Contraamiral (rtr) dr. Constantin CIOROBEA^

Abstract. This paper intends to present the US “Black Sea Security Act of 2023”, and the implication for this region. The “Black Sea Security Act of 2023” represent a comprehensive package for the Black Sea region, with directions of action on strategic areas: security and defense, economy, energy or democratic resilience, in coordination with allies and partners, including NATO and the EU.

This paper is important for the region, and Romania must act intelligently and proactively in promoting this initiative. We have to prepare a document, approved at the parliament level, to promote our vision on Black Sea security, an aspect supported and promoted by the Admirals’ Club through the “Maritime Security Forum” from 2022, in order to support national interests at regional level and to benefit from this opportunity.

Russia’s aggressive actions underline the need to change the security paradigm from a strictly regional to an interregional approach, with the direct involvement of all allied and partner states, with the US as catalyst and with the involvement of NATO and the EU.

Keywords: Strategia de Securitate a SUA pentru Marea Neagră; descurajare; strategie de securitate regională; asistenţă de securitate; grupare NATO la Marea Neagră; agresiunea Rusiei; invazia Ucrainei

INTRODUCERE

Situată între Peninsula Balcanică, Europa de Est, Federaţia Rusă, Caucaz şi Orientul Apropiat, Marea Neagră reprezintă un „spaţiu de contact, confruntare şi co-laborare între state şi arii de civilizaţie¹”. În acest context regiunea are o importanţă deosebită prin dispunerea la intersecţia principalelor coridoare est-vest şi nord-sud. De asemenea reprezintă o importantă sursă de energie, un nod important în transportul maritim, fluvial şi terestru, dar şi o regiune, care poate facilita proiecţia puterii, iar acţiunea agresivă şi nejustificată a Rusiei asupra Ucrainei a făcut din regiune un teatru de război. Poziţia geografică a regiunii facilitează proiecţia puterii pe direcţia acestor coridoare spre continentul european, prin regiunea Balcanică şi Europa centrală, dar şi spre Estul Mediteranei, Caucazul de Sud şi nordul Orientului Mijlociu, reprezentând un important nod de legătură între Europa şi Asia.

Regiunea Mării Negre a reprezentat şi reprezintă o zonă, care cuprinde o serie de aspecte nerezolvate, fiind de foarte multă vreme sub influenţa echilibrului de putere dintre Rusia şi Turcia, iar securitatea zonală aflată la discreţia puterilor regionale a devenit principala caracteristică a zonei.

Chiar dacă unele state riverane Mării Negre au obţinut aderarea la NATO şi Uniunea Europeană, toate statele din regiune sunt cuprinse, în contexte diferite, în rivalităţile strategice generate şi menţinute de Federaţia Rusă. Stat, care, pentru a-şi menţine influenţa în regiune, a iniţiat o serie de conflicte, iar practic de la sfârşitul Războiului Rece în Zona Extinsă a Mării Negre / ZEMN au avut loc cel mai mare număr de conflicte militare: Războiul din Transnistria (1992), Războiul din Abhazia (1992-1993 şi 1998), Războiul Civil din Georgia (1991-1993), războaiele din Cecenia (1994-1996; 1999-2000), Războiul dintre Rusia şi Georgia (2008), ocuparea peninsulei Crimeea şi Războiul din Donbass în 2014, Războiul din Nagorno-Karabah în 2020 între Azerbaidjan şi Armenia, invazia rusă în Ucraina din 24 februarie 2022. Aspect subliniat şi de Maximillian Hess (colaborator al Foreign Policy Research Institute) „un număr impresionant de zece războaie au avut loc pe sau în apropierea litoralului Mării Negre de la sfârşitul Războiului Rece, mai mult decât oricare alt spaţiu maritim din lume.²” În urma acestor conflicte Rusia a redevenit un actor important în regiune şi odată cu anexarea Crimeii, a căpătat din nou control în Marea Neagră.

Rusia prin invadarea Ucrainei, pe lângă dorinţa acaparărilor teritoriale, încercă să pună sub semnul întrebării valorile dreptului internaţional, care au guvernat lumea de la cel de-al Doilea Război Mondial, resuscitând fantoma revizionismului. Aspect preluat de unele ţări din regiune şi chiar din lumea întreagă, care acţionează pentru a rescrie istoria, pentru a o instrumentaliza în scopuri proprii, pentru destabilizarea ordinii internaţionale şi pentru răsturnarea regulilor şi normelor, care prevalează în comunitatea internaţională.

