în cantităţi mari pentru a acoperi cheltuielile războiului şi repercusiunile acestuia au crescut, până când nu a reuşit să-şi acopere numerarul cu aur aşa cum fusese convenit la Bretton Woods, ceea cee l-a forţat pe preşedintele american, Richard Nixon, să ia o serie de măsuri economice, numite şocul Nixon, pentru a face faţă inflaţiei în creştere din Statele Unite, dintre care cea mai importantă a fost anularea conversiei directe din dolar american în aur în 19716. Astfel, Statele Unite au pierdut avantajul dolarului legat de aur. În consecinţă, era nevoie urgentă de un produs excepţional nu mai puţin important decât aurul pentru a lega dolarul de acesta şi a-şi restabili poziţia la nivel global, în perioada Războiului Rece, când concurenţa a fost intensă cu Uniunea Sovietică. Apoi a urmat războiul arabo-israelian din 1973, aşa că Arabia Saudită a decis, împreună cu restul ţărilor arabe producătoare de petrol, să nu mai exporte petrol către Statele Unite şi ţările, care susţin Israelul. Această decizie a dus la o criză economică globală, deoarece întreaga lume a testat „arma petrolieră”, care a arătat foarte clar eficienţa şi rolul petrolului în stabilitatea economiilor mondiale. Statele Unite au găsit ceea ce aveau nevoie în aur negru (petrol), pentru a evita crize similare în viitor, iar, după încheierea crizei, s-a ajuns la un acord între Washington şi Riyadh în 1974 pentru preţul tuturor exporturilor de petrol saudite în dolari americani. Apoi OPEC a urmat exemplul Arabiei Saudite, iar lumea a început să stabilească preţul petrolului în dolari americani. În consecinţă, Statele Unite şi-au recăpătat elanul şi puterea monedei sale financiare legând-o de marfa strategică a petrolului. În zilele noastre, în ciuda tendinţei marilor ţări industrializate din Europa şi Statele Unite, de a dezvolta activităţi în alternative la petrol, cum ar fi energia curată, pentru a reduce dependenţa de sursele tradiţionale de energie (petrol şi gaz), acestea nu au reuşit să realizeze acest obiectiv într-un mod, care face ca economiile lor să nu fie afectate de fluctuaţii, cantităţile de producţie de petrol şi gaze, creşterea sau scăderea preţurilor şi amploarea impactului acestuia asupra condiţiilor economice globale. Această problemă a fost clar evidentă în timpul războiului rusesc împotriva Ucrainei din 2022. Decizia europenilor de a opri importul de gaz rusesc şi decizia OPEC Plus de a reduce producţia de petrol pentru pieţele globale au avut repercusiuni grave asupra stabilităţii condiţiilor economice din lume. Pe de altă parte, există pieţe asiatice însetate de petrol saudit şi din Golf, în special China, care a devenit un partener strategic pentru Arabia Saudită, după ce au semnat acordul de parteneriat strategic cuprinzător între cele două ţări. În plus, Arabia Saudită însăşi încearcă să reducă dependenţa economiei sale de petrol, prin diversificarea surselor de venit, şi reuşeşte acest lucru uimitor şi, astfel, creşte oportunităţile de a crea noi zone de cooperare economică între ea şi alte ţări.
