Interviu cu colonel (r) inginer Aurel CAZACU^

Vasile SIMILEANU: Având în vedere că în acest an facem 20 de ani de când s-a înfiinţat revista GeoPolitica – un drum sinuos şi pe care îl cunoaşteţi foarte bine, căci aţi fost alături de noi, vă rugăm să ne fiţi în continuare aproape şi prin acest interviu!

  Aurel CAZACU: Vă felicit pentru că aţi ajuns aici, vă voi susţine şi eu cât pot şi vă doresc mult succes în continuare!

V.S.: În întreaga dumneavoastră activitate aţi căutat să promovaţi ineditul şi noile tehnologii în apărarea naţională!

Aţi avut numeroase iniţiative de top, care să promoveze inte-resele României în plan zonal, regional şi chiar global!

Va rugam să ne faceţi câteva precizări privind think thank-urile şi iniţiativele privind producţia de apărare, în contextul geo-politic şi geostrategic actual!

Aurel CAZACU: În primul rând, vreau să spun că experienţa mea îmi permite să am o anumită viziune şi nişte relaţii, pentru că, din punct de vedere practic, eu activez în acest domeniu atât ca angajat al statului – sunt ofiţer în rezervă, cât şi ca privat. Începând cu 1988 am fost transferat la Romtehnica, apoi am lucrat la stat până la sfârşitul lui 2009, 2010 – un an de zile am activat în Irak şi aşa mai departe, după care am revenit şi am activat în plan privat. Ce pot să vă spun acum este că România trebuie să-şi relanseze industria de apărare – şi am susţinut asta prin tot ceea ce fac, atât în presa scrisă, cât şi la televiziune. Prin relansarea industriei de apărare, România îşi poate relansa industria; şi explic de foarte multe ori – şi nu m-a contrazis nimeni pentru că nimeni nu mă poate contrazice – că, de exemplu, dacă mă apuc să fac un echipament militar, automat dezvolt industria pe orizontală. Noi avem acum în România o industrie de stat, care, din păcate, este foarte slabă tehnologic şi trebuie băgaţi foarte mulţi bani, de aceea, părerea mea este că trebuie produsă o revoluţie prin privatizarea acestei industrii. Desigur, o privatizare în care statul să aibă un rol – şi avem atâtea modele: atât modelul american, cât şi modelul franţuzesc, italian, englez şi aşa mai departe –, astfel încât se pot face proiecte concrete. Vă dau un exemplu acum: se va lansa din nou licitaţia pentru corvete. O navă precum o corvetă conţine foarte multe elemente, în producerea cărora firmele private se pot implica. O navă este o unitate militară complexă: pe lângă armament are echipamente militare destinate acestei muniţii, echipamente radar performante, sisteme de comunicaţie compatibile cu cele NATO, sisteme de detecţie complexe aeriană, cât şi maritimă, sisteme, care ţin de logistica navei şi anume hrană, bucătării, asistenţă medicală, tot… este ceva incredibil. Toate acestea pot fi asigurate pe plan intern de către firme specializate, de stat sau private.

Avem şantiere navale competitive în România. Pe şantierele navale din Brăila, Tulcea, Galaţi, Constanţa producem împreună cu partenerii externi euroatlantici. Deci se pot face lucruri foarte interesante, dar trebuiesc luate măsuri şi trebuie să ne implicăm mult mai mult, deoarece IQ celor care lucrează în industria militară aero-navală şi terestră este foarte ridicat în comparaţie cu alte state.

Este inacceptabil să spunem: vom face prima navă peste cinci ani, când războiul este dincolo de graniţă! Trebuie să luăm măsuri urgente, încât să grăbim relansarea industriei de apărare, să avem un management unitar cu toate firmele partenere din NATO şi UE, bineînţeles în cooperare şi cu firmele din SUA, pentru a dezvolta unele proiecte, care au fost abandonate în diferite perioade.

Este incredibil că de când a început războiul am aşteptat mai mult de un an şi încă nu s-a demarat în România un program revoluţionar de realizare a muniţiei necesare, muniţie de care avem atâta nevoie: atât muniţia de calibru mic, cât şi cea necesară pentru avioanele F-16, pentru tancurile pe care le vom achiziţiona, pentru apărarea antiaeriană şi alte categorii de tehnică militară. În prezent, se face o licitaţie pentru obuzierele de 155 mm.