1. IMPORTANŢA REGIUNII MĂRII NEGRE

Geografic, Marea Neagră este o mare aproape închisă, care comunică cu Marea Mediterană numai prin strâmtorile Bosfor şi Dardanele. Cu toate acestea, fluviile, care se varsă în Marea Neagră, şi drumurile comerciale, care ajung în porturile ei, determină ca regiunea să reprezinte o adevărată placă turnantă a transportului de gaze, produse petroliere şi energie, a schimburilor comerciale internaţionale. Dar importanţa acestei regiuni a fost foarte bine subliniată de James Carafano, vicepreşedintele Fundaţiei Heritage, care a declarat în ianuarie 2022 faptul că România se află într-un punct de inflexiune, într-o zonă de importanţă strategică, „Regiunea Mării Negre este importantă într-o serie de moduri diferite. Este un centru de tranzit energetic. Este esenţială pentru securitatea colectivă a comunităţii transatlantice pentru că literalmente este balamaua securităţii la frontiera NATO. Este o potenţială cale de influenţă dinspre Rusia, o cale potenţială de intrare dinspre China. Vreau să spun că sunteţi „blestemaţi” să trăiţi într-o parte importantă a lumii. Şi cred că oamenii îşi dau seama de asta.³”

Marea Neagră are o importanţă deosebită prin căile de transport regionale maritime, fluviale şi terestre pentru toate statele din regiune, dar mai ales pentru Rusia şi Ucraina. Dacă pentru cele două ţări sunt importante rutele comerciale nord-sud, pentru UE, România, Bulgaria şi chiar Georgia devine din ce în ce mai importantă ruta est-vest. Rută, care asigură un coridor important pentru transportul de mărfuri şi energie între Asia şi UE, facilitând legătura cu ţările producătoare din Caucaz, mai ales Azerbaidjan, ocolind în acest fel atât Rusia, cât şi Iranul, ţări supuse sancţiunilor UE. Iar România devine tot mai importantă în cadrul acestui coridor est-vest prin transportul terestru, accesul la Gurile Dunării şi Canalul Dunăre – Marea Neagră.

Importanţa regiunii a crescut odată cu posibila exploatare a gazelor naturale din zona offshore a României, Bulgariei şi Turciei, în contextul asigurării securităţii energetice sau măcar a diminuării dependenţei energetice de Rusia. De asemenea România are intenţia de a dezvolta proiecte de energie regenerabilă prin demararea exploatării resurselor eoliene offshore. În contextul asigurării securităţii energetice putem menţiona şi proiectul cablului submarin de transport de energie electrică prin Marea Neagră, care conectează practic doi poli energetici, Republica Azerbaidjan şi UE.

Rusia a considerat şi susţinut permanent că Marea Neagră se află în sfera sa de influenţă, iar pentru a demonstra acest lucru a declanşat în ultimii ani numeroasele conflicte regionale. De asemenea bazele navale ale Rusiei din Marea Neagră au facilitat proiecţia puterii în Mediterana de est şi acţiunile din Siria şi Libia.

China în acest moment nu este un actor important în regiune, putem identifica doar o prezenţă diplomatică şi acţiuni pentru extinderea iniţiativei sale „Belt and Road Initiative / O centură, un drum”. Dar această situaţie se poate schimba în viitorul apropiat în condiţiile în care transporturile maritime, prin Oceanul Indian, sunt tot mai mult şi des afectate de acţiuni agresive de la litoral în zona strâmtorilor şi a tranzitării comunicaţiilor maritime prin zone înguste. Aspect, care afectează economia Chinei şi poate determina o orientare către alte căi de comunicaţii pentru transportul produselor economice şi comerţ.

O schimbare radicală a Alianţei faţă de regiunea Mării Negre a fost reprezen-tată de Summitul de la Vilnius din 11-12 iunie 2023, unde a fost subliniată importanţa strategică a regiunii Mării Negre „Regiunea Mării Negre are o importanţă strategică pentru Alianţă. Acest lucru este subliniat în continuare de războiul de agresiune al Rusiei împotriva Ucrainei. Subliniem sprijinul nostru continuu pentru eforturile re-gionale aliate care vizează menţinerea securităţii, siguranţei, stabilităţii şi libertăţii de navigaţie în regiunea Mării Negre.”⁴ Este prima dată când Marea Neagră beneficiază de un paragraf distinct în Comunicatul Final al unui Summit în condiţiile în care sunt tot mai evidente legăturile la nivel strategic dintre estul Mării Mediterane şi Marea Neagră.

Poziţia României este fermă în sprijinirea eforturilor aliate în regiune, pentru asigurarea securităţii, siguranţei, stabilităţii şi a libertăţii de navigaţie. Pentru statele riverane Mării Negre, aliate şi partenere, este necesară asigurarea unui cadru re-gional de stabilitate, ancorat ferm în comunitatea euro-atlantică, unde suveranitatea statelor din regiune este respectată şi nu reprezintă un mijloc de negociere între pu-terile regionale, unde este asigurată libertatea de navigaţie şi comerţul internaţional poate înflori, iar rezistenţa politică este întărită.