PROIECTE DE INVESTIŢII ECONOMICE IN ORIENTUL MIJLOCIU
Regatul a fost martor la o nouă fază, complet diferită de fazele anterioare, care a început cu preluarea la putere a Regelui Salman bin Abdulaziz în 2015, apoi instalarea fiului său, Prinţul Mohammed bin Salman, în funcţia de ministru al Apărării, care a condus Operaţiunea „Furtuna Determinării”, care a fost lansată în martie a aceluiaşi an împotriva Houthis (loiali Iranului) în Yemen, şi prezidează Consiliul pentru Afaceri Economice şi Dezvoltare, care a jucat cel mai proeminent rol în pregătirea pentru Viziunea 2030, care a determinat să aducă o schimbare calitativă pentru statul saudit să devină una dintre cele mai puternice economii din lume. Apoi, prinţul Mohammed bin Salman a fost inaugurat ca prinţ moştenitor în iunie 2017 şi deţine deja o serie de funcţii de rang înalt în statul saudit, pe lângă faptul că a deţinut anterior mai multe funcţii de când regele Salman bin Abdulaziz era emir al regiunii Riad. Prinţul Mohammed bin Salman este descris ca fiind foarte ambiţios şi căutând să construiască un stat modern în Arabia Saudită. Primii paşi ai săi de la preluarea mandatului au fost luarea unor măsuri ample pentru eliminarea corupţiei, conform cărora sume de bani au fost recuperate către trezoreria statului în exces de 100 de miliarde de dolari7. Aceste măsuri au fost considerate cele mai îndrăzneţe de acest fel din istoria ţării, precum şi campania sa pentru reforme, care au acordat o mare libertate societăţii saudite. În contextul Vision 2030, Arabia Saudită consideră că procesul de transformare uriaş, pe care îl întreprinde, este legat într-un fel sau altul de împrejurimile sale regionale, aşa că se străduieşte să soluţioneze conflictele din ţările vecine şi să împingă roata economiei şi dezvoltării în acele ţări, să-şi depăşească crizele şi să treacă şi la etapa de construcţie şi dezvoltare. Acesta este exact ceea ce a indicat prinţul Mohammed bin Salman în timpul vizitei sale în Bahrain în 2022, spunând: „Arabia Saudită nu poate avansa fără vecinii săi”. Acest lucru a fost demonstrat clar prin proiectele de investiţii întreprinse de Regat în parteneriat cu ţările din regiune. În 2018, Arabia Saudită şi Emiratele Arabe Unite au anunţat „Strategia de rezoluţie”, care a inclus 44 de proiecte strategice comune între cele două ţări în diverse domenii cu scopul de a realiza integrarea economică, de dezvoltare şi militară între ele. În august 2022, a fost înfiinţată Compania Saudită de Investiţii Egipteană, care vizează mai multe sectoare din Egipt, fiind una dintre cele mai importante pieţe economice strategice de pe continentul Africa, şi proiectul de interconectare electrică dintre Arabia Saudită şi Egipt, care a fost lansat în 2021 la un cost de 1,8 miliarde USD, cu scopul de a lega Egiptul de ţările din Golf pentru a crea o piaţă arabă comună a energiei electrice. Precum şi proiectul de interconectare electrică între statele din Golf şi Irak, care a fost anunţat de Arabia Saudită şi a început implementarea în 2022 şi se preconizează că va reduce dependenţa Irakului de achiziţionarea de energie electrică din Iran. De asemenea, în octombrie 2022, prinţul Mohammed bin Salman a anunţat că Fondul general de investiţii saudit a înfiinţat 5 companii regionale, care vizează investiţii în Iordania, Bahrain, Sudan, Irak şi Sultanatul Oman, în mai multe sectoare strategice, inclusiv infrastructură, dezvoltare imobiliară, minerit, în-grijire a sănătăţii, servicii financiare, alimentaţie şi agricultură şi producţie, comunicaţii şi tehnologie, cu investiţii în valoare de 24 de miliarde de dolari.