Vedeţi, eu consider că, în acest moment, industria de apărare trebuie să intre într-un proces de privatizare, eventual de cooperare în primă instanţă. În primul rând trebuie spus că industria de apărare nu trebuie condusă de cineva din zona politică, ci trebuie de cineva din zona afacerilor, pentru că un privat, o firmă privată are un manager, care să îi asigure activitatea în urma căreia rezultă profit. Aşa şi aici, nu trebuie să pui oameni politici.

Acum, în cele cincisprezece fabrici ale Romarm, în consiliile de administraţie nu sunt militari, sunt numai oameni politici care nu pot avea o legătură cu armata, nu pot fi recunoscuţi ca nişte capacităţi de dialog cu militari. Pentru că militarul are expertiză când discută despre o fabrică din domeniu. Eu nu vreau să jignesc pe nimeni, însă domnul acela cine ştie ce a fost politic, a avut nişte funcţii mici sau nu ştiu ce a fost pe acolo şi a fost pus politic, pentru că era membru de partid, da?

Şi atunci trebuie o strategie: prima dată pun un manager, după care intru într-un proces de cooperare cu partea privată. Adică aplic nişte principii private de management şi de activitate, aici trebuie schimbat totul.

V.S.: Având în vedere contextul geopolitic şi geostrategic din prezent, care este, în concepţia dumneavoastră, rolul şi locul geopoliticii în luarea deciziilor politico-militare, în context NATO şi UE?

Aurel CAZACU: Noi vom primi nişte echipamente militare care să aibă rolul lor în apărarea ţării, dar, imediat după aceea, noi trebuie să avem muniţie, da? De exemplu: trebuie să mă apuc să dezvolt unele infrastructuri, compatibile NATO, care să ar-monizeze eventualele acţiuni de luptă împotriva unui inamic comun.

Se impune să fac o precizare: să nu uităm că România a fost şi este un model pentru Turcia. Turcia a adoptat unele strategii militare pe care le-am dezvoltat şi, în prezent, este o mare putere!

Deci trebuie să ne revenim;

Şi eu, Aurel Cazacu, pot să spun foarte bine că, în acest moment, dacă noi am produce armament, vom avea contracte substanţiale de la partenerii noştri din ţările africane, Orientul Mijlociu, Asia şi aşa mai departe. Bineînţeles, dacă vom avea strategii de atragere a celor care au studiat în România şi care, în prezent, sunt membri în parlamentele şi guvernele din acele ţări.

Da, România este o forţă în spaţiul euroatlantic, în acest sens, avem oameni foarte capabili. Culmea este, şi eu am dovezile mele acum, partenerii noştri fie din NATO – că sunt americani, francezi, englezi, italieni – fie alţi parteneri cu care avem o relaţie foarte-foarte bună, şi anume Israel, se întreabă de ce nu ne mişcăm, de ce nu punem în practică aceste sisteme. În toate aceste ţări, punerea pe picioare a industriei de apărare a însemnat o dezvoltare industrială ca bază a dezvoltării lor economice, atât pentru crearea de tehnică, dar, în acelaşi timp, crearea unei generaţii de specialişti. Eu, pot să afirm, pe bună dreptate – fiind inginer militar de aviaţie la bază -, că orice inginer militar poate oricând să-şi găsească de lucru în industria civilă, să fie bun specialist şi să facă faţă exigenţelor impuse de noile tehnologii!

În prezent, se impune să creăm această generaţie de specialişti, pentru că eu susţin, prin tot ceea ce fac în apariţiile la televizor susţin că trebuie să facem ceva astfel încât tineretul nostru, care este capabil, să nu mai plece.

Domnule Simileanu, de Ziua Naţională a Statelor Unite, Excelenţa Sa, Doamna Ambasador în România, a menţionat un lucru: a doua limbă, care se vorbeşte la NASA şi în sistemele de cercetare americane, este româna, iar eu pot să spun că jumătate din specialiştii de la NASA sunt de origine română. Şi atunci trebuie să folosim aceşti tineri – culmea! – în relaţiile cu partenerii noştri din NATO, pentru că, în condiţiile actuale, ei ar dori ca să coopereze cu entităţi de cercetare din România pentru reali-zarea de proiecte la nivel naţional, pentru ca aceşti tineri să nu mai meargă şi să lucreze în străinătate. Şi putem să facem acest lucru, prin adoptarea unor strategii viabile.