2. PROVOCĂRI ŞI AMENINŢĂRI REGIONALE

Dezvoltarea economică, dar şi sistemul democratic al statelor din regiune au fost influenţate de acţiunile destabilizatoare şi imprevizibile ale Federaţiei Ruse materializate inclusiv prin exercitarea unei dependenţe energetice agresive, acţiuni destabilizatoare asupra statului de drept şi regulilor de drept internaţional concretizate prin crearea şi menţinerea în regiune a unor conflicte îngheţate sau chiar prin atacarea unor ţări sau regiuni, cum este cazul Ceceniei, Georgiei şi acum Ucrainei. Organizaţia „Atlantic Council / Consiliul Atlanticului” în cadrul analizei privind strategia de secu-ritate la Marea Neagră sublinia: „Instabilitatea în regiunea Mării Negre se manifestă prin fragilitatea sistemelor sale democratice, performanţa economică inegală, depen-denţa energetică şi conflictele deschise”⁵.

Până în prezent au existat o serie de iniţiative, ale unor organizaţii internaţio-nale, pentru rezolvarea situaţiilor tensionate la nivel regional, cum ar fi Organizaţia pentru Securitate şi Cooperare în Europa (OSCE), Organizaţia de Cooperare la Marea Neagră (BSEC). Dar iniţiativele acestor organizaţii au eşuat în condiţiile în care elementul central al lor a constat în rezolvarea tensiunilor la nivel regional fără implicarea NATO sau UE, permiţând în acest fel negocierile directe între Turcia şi Federaţia Rusă, cazul conflictului din regiunea Nagorno-Karabah, sau impunerea voinţei Rusiei în cazul zonelor considerate în sfera de influenţă a Rusiei. De asemenea iniţiativele de cooperare şi creştere a încrederii în regiune, cum au fost BLACKSEA FOR / 2001 (Black Sea Naval Cooperation Task Group) şi Operation Black Sea Harmony / 2004, lansate de Turcia s-au dovedit ineficiente în asigurarea unui mediu de securitate stabil în regiune. În 2008, Rusia atacă Georgia, în 2014, Rusia ocupă Crimeea şi, nu în ultimul rând, pe 24 februarie 2022, Rusia invadează Ucraina, toate aceste acte de agresiune nu au putut fi descurajate şi prevenite de aceste iniţiative regionale.

Având în vedere provocările curente din mediul de securitate internaţional şi regional, trebuie folosite toate oportunităţile pentru asigurarea securităţii, a dezvoltării durabile şi a stabilităţii politice, dar toate acestea pot deveni realitate doar prin an-gajarea NATO şi UE în aceste procese regionale şi mai ales prin reducerea influenţei Federaţiei Ruse în regiune. Fără o astfel de abordare regiunea va rămâne o zonă de conflict, unde dezvoltarea economică şi bunăstarea cetăţenilor se va face lent, sub ritmul de dezvoltare mondial, aflată constant la cheremul şi sub influenţa ameninţărilor puterilor regionale.

Dependenţa energetică, de sursele de energie din Federaţia Rusă a fost folosită de această ţară pentru a-şi proiecta interesele strategice la nivel regional şi global, în condiţiile în care ţările din regiune, dar şi majoritatea statelor europene depind de aceste surse de energie. România este cea mai puţin dependentă de sursele de energie din Rusia, dar Republica Moldova, Georgia şi Bulgaria aveau o mare dependenţă energetică faţă de Rusia, iar în prezent caută să îşi diversifice sursele de aprovizio-nare. Diversificarea surselor de energie este afectată de identificarea unor surse noi, dar şi de capacitatea, diversitatea şi securitatea căilor de transport a acesteia la nivel regional. Turcia este la nivel regional principalul beneficiar al schimbărilor produse pe piaţa energetică de atacarea Ucrainei de către Federaţia Rusă. Profită de sancţiu-nile masive şi fără precedent împotriva Rusiei, impuse de UE şi alte ţări, care susţin Ucraina, cumpără petrol la preţ redus din Rusia şi vinde produse petroliere pe piaţa internaţională la preţuri ridicate.

Existenţa unui cadru democratic vulnerabil reprezintă un alt element de destabilizare la nivelul regiunii. Procesul de realizare a unei democraţii stabile şi funcţionale, a statului de drept, care luptă cu sistemul de tip mafiot, corupţia şi vio-larea drepturilor omului, a reprezentat o provocare pentru toate statele din regiunea Mării Negre. Aspect subliniat şi de raportul German Marshall Fund „Democracy and Good Governance in the Black Sea Region”: „Corupţia, ineficienţa administraţiei, con–flictele regionale şi lipsa culturii politice democratice au influenţat ritmul şi amploarea tranziţiei democratice, un proces la care Moscova s-a opus atât prin mijloace directe, cât şi indirecte”⁶.