DIVERSIFICAREA PARTENERIATELOR STRATEGICE
Influenţa americană în dosarele din Orientul Mijlociu a scăzut în ultimii ani din mai multe motive, inclusiv creşterea numărului de jucători internaţionali şi regionali din regiune şi divergenţa intereselor dintre aceştia şi calculul greşit de către Washington a unui număr de probleme regionale, care au contribuit la exacerbarea crizelor şi implicarea multor părţi internaţionale în arenele de conflict din Irak, Siria, Yemen şi Libia şi Sudan. Pe lângă motivul cel mai important, care este concentrarea americană de a se confrunta cu influenţa crescândă chineză în Asia. Astfel, Orientul Mijlociu a scăzut din fruntea listei de priorităţi strategice pentru Statele Unite, iar acest lucru s-a reflectat în angajamentul american de a asigura securitatea regiunii Golfului, iar Iranul a continuat să-şi consolideze influenţa şi să ameninţe securitatea regiunii. Politicile americane au afectat adesea interesele Arabiei Saudite şi ale altor state din Golf, de exemplu: decizia administraţiei Joe Biden de a elimina gruparea Houthi de pe lista organizaţiilor teroriste în februarie 2021, interzicerea vânzării de arme ofensive către Arabia Saudită şi încearcă să ajungă la un acord cu Iranul cu privire la programul său nuclear în funcţie de condiţiile care pot fi dăunătoare securităţii regiunii Golfului şi tolerând influenţa tot mai mare a grupărilor armate pro-iraniene din Irak şi Siria. Această fluctuaţie a poziţiilor dintre Statele Unite şi ţările din regiune a continuat, până la începutul invaziei ruse a Ucrainei în februarie 2022, iar apoi repercusiunile invaziei au continuat asupra economiei globale şi pieţelor energetice din Europa şi din lume, astfel că administraţia americană s-a confruntat cu o necesitate urgentă de a-şi reevalua politicile faţă de securitatea statelor din Golf de frica… Influenţa rusă şi chineză s-a extins, iar sentimentul de anxietate s-a întărit şi după implicarea Iranului în războiul din Ucraina, de partea rusă, aşa că Washington şi-a întărit Flota a cincea marină prin trimiterea unei forţe militare de 3.000 de forţe navale americane, ca parte a unui plan de consolidare a prezenţei militare americane în regiune. Se poate spune că ambiţia liderilor ţărilor din Golful Arab de a dezvolta capacităţile ţărilor lor, de a realiza dezvoltarea în ele şi de a menţine securitatea regiunii îi determină să-şi diversifice parteneriatele strategice cu ţările mari în con-formitate cu principiul de beneficiu reciproc, şi acelaşi lucru este valabil şi pentru liderii saudiţi; pe lângă conflictul dintre Est (Rusia şi China) şi Occident (Statele Unite, Uniunea Europeană şi NATO) şi-au consolidat convingerea că Riadul ar putea să devină o regiune de echilibru şi un punct de sprijin în relaţiile internaţionale dintre Est şi Vest. În acest fel, se evită pe ea însăşi şi partenerii săi arabi să fie parte la un conflict internaţional, pe de o parte, şi atrage toate părţile majore la acesta, pe de altă parte. În decembrie 2022, summitul saudit-chinez a avut loc la Riad şi a rezultat într-un parteneriat strategic cuprinzător între cele două ţări, care a inclus diverse domenii (energie, apă şi agricultură, tehnologii de comunicaţii şi informaţii, transport şi servicii de logistică, securitate şi apărare, sănătate, cultură şi educaţie, mass-media) şi a existat şi o înţelegere pentru definirea poziţiilor în ceea ce priveşte problemele regionale. Summit-ul Golf-China, cu participarea ţărilor Consiliului de Cooperare al Golfului, şi Summit-ul Arab-China, cu participarea ţărilor arabe, au avut loc şi la Riad, cu scopul de a consolida cooperarea dintre aceste ţări şi China. A urmat apoi acordul dintre Arabia Saudită şi Iran în China (Acordul de la Beijing) din 10 martie 