V.S.: Consideraţi că la nivel strategic euratlantic iniţiativele promovate de către ţara noastră, cum ar fi Formatul B-9, Iniţiativa celor trei mări şi Sinergia Mării Negre sunt bine ancorate la realităţile geopolitice şi geostrategice actuale?

Aurel CAZACU: Sunt invitat la unele posturi de televiziune, unde propun strategii de promovare a intereselor României! Deci eu am o idee şi aţi văzut acum că, vrem – nu vrem, ne legăm de nişte lucruri concrete.

De exemplu problema cerealelor din Ucraina – prima navă care a spart blocada a fost din Israel, pe urmă alte două nave turceşti şi aşa mai departe. Există, există o realitate: Rusia, ca să nu zic Putin, nu îşi permite să se „certe” cu Turcia, pentru că, dacă se blochează Bosforul, s-a terminat. Pe urmă, nu îşi permite să se certe cu Israelul, din multe-multe alte aspecte – şi putem face un interviu separat, vorbim zece ore –, da, nu îşi permite să se certe.

Pe urmă, a treia ţară care contează, eu am tot spus, este China. De când a început războiul, eu am făcut cred că de peste zece ori propuneri la televizor, ca să înceteze acest conflict: ori să se facă un armistiţiu ori să se negocieze!

Pacea este pace!

Eu am spus aşa, ca să se aşeze să se facă pace, la masa unde au loc aceste discuţii: în capul mesei trebuie să stea China, într-o parte a mesei; de o parte să stea Rusia; de o parte să stea NATO, în frunte cu Statele Unite şi cu UE; în capătul celălalt al mesei să stea Turcia, cu Israelul; şi pe o parte, în lateral, pe trei bănci, să stea şeful Bisericii ortodoxe, Papa şi cu şeful Bisericii ruse. Atunci pacea va fi, pentru că un astfel de grup are posibilitatea să îl convingă pe Putin să oprească războiul.

Tot atunci, am propus ca, în paralel cu acest lucru, la acest moment, România trebuie să înceapă demersuri să facă un grup pentru ajungerea la un armistiţiu, un grup format din SUA, România, China, Turcia şi Israel, deoarece ţara noastră are relaţii bune cu aceste state. Aici poate fi inclusă şi Polonia, pentru că sunt două ţări, care generează strategii pe axa ponto-baltică (Strategia celor trei mări, Formatul B9, Trilaterala Romania – Polonia – Turcia ş.a).

Iar noi să nu uităm: noi avem un interes teribil, spre deosebire de Polonia, România este încercuită de nişte actori statali, care pot genera conflicte teribile. La sud avem Bulgaria, care e de sorginte slavă. Conducerea Bulgariei poate să fie cu NATO, dar omul, slavul bulgar, este aproape de ortodoxia rusă. Apoi, avem Serbia, care este prorusă, avem Ungaria, care datorită intereselor legate de resurse, vrea-nu vrea, ţine cu Rusia şi contestă Trianonul!

Avem, la est Moldova, care este ţinut fost românesc şi nici acolo nu am avut strategii viabile de atragere în spaţiul euroatlantic. Eu am o durere în suflet că România, după Revoluţie, nu a luat măsuri să pregătească integrarea Moldovei să revină la Patria-mamă. Şi, din păcate, Moldova reprezintă pentru ruşi o nouă Ucraina ori o nouă Serbie, ceea ce ar fi un dezastru pentru România dacă s-ar crea aşa ceva.

V.S.: În contextul enunţat la întrebarea precedentă, ce ar trebui să facă România pentru promovarea puterii în plan regional şi în cadrul alianţelor asumate?

Aurel CAZACU: În primul rând România ar trebui să facă strategii, care să oprească hemoragia de inteligenţă şi de forţă de muncă calificată către Occident! Puteţi vedea că şi în acest an au plecat câteva sute de mii de români, au plecat afară, pentru că sistemul politic nu îi conferă tineretului o securitate şi o protecţie. Nu, „politicul” din România nu are un astfel de plan.