Acţiunile agresive şi imprevizibile ale Rusiei în Marea Neagră au reprezentat principalele ameninţări la securitatea regională. Federaţia Rusă consideră Marea Neagră şi ţările din regiune ca făcând parte din sfera de influenţă proprie, ca zonă de siguranţă faţă de influenţa occidentală şi NATO. Iar politica de extindere a NATO / UE în regiune este privită de Rusia ca un atac la adresa securităţii sale, atac, la care trebuie să răspundă, în condiţiile în care ţările europene de pe flancul estic ar trebui să îi asigure, conform viziunii Rusiei, adâncimea strategică.

Pe de altă parte Rusia consideră că menţinerea statutului de mare putere presupune subminarea şi chiar diminuarea rolului NATO şi UE în Europa de Est, încearcă să menţină sferele de influenţă asupra ţărilor vecine din regiune şi să limi-teze integrarea acestora în structurile euro-atlantice, desfăşoară acţiuni hibride pentru destabilizarea acestora, concomitent cu întărirea regimului intern, îmbunătăţirea capacităţilor militare şi asigurarea proiecţiei puterii în Mediterana de Est şi Orientul Mijlociu.

De asemenea, această regiune se află de foarte multă vreme sub influenţa re-laţiei complexe dintre Rusia şi Turcia şi stabilitatea precară a devenit principala caracteristică a zonei. Iar prevederile „Convenţiei privind regimul strâmtorilor Mării Negre” din 1936 (Convenţia de la Montreux) sprijină menţinerea acestei stări de fapt, în condiţiile în care asigură controlul Federaţiei Ruse asupra Mării Negre, ca parte a politicii Rusiei de limitare a prezenţei altor puteri în regiune. În acest mod, Federaţia Rusă deţine cheia accesului în regiune, limitând prezenţa NATO şi a altor ţări, care nu sunt riverane Mării Negre, folosind Turcia, care în aparenţă exercită controlul accesului, în aşa zisul interes al ţărilor riverane.

3. STRATEGIA DE SECURITATE A SUA PENTRU MAREA NEAGRĂ

Marea Neagră a devenit o importantă zonă geostrategică, o regiune unde se intersectează interesele SUA, NATO şi UE cu Rusia şi în viitorul apropiat cu China. Dar această regiune a fost pentru foarte mult timp în afara interesului SUA şi NATO, iar în aceste condiţii nu au fost dezvoltate iniţiative de securitate viabile pentru regiune. Au fost în schimb unele iniţiative regionale de cooperare şi creştere a încrederii, cu eficienţă redusă, care nu au putut descuraja şi atenua dorinţa Rusiei de extindere a influenţei în regiune.

Războiul din Ucraina a forţat NATO să acorde o mai mare atenţie regiunii, iar secretarul general al NATO, Jens Stoltenberg, a recunoscut că regiunea are o „impor-tanţă strategică vitală” pentru alianţă. Iar acest lucru a fost materializat în cadrul Summitul extraordinar NATO de la Bruxelles, din martie 2022, unde Alianţa a con-venit să revizuiască postura de descurajare, să majoreze sprijinul pentru Ucraina şi să desfăşoare patru noi grupuri de luptă în regiune (pe teritoriul Bulgariei, Ungariei, României şi Slovaciei).

De asemenea şi în SUA a fost pusă pe agenda Congresului regiunea Mării Negre, când, în iulie 2022, senatorii SUA Jeanne Shaheen (democrat) şi Mitt Romney (republican) au introdus o legislaţie în Congres, solicitând o politică externă şi de securitate a SUA, privind Marea Neagră. A fost solicitată creşterea efortului interde-partamental şi în termen de un an să fie elaborată o nouă strategie a Mării Negre „pentru a spori asistenţa militară şi coordonarea cu NATO şi UE, aprofundarea legăturilor economice, consolidarea democraţiei şi securităţii economice şi sporirea asistenţei de securitate cu ţările din Marea Neagră.”⁷ În luna decembrie 2023, Congresul SUA a adoptat „Black Sea Security Act of 2023⁸ / Strategia de securitate la Marea Neagră”. Legea privind securitatea şi dezvoltarea la Marea Neagră face parte dintr-un pachet mai larg privind bugetului Apărării SUA. Iar Ambasada României la Washington a precizat că „este pentru prima dată când importanţa strategică a Mării Negre este recunoscută formal de SUA”⁹.

Congresul SUA aprobă prin această lege un pachet cuprinzător pentru regiunea Mării Negre, cu direcţii de acţiune pe domenii strategice: securitate şi apărare, eco-nomie, energie sau rezilienţă democratică, în coordonare cu aliaţii şi partenerii, inclusiv NATO şi UE. Strategia are în atenţie consolidarea prezenţei SUA în regiune prin dislocarea de militari şi echipamente militare, contribuţia la dotarea forţelor armate ale statelor din regiune, investiţii şi angajamente diplomatice. SUA susţine întărirea flancului estic al NATO, dar şi cooperarea la nivel regional între aliaţi şi parteneri. Documentul aprobat de Congres cuprinde şi aspecte privind securitatea regională, iar elementul principal este reprezentat de nevoia realizării unui echilibru cu Turcia, cel mai important aliat din regiune, concomitent cu diminuarea temerilor celorlalte state din regiune privind ambiţiile acestui stat. Sunt încurajate proiecte de dezvoltare economică şi independenţă energetică, dar mai ales cele destinate sporirii conecti-vităţii, care ocolesc Rusia. Promovează rezistenţa democratică a tuturor statelor din regiune membre NATO sau partenere.