2023 pentru a restabili relaţiile diplomatice dintre cele două ţări după o ruptură între ele care a durat şapte ani. La numai două săptămâni de la revenirea relaţiilor saudit-iraniene prin medierea chineză, canalul guvernamental saudit Al-Ekhbariya a raportat că o sursă din Ministerul Afacerilor Externe saudit a dezvăluit începutul discuţiilor cu Ministerul de Externe sirian. Între timp, a citat Reuters surse spunând că Arabia Saudită şi Siria au convenit să se redeschidă… ambasadele lor după ce au întrerupt relaţiile diplomatice cu mai bine de un deceniu în urmă. Apoi, mişcările arabe conduse de Arabia Saudită au culminat cu decizia Ligii Arabe din 7 mai 2023, Damascul revenind la locul său în Ligă şi participând la Summitul Arab, care a avut loc în oraşul Jeddah la 19 mai 2023. În Yemen, Arabia Saudită s-a con-centrat pe sprijinirea eforturilor politice şi a eforturilor de a pune capăt războiului prin dialog între părţile yemenite aflate în conflict şi eforturile Naţiunilor Unite în acest sens. În timpul discursului regal anual la Consiliul Shura Saudit din decembrie 2023, prinţul Mohammed bin Salman a anunţat sprijinul ţării sale pentru încheierea războiului şi pentru a ajunge la o soluţie politică durabilă între partidele de dreapta. La începutul aceluiaşi an, ambasadorul saudit în Yemen a anunţat că conduce o dele-gaţie, care a vizitat capitala yemenită, Sanaa, şi s-a întâlnit cu liderii Houthi cu scopul de a „stabiliza armistiţiul” şi de a discuta despre găsirea unui soluţii „politic cuprin-zătoare şi durabile”. În ceea ce priveşte conflictul dintre palestinieni şi israelieni, Arabia Saudită a fost una dintre cele mai proeminente ţări active în apelul la pace. În 2002, regele Abdullah bin Abdulaziz a lansat Iniţiativa Arabă de Pace cu scopul de a pune capăt conflictului din Orientul Mijlociu prin înfiinţarea unui stat palestinian la graniţele din 1967, iar ţările arabe recunoscând Statul Israel şi stabilind relaţii normale cu acesta. Iniţiativa saudită a primit un sprijin larg şi a fost anunţată la Summitul Arab de la Beirut. Chiar înainte de evenimentele din 7 octombrie 2023, atacul lansat de luptătorii palestinieni Hamas asupra zonelor israeliene şi răspunsul israelian prin lansarea unui război pe Fâşia Gaza, existau indicii puternice ale unei apropieri între Arabia Saudită şi Israel şi posibilitatea stabilirii relaţiilor diplomatice dintre cele două ţări, cu Arabia Saudită aderând la poziţia sa de susţinere a drepturilor palestinienilor, dar a venit Războiul din Gaza, care a perturbat aceste eforturi sau le-a amânat deocamdată, întrucât ecuaţia s-a schimbat, astfel încât problema unei soluţii permanente a conflictului a devenit o cerere arabă şi internaţională pentru necesitatea stabilirii păcii cuprinzătoare. Într-un context similar, Arabia Saudită îşi susţine poziţiile regionale şi îşi creşte influenţa şi impulsul sprijinului internaţional pentru ea prin aderarea la blocuri internaţionale de natură economică, politică şi de securitate. De exemplu, Arabia Saudită şi-a început calitatea de membru cu drepturi depline în grupul BRICS la începutul anului 2024 şi este, de asemenea, unul dintre principalii membri ai Grupului celor Douăzeci (G20). Prin urmare, politica externă a Arabiei Saudite, care se bazează pe echilibrul relaţiilor internaţionale cu diverşi actori şi diversificarea parteneriatelor sale strategice, o face o putere în ascensiune de neegalat în împre-jurimile sale arabe, islamice şi regionale. Această ascensiune şi superioritate folosind instrumentele de putere, pe care le deţine Arabia Saudită, poate fi văzută ca o punere pe calea atingerii celui mai proeminent obiectiv strategic exprimat de Prinţul Moş-tenitor Mohammed bin Salman (Orientul Mijlociu este noua Europă).