Da, deci nu se face destul. Dar eu spun un lucru, şi l-am spus politicienilor şi nimeni nu îmi spune că greşesc. Domnule, noi ne aflăm la mijlocul anului, unui an pre-electoral. La anul avem un noroc teribil că avem toate cele patru tipuri de alegeri, adică schimbăm totul: şi relaţia cu Europa, cu europarlamentari; şi alegeri locale; şi alegeri parlamentare; şi alegeri prezidenţiale. Este ceva teribil. Avem o ocazie fantastică ca acum, printr-un sistem foarte bine pus la punct, partidele politice să îşi dea seama că trebuie să ţină cu România şi să creeze o nouă generaţie de politicieni – o nouă generaţie de primari, o nouă generaţie de europarlamentari. Trebuie să apară acel tineret, care să înceapă să ţină cu România pe plan politic, care să vină înspre România, să crească nivelul României. Şi aici fac o paranteză: mereu vorbesc şi spun aşa că războiul are trei componente – militar, politic şi economic. Pe mine mă interesează partea economică, căci prin aceasta dezvolt zona militară. Deci, noua generaţie de politicieni trebuie să se gândească că trebuie să dezvolte economic România. Culmea este că partenerii noştri militari vin şi sunt de acord să ne dezvoltăm economic, pentru că suntem un aliat şi un partener credibil, care poate să impună anumite standarde militare!

V.S.: Interesul naţional este primordial în diplomaţia fiecărui stat. Bineînţeles, şi diplomaţia economico-militară! Cum influenţează geopolitica luarea deciziilor de promovare a intereselor militare naţionale? Cum ar trebui să ne poziţionăm în reconstrucţia Ucrainei şi a securităţii pe flancul estic euratlantic?

Aurel CAZACU: Reconstrucţia Ucrainei se poate face cu un sprijin al elementelor de reconstrucţie generate în România. Deci eu pot să vin să fac anumite fabrici în România, pe care apoi să mă duc şi să le copiez dincolo, dar fabricile din România vor rămâne. Eu să mă dezvolt economic, pentru că relaţiile mele internaţionale îmi permit ca ceea ce produc şi voi trimite în Ucraina, pe urmă să dezvolt şi să moder-nizez şi să trimit în toată lumea: în Asia (Malaysia, Thailanda, Indonezia, Vietnam, India, Pakistan), în Africa şi America de Sud, unde am avut relaţii istorice, pe care le-am pierdut după 1989!

Vă spun un lucru foarte important: Trebuie să respecţi culturile şi civilizaţiile, cu care vii în contact, deoarece într-un fel discuţi cu un şeic, în altfel cu cineva care este din India, un alt fel de discurs cu cineva din China, sau Nigeria, Maroc, Algeria, da? Pe urmă, o altă abordare pentru spaţii de interes din America de Sud: Brazilia, Argentina, Columbia, Venezuela şi aşa mai departe.

Dar pentru aceasta trebuie să le înveţi mentalitatea, să le înveţi cultura şi cum să te comporţi. După care şi ei vor să ştie: tu ce cultură ai, ce mentalitate ai? Este o problemă de mentalitate, trebuie să te adaptezi la modul de cooperare, da? Deci aceasta trebuie făcut. Şi de aceea eu am spus că această nouă generaţie de politicieni trebuie să înceapă să cunoască aceste lucruri!

Dar oare ei înţeleg puterea statului, cum se face promovarea puterii statului? Unii, mulţi dintre ei au studiat în străinătate, au catene în străinătate. Au făcut ceva pentru România în ultima perioadă? Sau numai cât au lovit în România? Aici este o problemă, cum spun eu de multe ori, ei trebuie să aibă o cultură politico-diplomatică adecvată, trebuie să reînveţe iubirea de ţară, iubirea de popor, iubirea de România.

V.S.: Cum ne manifestăm puterea în Uniunea Europeană? Avem un aport geopolitic important sau ne mişcăm cum bate vântul?