4. DIRECŢII DE ACŢIUNE PENTRU ROMÂNIA

Eforturile elaborării „Strategiei de securitate la Marea Neagră” şi dorinţa SUA de a aborda instabilitatea în creştere din regiune pot reprezenta un bun început, dar trebuie avut în vedere că strategia în sine nu poate produce minuni sau un impact pozitiv imediat. Pentru aceasta trebuie parcurse mai multe etape în SUA, de asemenea trebuie obţinută susţinerea şi acordul actorilor regionali, care au interese diferite şi în unele situaţii chiar divergente. Iar în acest context România trebuie să acţioneze inteligent şi proactiv în promovarea acestei iniţiative, pentru susţinerea intereselor proprii la nivel regional şi pentru a beneficia de această oportunitate.

Consider că în primul rând este necesar un document aprobat la nivelul par-lamentului, care să prezinte viziunea României privind securitatea la Marea Neagră, aspect susţinut şi promovat de Clubul Amiralilor prin „Forumul Securităţii Maritime” încă din anul 2022. Document, în care să fie definite liniile directoare privind coor-donarea cu NATO şi UE, colaborarea la nivel regional, aspectele de securitate, apărare, economie, conectivitate regională, securitate energetică, consolidarea democraţiei şi, aspectul cel mai important, liniile de finanţare pentru aceste proiecte.

În această regiune complexă pentru asigurarea dezvoltării economice şi a realizării unei securităţii regionale, este nevoie stringentă de un nou status-quo re-gional. Iar România trebuie să acţioneze pentru promovarea trecerii de la iniţiativele limitate la nivelul regiunii, care s-au dovedit ineficiente, la iniţiativele interregionale, cum este cazul „Iniţiativei celor 3 Mări” şi a „Forumului B9”, care prin dezvoltarea la nivelul Zonei Extinse a Mării Negre pot asigura un cadru adecvat pentru construcţia viitorului acestei regiuni.

Iniţiativa celor trei mări oferă cadrul necesar pentru ţările cuprinse între Marea Baltică, Marea Adriatică şi Marea Neagră de a-şi consolida economiile prin contribuţiile la asigurarea finanţării şi la coordonarea implementării proiectelor de infrastructură, energie şi digitalizare, în scopul realizării unui coridor energetic şi de infrastructură „nord-sud” în regiune.

Formatul B9 a devenit un actor important al NATO şi UE pe flancul estic al Europei şi asigură un cadru instituţional pentru analizarea consolidării posturii NATO de descurajare şi apărare în mod echilibrat, credibil, coerent, sustenabil şi adaptat pe întreg Flancul Estic, în condiţiile în care o descurajare credibilă poate reprezenta baza pentru prevenirea unor viitoare aventuri militare, în regiune, asemănătoare atacului asupra Ucrainei.

Fără a nega rolul special al Turciei în regiune şi al prevederilor Convenţiei de la Montreux, România trebuie să sublinieze foarte clar că nu mai poate fi vorba de aranjamente de securitate reduse la nivel regional şi că este momentul dezvoltării unui nou model de cooperare la Marea Neagră, bazat pe implicarea directă a NATO şi UE, şi în care fiecare stat din regiune are rolul său. Experienţa anilor 2000 a arătat ineficienţa acestor iniţiative de cooperare şi creştere a încrederii şi a fost scoasă în evidenţă necesitatea realizării unei construcţii de securitate, care să asigure o descurajare credibilă a forţelor agresoare şi revizioniste din întreaga regiune.

Privind securitatea maritimă a Mării Negre, consider că România trebuie să pledeze pentru stabilirea unei misiuni de patrulare maritimă, sub comandă NATO, în Marea Neagră, constituită în jurul unui grup naval regional. Primi paşi au fost realizaţi prin semnarea, la 11 ianuarie 2024, la Istanbul, a Memorandumul de Înţe-legere privind constituirea grupului operativ pentru combaterea minelor marine în Marea Neagră – „MCM Black Sea”, o iniţiativă a statelor aliate riverane. Iar aşa cum a subliniat şi ministrul apărării, domnul Angel Tîlvăr, „că aşteaptă implicarea, pe viitor, a partenerilor NATO riverani, a grupurilor navale permanente ale NATO, dar şi a altor state pentru consolidarea securităţii Mării Negre şi a regiunii euro-atlantice”¹⁰, în continuare România trebuie să acţioneze pentru invitarea statelor partenere din regiune să participe la această grupare, concomitent cu promovarea la nivelul NATO a necesităţii constituirii unei grupări permanente rotative NATO în regiune, sub comandă NATO.