CONCLUZII
Din poziţiile oficiale ale Regatului Arabiei Saudite şi din politicile sale regionale şi internaţionale reiese clar că acesta este complet în armonie cu Vision 2030 şi pro-iectele sale uriaşe de dezvoltare, care urmăresc în principal reducerea dependenţei economiei saudite de petrol şi diversificarea surselor de venit ale statului şi includ proiecte uriaşe de investiţii, care necesită atragerea de capital local şi străin. Prin urmare, asigurarea unui mediu sigur şi stabil în regiune pentru a convinge capitalul străin să investească în proiecte saudite este un factor determinant important al politicii externe saudite, şi acesta este tradusă prin eforturile depuse de Regat pentru a aduce pacea în Orientul Mijlociu. Estimarea măsurii, în care politicile Arabiei Saudite influenţează atingerea obiectivelor sale la nivel regional şi internaţional, şi rolul, pe care îl poate juca în stabilizarea Orientului Mijlociu, depind în primul rând de înţe-legerea naturii puterii, de care se bucură Regatul din punct de vedere spiritual, eco-nomic, geografic, militar şi politic. În plus, trăsăturile apariţiei sale ca forţă aspirantă pentru a obţine o influenţă globală largă au apărut în mod clar odată cu sosirea unei conduceri tinere în centrul decizional din Arabia Saudită, şi anume prinţul moştenitor Mohammed bin Salman, care a luat decizii, ca niciunul dintre prinţii şi conducătorii regatului care îl precedaseră şi şi-au dedicat eforturile extinderii influenţei saudite la ambele niveluri, regionale şi internaţionale şi diversificării relaţiilor strategice ale ţării sale cu diferite partide majore din lume: Statele Unite, China, Rusia, India şi Uniunea Europeană, pe lângă locaţia şi poziţionarea Regatului în lumea arabă şi islamică. Aşadar, procesul de transformare a Regatului într-un centru de putere şi influenţă la nivel global este doar o chestiune de timp bazată pe datele şi indicatorii disponibili până în prezent, reprezentaţi de politicile interne şi externe ale Regatului, care sunt bazate în primul rând pe Vision 2030. Este de remarcat faptul că Arabia Saudită posedă un avantaj foarte excepţional, care măreşte dimensiunea şi puterea influenţei sale şi răspândirea ei la nivel global, şi anume că valorile spirituale ale persoanei musulmane (religia – limba arabă – sfinţenia pământuui) se potrivesc complet cu valorile generale ale statului saudit (religie – limbă – pământ), care sunt valori esenţiale pentru orice stat, dar este diferit pentru cazul saudit, deoarece mu-sulmanii aparţin unor rase, naţionalităţi diverse, culturi şi sunt răspândite în diferite ţări din întreaga lume, dar sunt unite prin legătura religiei, care stabileşte această corespondenţă între valorile persoanei musulmane şi valorile statului saudit, deoarece sunt luate din Coran şi Sunnah. O constituţie pentru ţară, limba sa oficială este arabă, iar pământul său este pământ sacru pentru musulmani. Prin urmare, credinţa unei persoane musulmane o face loială valorilor sale religioase, care sunt în acelaşi timp şi valorile statului saudit. Acesta este un