Aurel CAZACU: Cum e acum chestia cu Austria: e inadmisibil ca România să nu ia măsuri şi să estompeze această atitudine a Austriei. Cancelarul austriac, înainte de a veni în România, s-a dus la ruşi, s-a dus şi s-a întâlnit cu Putin şi după o lună a venit în România şi când a venit în România ne-a spus că suntem ţară de mâna a doua. Dar ei pe ce bază s-au dezvoltat până acum? A doua zi trebuiau luate măsuri în Parlament şi oprit contractul cu OMV-ul. Nu trebuia desfiinţat, trebuia spus Stop! O perioadă se suspendă! Şi să vedem care era reacţia, pentru că atunci când acest contract a fost negociat – şi trebuie să vedem cum s-a negociat -, pentru că este o întreagă poveste despe care… cum să vă spun eu…, e o diferenţă între o limuzină mică şi un tir. Aşa era atunci, PETROM-ul nostru era un tir şi OMV-ul vostru o limuzină mică, pentru că austriecii nu au resurse acolo, OMV-ul nu era decât o firmă, care distribuia, aveau o singură rafinărie.

V.S.: Care sunt implicaţiile majore şi strategiile militare manifestate în arealul Marea Neagră – Marea Mediterană, care ar trebui să fie donatori de securitate?

Aurel CAZACU: Dacă luaţi presa, veţi vedea că înainte, înainte de a se discuta de corvete, acum şapte-opt ani, s-a discutat de submarine şi au fost nişte planuri de a face submarine. Este inadmisibil să fii la Marea Neagră, să fii o ţară ca România şi să nu ai nici măcar un submarin operativ! În condiţiile, în care avem capacitatea de a produce! Trebuie să previzionezi.

Discutam, şi ştiţi că am discutat de foarte multe ori problemele acestea, despre Marea Neagră, importanţa Mării Negre. Să venim în faţa partenerilor noştri NATO şi UE, să spunem de importanţa Mării Negre, a axei dunărene. Profit acum că suntem exact în situaţia aceasta, fără să fi făcut nimic ani de zile. De ce? Din cauză că forţele maritime nu sunt modernizate, forţele navale interne – mă refer interioare, fluviale, nu sunt modernizate, nici nu ştiu dacă mai există acele unităţi de pontonieri, care erau excepţionale şi de care aveam nevoie, pentru că făceau poduri peste Dunăre la Brăila, la Turnu Măgurele, la Alba Iulia. Nu ştiu dacă mai funcţionează. Deci, suntem într-un marasm, pe care … să-l înţeleg?.

Deci, în situaţia actuală, forţa navală asigură protecţia dinspre exterior, unde este Rusia, protecţia pe Tisa, pe Dunăre… În acest context ar trebui să dezvoltăm relaţiile cu Italia, Franţa, Olanda şi SUA, pentru tehnica necesară marinei şi aviaţiei militare. Ar trebui să impunem partenerilor ca majoritatea tehnicii sau componentelor militare să se producă în România. După care să discutăm de partenerii noştrii iniţiali, atât Statele Unite, cât şi Israelul, care pot să contribuie, care au experienţă în acest domeniu şi pot contribui prin anumite echipamente, pentru că – mă repet şi am mai spus-o: o navă este un lucru foarte complex, da? Şi bineînţeles pot să implic şi industria privată.

Discutăm de flota dunăreană. Dar sunt şocat să constat în acelaşi timp că, deşi Rusia, după URSS, nu mai are ieşire la Dunăre, Rusia face parte din Convenţia Dunării. Aici este paradoxul! Domnule Simileanu, noi doi am tot vorbit: deci părerea mea este că Rusia nu a renunţat la ideea de a veni şi a lua toată banda teritorială, prin care Ucraina iese la Marea Neagră, şi să ajungă până la braţul Chilia. Este foarte interesant acest lucru: dacă ea vine până la braţul Chilia, ea se va duce pe Dunăre ca teritoriu internaţional spre un partener de-al ei teribil, care este Serbia. Dincolo Ungaria şi Austria! Dincoace e Bulgaria, nu are nicio treabă să se oprească, pentru că automat se vor crea anumite elemente de sprijin dinspre Bulgaria. Este foarte interesant, da?

În ceea ce priveşte ofensiva ucraineană: mai avem două luni şi încep ploile. Din nou, din punct de vedere practic va fi foarte greu, zona aceea, dacă vă uitaţi pe hartă este o puternică reţea hidrografică. Sunt multe probleme de discutat. Deci problema accesului ţărilor NATO, al navelor ţărilor NATO în Marea Neagră nu a fost reglementată şi trebuie reglementată. Plecând de la o astfel de realitate, ar trebui ca mâine, România să propună să fie dotată cu nave maritime militare, care să fie competitive la condiţiile acestui război.