De altfel ar trebui subliniat faptul că această grupare permanentă rotativă NATO poate fi constituită în regiune chiar şi în acest moment în condiţiile în care aliaţilor NATO nu li se aplică prevederile Art. 19 al Convenţiei de la Montreux, care reglementează trecerea navelor militare prin strâmtori în timp de război, când Turcia nu este stat beligerant. În această situaţie navele statelor nebeligerante „se vor bucura de o deplină libertate de trecere şi navigaţiune prin Strâmtori”¹¹, cu respectarea celorlalte prevederi ale convenţiei.

Pe lângă constituirea acestei grupări NATO rotative în Marea Neagră, care va sprijini în mod decisiv asigurarea libertăţii de navigaţie, România ar trebuie să promoveze şi necesitatea constituirii unui comandament aflat în subordinea NATO Allied Maritime Command / Comandamentul Maritim Aliat al NATO, responsabil cu activităţile de instruire, planificarea, pregătirea şi coordonarea tuturor activităţilor militare aliate şi partenere din regiune.

Un alt aspect important privind securitatea regională este determinat de faptul că Marea Neagră are un specific aparte privind accesul (prevederile Convenţiei de la Montreux), diferit de prevederile comune ale dreptului maritim internaţional. În consecinţă SUA, NATO şi UE depind de aliaţii şi partenerii din Marea Neagră pentru a-şi apăra interesele. Dar România, din păcate, nu are suficiente capabilităţi de a apăra aceste interese dincolo de litoral şi în mediul submarin. Urgenţa asigurării acestor capabilităţi este determinată şi de proiectele economice şi energetice offshore, dar mai ales de acţiunile destabilizatoare ale Federaţiei Ruse. Prin urmare România trebuie îşi promoveze propria viziune privind modul de realizare a unei apărări credibile la litoral, în largul mării şi în mediul submarin. Pornind de la această viziune se pot integra capabilităţi ale aliaţilor şi partenerilor din regiune şi mai ales se pot dezvolta proiecte comune de construcţii nave, submarine, elicoptere cu capabilităţi antinavă şi antisubmarin, mijloace aeriene, navale sau submarine fără pilot, etc.

Constituirea şi dislocarea pe teritoriul României a Grupului de Luptă NATO, dar şi a forţelor şi mijloacelor SUA şi NATO impun măsuri specifice de protecţie a acestora împotriva atacurilor dinspre mare. Iar în acest context, pe lângă capabili-tăţile de luptă în largul mării şi în mediul submarin, este necesară coordonarea cu forţele aliate pentru sporirea capacităţii de descurajare la litoral prin realizarea unui sistem A2/AD (Anti-Access / Area Denial / Anti-acces şi de interdicţie zonală) pentru România, dar mai ales pentru Alianţă. Solicitarea de sprijin pentru îmbunătăţirea capacităţilor de supraveghere şi identificare a ţintelor, continuarea asigurării prezenţei forţelor aeriene aliate în regiune, desfăşurarea de capabilităţi de rachete antinavă, sisteme de apărare antiaeriană stratificată, sisteme de rachete balistice, sisteme fără pilot aeriene, navale şi submarine. Aceste sisteme pot fi dislocate în România în regim rotaţional, pentru participarea la exerciţii şi trebuie subliniat că unele dintre aceste sisteme nu se supun prevederilor Convenţiei de la Montreux.

O altă direcţie de acţiune în domeniul apărării, pentru sprijinul statelor aliate din Marea Neagră, poate fi realizată de SUA şi aliaţi prin asigurarea proiecţiei puterii maritime din Marea Mediterană sau de la litoral, prin executarea misiunilor de supraveghere a spaţiului maritim şi submarin, iar aliaţii NATO din regiune să deţină platforme navale, de pe care pot opera în larg o gamă diversificată de drone aeriene, navale şi submarine (asigurate prin programe comune de către Alianţă) şi care nu se supun prevederilor Convenţiei de la Montreux.

România trebuie să privească cu atenţie şi oportunităţile economice şi cele privind asigurarea independenţei energetice din decizia Congresului american. Privind securitatea energetică, trebuie avut în vedere că Rusia este hotărâtă să-şi păstreze dominaţia energetică şi nu pot fi excluse acţiunile de război informaţional destinate opririi proiectelor din acest domeniu. De aceea trebuie pregătit un răspuns eficient în cadrul comunicării strategice în situaţia apariţiei unor astfel de acţiuni, acţiuni, în care pot fi angajate organizaţii neguvernamentale, organizaţii de protecţia mediului sau organizarea de proteste împotriva anumitor proiecte, etc.