factor de putere excepţional, care se repetă rar în alte părţi ale lumii, că un individ îşi datorează loialitatea faţă de două state în acelaşi timp, statului, căruia îi aparţine, şi statului, care reprezintă valorile sale spirituale şi religioase, şi dacă este un individ cu o credinţă, care îl face să acorde prioritate religiei faţă de identitatea naţională, aceasta înseamnă că El îşi datorează loialitatea deplină faţă de Ţările Sfinte (statul saudit). De asemenea, din politicile saudite reiese clar că există o tendinţă puternică bazată pe o convingere fermă în rândul liderilor saudiţi că conflictele, pe care le experimentează regiunea, sunt conflicte cu sumă zero, care sunt distructive pentru toate părţile, şi că nu există nicio moda-litate de a le rezolva prin mijloace militare fără a plăti preţuri mari şi, prin urmare, continuarea lor secătuieşte mai multe resurse şi vieţi, ceea ce reprezintă ameninţarea. Cele mai mari proiecte de dezvoltare sunt urmărite de Arabia Saudită în Orientul Mijlociu. De asemenea, este clar că Regatul este înclinat să utilizeze economia şi pro-iectele de investiţii ca mijloc de consolidare a relaţiilor de cooperare între ţările din regiune, ceea ce reprezintă o abordare strategică, care duce la realizarea dezvoltării în acele ţări şi la crearea unor interese comune între ele, care îşi vor armoniza pozi-ţiile politice şi vor creşte volumul cooperării lor în domeniul securităţii şi informaţiilor în viitor. Este o metodă apropiată ca formă de strategia Chinei, care s-a bazat pe construirea de relaţii şi extinderea influenţei la nivel internaţional prin crearea de oportunităţi economice comune cu alte ţări şi stabilirea de proiecte de investiţii chineze pe teritoriile acelor ţări. Proiectul Noului Coridor Economic, care leagă India, Orientul Mijlociu şi Europa, poate fi citat, deoarece Arabia Saudită este piatra de temelie a acestui proiect promiţător, pe care ministrul saudit al investiţiilor l-a descris drept proiect istoric, deoarece noul coridor se va referi la energie, date, comunicaţii, resurse umane şi rute de aviaţie şi aliniere. De asemenea, această asemănare de metode dintre Arabia Saudită şi China, în ceea ce priveşte urmărirea economiei ca mijloc cu scopul de a pune capăt conflictelor, de a realiza dezvoltarea şi de a răspândi influenţa, poate aprofunda şi mai mult asemănarea viziunilor dintre cele două ţări cu privire la diverse probleme regionale şi internaţionale. De asemenea, în contextul analizei, nu exclud, în lumina evenimentelor preconizate în viitorul apropiat şi mediu, ca Arabia Saudită să se îndrepte spre constituirea de blocuri regionale, care să fie de natură economică, politică şi de securitate, susţinute. prin greutatea sa politică, eco-nomică şi religioasă. De asemenea, va încerca să consolideze conceptul de unitate între ţările Consiliului de Cooperare al Golfului prin politici şi practici, care ar duce de fapt la o unire reală. În acest sens, este de remarcat şi faptul că, în 2011, Arabia Saudită a cerut ţărilor Consiliului de Cooperare din Golf să se unească pe deplin.