Viziunea României privind securitatea la Marea Neagră trebuie să prezinte, în concordanţă cu liniile de finanţare aprobate de SUA, şi modul cum intenţionează să acţioneze ţara noastră în acest domeniu pentru a facilita şi încuraja participarea capitalului privat românesc la aceste proiecte, lucru care va aduce bunăstare tuturor cetăţenilor.

5. CONCLUZII

Importanţa geostrategică, economică şi rolul deosebit reprezentat de rutele de transport maritime, fluviale şi terestre au făcut ca, în epoca modernă, Marea Neagră să devină o arenă pentru disputele puterilor mondiale şi regionale. Prin acţiunile sale din ultimul deceniu şi mai ales prin atacarea Ucrainei, Rusia a schimbat unilateral arhitectura şi dinamica securităţii în regiune nu numai prin mijloace militare con-venţionale, ci şi prin războiul informaţional şi mijloacele hibride extrem de sofisticate. Agresiunea rusă, indiferent sub ce formă se manifestă, ameninţă securitatea fiecărui stat din regiune, dar şi securitatea şi stabilitatea la nivel internaţional şi pune sub semnul întrebării viabilitatea dreptului internaţional, care a guvernat lumea de la ultima conflagraţie mondială.

Strategia de Securitate a SUA pentru Marea Neagră subliniază, pentru aliaţii şi partenerii din regiune, dar şi Rusiei, că această regiune este importantă pentru SUA. Iar în viitor SUA intenţionează să aibă un rol conducător, dar şi de catalizator al pro-iectelor de dezvoltare şi cooperare din regiune. Este de subliniat faptul că SUA are intenţia de a răspunde provocărilor de securitate prin abordări în mai multe domenii pornind de la finanţarea proiectelor regionale, sprijin în domeniul asigurării inde-pendenţei energetice, conectivităţii regionale, economic şi diplomatic.

Abordarea directă, fermă şi fără echivoc a SUA şi NATO privind securitatea la Marea Neagră, subliniază faptul că nu mai pot fi acceptate alte agresiuni ale Rusiei asupra statelor din regiune, iar acest lucru va schimba abordarea temătoare şi pru-dentă a unor state, care speră în acest fel să se pună la adăpost faţă de revanşismul rusesc. Acţiunile agresive ale Federaţiei Ruse asupra statelor din regiune, urmate de ocuparea unor teritorii ale statelor vecine, transformarea Mării de Azov într-un lac rusesc şi acţiunile evidente de a prelua controlul în Marea Neagră demonstrează că există o nouă realitate geopolitică în regiune. Iar aranjamentele de securitate reduse la nivel regional nu au eficacitate şi nu reprezintă un factor de descurajare eficient.

De aceea în acest moment când Rusia este blocată în Ucraina şi supusă sancţi-unilor economice şi financiare, este un moment oportun pentru proiectarea unei noi strategii de securitate la nivel regional cuprinzătoare, pe termen lung, pentru a face faţă acestei noi realităţi, cu implicarea tuturor statelor din regiune. Iar aprobarea Strategiei de Securitate a SUA pentru Marea Neagră oferă un sprijin important statelor din regiune pentru realizarea acestui deziderat.

Acest nou status-quo regional trebuie să asigure asistenţă de securitate statelor de la Marea Neagră pentru a consolida descurajarea şi apărarea, să sprijine furnizarea de asistenţă pentru Ucraina, să promoveze eliminarea forţelor de ocupaţie ruse din Georgia şi Transnistria, să promoveze participarea statelor din regiune la iniţiativele interregionale.

Interesul SUA faţă de această regiune şi dorinţa de a facilita implementarea Strategiei de Securitate a SUA pentru Marea Neagră este evidenţiat şi de întâlnirea organizată de Ambasada SUA la Bucureşti şi Comandamentul Forţelor SUA din Europa (EUCOM), care au găzduit, la Bucureşti, în perioada 22-23 ianuarie. Întâlnire, la care au participat personalităţi din Departamentul de Stat, ambasadori ai SUA în ţările din regiunea Mării Negre şi conducerea EUCOM şi au fost discutate subiecte de politică externă, eforturile diplomatice ale Statelor Unite, strategii de sprijin al aliaţilor şi partenerilor din regiune ai Statelor Unite, precum şi interesele de secu-ritate din regiunea Mării Negre. În cadrul întâlnirii ambasadoarea SUA în România, Kathleen Kavalec, a subliniat din nou importanţa acestei regiuni: „Marea Neagră este esenţială pentru pacea şi stabilitatea globală, iar importanţa ei este de aşteptat să crească în următorii ani. Este o rută vitală de tranzit la export, iar interconexiu-nile sale facilitează comerţul şi fluxurile de energie dintre Europa, Eurasia şi Orientul Mijlociu, transformând-o într-un centru economic crucial¹²”. Această activitate sprijină iniţiativa Congresului, pentru că o strategie, care nu este menţinută în atenţia opi-niei publice şi a factorilor de decizie pe termen lung, care nu are o finanţare adecvată şi o campanie de comunicare, în care să fie evidenţiate avantajele, va fi supusă eşecului.

Acţiunile agresive ale Rusiei şi evoluţiile produse în regiune subliniază nevoia schimbării paradigmei de securitate, de la o abordare strict regională la cea inter-regională, cu implicarea directă a tuturor statelor aliate şi partenere, având SUA în rol de catalizator şi cu implicarea NATO şi UE. Iar pentru a demonstra seriozitatea acestui proiect este nevoie de implicare, fermitate, răbdare şi finanţare corespunză-toare din partea tuturor celor implicaţi în dezvoltarea şi implementarea proiectului, dar şi din partea beneficiarilor acestuia.

Bibliografie

1. Maximillian Hess, “Welcome to the Black Sea Era of War” / „Bine aţi venit în Era Războaielor din Marea Neagră”, Foreign Policy, April 25, 2022, https://foreignpolicy.com/2022/04/25/black-sea-war-russia-ukraine-turkey/

2. Franz-Lothar Altmann; Johanna Deimel; Armando García Schmidt; Democracy and Good Governance in the Black Sea Region / Policy Report IV; https://www.bertelsmann-stiftung.de /fileadmin/files/BSt/Publikationen/GrauePublikationen/GP_Democracy_and_Good_Governance_in_the_Black_Sea_Region.pdf

3. Atlantic Council Task Force on Black Sea Security; A security strategy for the Black Sea / Atlantic Council / 15 Dec 2023; https://www.atlanticcouncil.org/in-depth-research-reports/report /a-security-strategy-for-the-black-sea/

4. Daniel Kochis, Brent Sadler; Why a New Black Sea Strategy Is in the U.S. Interest; The Heritage Foundation; 28 Iun 2023; https://www.heritage.org/europe/report/why-new-black-sea-strategy-the-us-interest

5. Arnold C. Dupuy; The Biden administration finally has a Black Sea security strategy. It’s what comes next that matters; Atlantic Council; 5 Dec 2023; https://www.atlantic council.org/blogs /new-atlanticist/the-biden-administration-finally-has-a-black-sea-security-strategy-its-what-comes-next-that-matters/

6. Gavin Clough; To fend off Russia in the Black Sea, the US and NATO need to help boost Allies’ naval power; Atlantic Council; 10 Ian 2024; https://www.atlanticcouncil.org/blogs/new-atlanticist/ to-fend-off-russia-in-the-black-sea-the-us-and-nato-need-to-help-boost-allies-naval-power/

7. Lisa Aronsson; Jeffrey Mankof; The Inhospitable Sea Toward a New U.S. Strategy for the Black Sea Region / Center for Strategic and International Studies (CSIS); Feb 2023; https://csis-website-prod.s3.amazonaws.com/s3fs-public/2023-02/230202_Aronsson_Inhospitable_Sea. pdf?VersionId=yxrFjIN9HUGUztgvCUWGGmdOEy3.QZsI

8. Luke Coffey, Can Kasapoğlu; A New Black Sea Strategy for a New Black Sea Reality; Hudson Institute; 21 Feb 2023; https://www.hudson.org/foreign-policy/new-black-sea-strategy-new-black-sea-reality

9. ‘‘Black Sea Security Act of 2023”; https://www.romney.senate.gov/wp-content/uploads/2023 /03/black_sea_security_bill_2023.pdf

10. https://lege5.ro/gratuit/g42dsnrw/conventia-privind-regimul-stramtorilor-marii-negre-din-20071936

11. Vilnius Summit Communiqué; https://www.dcnews.ro/securitatea-marii-negre-subiect-de-discutie-la-ambasada-sua-la-bucuresti_946337.html

12. “Romney, Shaheen Unveil Bipartisan Bill to Establish U.S. Strategy Toward Black Sea Region,” Senator Mitt Romney, July 12, 2022, https://www.romney.senate.gov/romney-shaheen-unveil-bipartisan-bill-to-establish-u-s-strategy-toward-black-sea-region/

13. https://romania.europalibera.org/a/congresul-sua-a-adoptat-strategia-de-securitate-la-marea-neagra/32731991.html

14. https://romania.europalibera.org/a/romania-bulgaria-si-turcia-semneaza-joi-acordul-pentru-deminarea-propriilor-ape-din-marea-neagra/32767122.html

15. https://www.dcnews.ro/securitatea-marii-negre-subiect-de-discutie-la-ambasada-sua-la-bucuresti_946337.html

16. https://www.romania-actualitati.ro/emisiuni/euroatlantica/stramtorile-si-securitatea-la-marea-neagra-id115395.html