Bibliografie
-
https://www.opec.org/opec_web/en/data_graphs/330.htm
-
https://www.mofa.gov.sa/ar/ksa/Pages/history.aspx
-
https://gfocusmagazine.com/?p=2104
-
https://uaecabinet.ae/ar/details/news/uae-saudi-arabia-announce-joint-vision-strategic-partnership-across-44-economic-developmental-military-projects
-
https://www.crisisgroup.org/middle-east-north-africa/gulf-and-arabian-peninsula/saudi-arabia/understanding-saudi-arabias
-
https://www.bbc.com/arabic/interactivity-65079938
-
https://www.aljazeera.net/encyclopedia/2023/11/19/%D8%A7%D9%84%D8%B4%D8%B1%D9%82-%D8%A7%D9%84%D8%A3%D9%88%D8%B3%D8%B7-%D9%85%D8%B5% D8%B7%D9%84%D8%AD-%D8%A3%D9%88%D8%B1%D9%88%D8%A8%D9%8A-%D9 %84%D9%83%D9%8A%D8%A7%D9%86
-
https://www.bayancenter.org/2017/06/3412/
-
https://www.france24.com/ar/%D8%A7%D9%84%D8%B4%D8%B1%D9%82%D8%A7%D9%84%D8%A3%D9%88%D8%B3%D8%B7/20230411%D8%A7%D9%84%D9%8A%D9%85%D9%86%D8%A7%D9%84%D8%B3%D9%81%D9%8A%D8%B1%D8%A7%D9%84%D8%B3%D8%B9%D9%88%D8%AF%D9%8A%D9%8A%D9%82%D9%88%D9%84%D8%A5%D9%86%D9%84%D9%82%D8%A7%D8%A1%D9%87%D8%A7%D9%84%D8%AD%D9%88%D8%AB%D9%8A%D9%8A%D9%86%D9%83%D8%A7%D9%86%D9%84%D8%AA%D8%AB%D8%A8%D9%8A%D8%AA%D8%A7%D9%84%D9%87%D8%AF%D9%86%D8%A9%D9%88%D8%A8%D8%AD%D8%AB%D8%AD%D9%84%D8%B4%D8%A7%D9%85%D9%84
-
https://www.france24.com/ar/%D8%A7%D9%84%D8%B4%D8%B1%D9%82%D8%A7%D9%84%D8%A3%D9%88%D8%B3%D8%B7/20240102%D8%A7%D9%84%D8%B3%D8%B9%D9%88%D8%AF%D9%8A%D8%A9%D8%AA%D9%86%D8%B6%D9%85%D8%B1%D8%B3%D9%85%D9%8A%D8%A7%D9%88%D8%A8%D8%B4%D9%83%D9%84-%D9% 83%D8%A7%D9%85%D9%84-%D8%A5%D9%84%D9%89-%D9%85%D8%AC%D9%85% D9%88%D8%B9%D8%A9%D8%A8%D8%B1%D9%8A%D9%83%D8%B3
masterand, FSA / Managementul crizelor, UNAP
1 https://www.aljazeera.net/encyclopedia/2023/11/19/%D8%A7%D9%84%D8%B4%D8%B1 %D9%82-%D8%A7%D9%84%D8%A3%D9%88%D8%B3%D8%B7-%D9%85%D8%B5%D8% B7%D9%84%D8%AD-%D8%A3%D9%88%D8%B1%D9%88%D8%A8%D9%8A-%D9%84%D9 %83%D9%8A%D8%A7%D9%86
2 Ibid.
3 https://www.opec.org/opec_web/en/data_graphs/330.htm
4 https://www.alarabiya.net/aswaq/videos/market-pulse/2023/05/07/%D9%86%D9%85%D9 %88-%D8%A7%D9%82%D8%AA%D8%B5%D8%A7%D8%AF-%D8%A7%D9%84%D8%B3% D8%B9%D9%88%D8%AF%D9%8A%D8%A9-3-9-%D9%81%D9%8A-%D8%A7%D9%84%D8 %B1%D8%A8%D8%B9-%D8%A7%D9%84%D8%A3%D9%88%D9%84-%D9%85%D9%86-2023.
5 https://www.alarabiya.net/aswaq/videos/power-lunch/2023/05/18/%D9%83%D9%8A%D9 %81-%D8%AA%D8%B1%D9%89-%D9%85%D9%88%D8%AF%D9%8A%D8%B2-%D9%85% D8%A4%D8%B4%D8%B1%D8%A7%D8%AA-%D8%A3%D8%AF%D8%A7%D8%A1-%D8%A7 %D9%84%D8%A7%D9%82%D8%AA%D8%B5%D8%A7%D8%AF-%D8%A7%D9%84%D8% B3%D8%B9%D9%88%D8%AF%D9%8A%D8%9F
6 https://www.bayancenter.org/2017/06/3412/
7 https://www.bbc.com/arabic/middleeast-47066622#:~:text=%D9%82%D8%A7%D9%84%D8 %AA %20%D8%A7%D9%84%D8%B3%D8%B9%D9%88%D8%AF%D9%8A%D8%A9%20%D 8%A5%D9%86%D9%87%D8%A7%20%D8%A3%D9%86%D9%87%D8%AA%20%D8%AD%D9%85%D9%84%D8%A9%20%D9%85%D9%88%D8%B3%D8%B9%D8%A9%20%D8%B9%D9%84%D9%89%20%D8%A7%D9%84%D9%81%D8%B3%D8%A7%D8%AF%D8%8C,%D9%81%D9%8A%20%D8%B9%D8%AF%D8%A9%20%D8%A3%D8%B5%D9%88%D9%84%20%D9%85%D9%86%20%D8%B9%D9%82%D8%A7%D8%B1%D8%A7%D8%AA%20%D9%88%D8%B4%D8%B1%D9%83%D8%A7%D8%AA%20%D9%88%D8%A3%D9%88%D8%B1%D8%A7%D9%82%20%D9%85%D8%A7%D9%84%D9%8A%D8%A9.