V.S.: Discutăm de foarte multe ori de supremaţia puterii maritime, aeriene şi terestre, iar, mai nou, de inteligenţa artificială şi de supremaţia CyberSecurity. Unul din principiile luptei armate este adaptabilitatea şi creşterea operativităţii. Cum ar trebui să se adapteze forţele, mijloacele şi logistica Armatei pentru creşterea operativităţii şi la ce provocări ar trebui să facă faţă în acest context?

Aurel CAZACU: Părerea mea este că serviciile abilitate sunt foarte bine puse la punct. În concepţia mea, ar trebui ca aceste structuri să reflecteze la impactul activităţii Inteligenţei Artificiale asupra industriei, medicinei şi tehnologiilor militare, deoarece avem capacitatea să le implementăm. Experţi IT, care activau în domeniu, au plecat în afară, pentru că li s-au oferit condiţii optime de lucru şi de trai. Din nefericire, România nu le-a oferit în ţară posibilităţi de afirmare. Deci aici este problema. Să ştiţi că foarte mulţi oameni foarte dotaţi lucrează la anumite companii străine din România, dar companiile acestea străine nu le permit să epateze, să iasă să spună că eu fac şi sunt şi nu ştiu ce. Acestea sunt regulile interne acolo, dar ei activează, da? Numai că, pentru ca aceşti oameni care activează în Inteligenţă Artificială să rămână în România, trebuie să le oferi locuri de muncă. Şi dacă nu le oferi, ei pleacă.

Un alt aspect este cel al laboratoarelor implicate, atât pe partea de activitate industrială, dar şi pe partea de cercetare. Pentru că, vedeţi, marile corporaţii de occidentale alocă cercetării un procent de 5-7%, alocă şi 10% pentru tehnologii noi. Adică în zona de şcolarizare, atât a celor care conduc în Armată, a specialiştior, care vor fi angrenaţi în zona de concepţie a tehnicii, de exploatare a acesteia, în zona de identificare de soluţii pentru viitor, de noi arme, noi sisteme tactice, o nouă tactică, întrebuinţare în luptă, şi aşa mai departe. Trebuie găsite elemente care să atragă tineretul, nu să plece afară. Este foarte important! Dar pentru aceasta avem nevoie de elemente, care ţin de o susţinere guvernamentală, din un echilibru financiar. Dacă aceşti oameni nu au un echilibru financiar şi eu nu ştiu cum să îi atrag, nu am făcut nimic.

V.S.: Consideraţi că geopolitica are un rol important în luarea deciziilor sau luarea deciziilor determină teoriile geopolitice? Cum este percepută geopolitica în afacerile cu armament, în relaţiile cu armatele diferitelor state, în relaţiile economice comerciale?

Aurel CAZACU: Da. Aţi văzut acum un lucru interesant, că acest război a reuşit să unească ţările arabe, ceea ce este o chestie teribilă, şi a reuşit să creeze organizaţii în afara NATO, sau fără legătură cu Statele Unite sau cu Europa.

În acest context, pe care îl discutăm acum, în ziua de astăzi, nu mai poţi lua decizii în afara spaţiului internaţional a cărui parte suntem! Şi atunci este necesar să ne ra-portăm la contextul politico-militar şi economico-financiar general, care este, de fapt, geopolitică!

Părerea mea este că soldaţii ucraineni nu văd menirea lor dacă mâine se termină războiul, pentru că nimeni nu gândeşte în perspectivă! Problema e foarte interesantă. Şi atunci există riscul ca aceştia să migreze către zonele de conflict din Africa, Asia sau America Latină, în sprijinul unor noi dictaturi, pe care Rusia doreşte să le construiască.

Eu am călătorit foarte mult în Africa. Problema care este? Când cineva aflat la putere în Africa simte că poate fi dat jos sau că are duşmani, atunci îşi caută un aliat de genul acesta, să aducă o forţă, pentru că forţa militară să elimine forţele demo-cratice, de opoziţie. Dictatorii din statele, care au resurse şi forţă de muncă ieftină, vor fi folosiţi pentru atingerea obiectivelor unor state, care i-au sprijinit să acceadă la putere!

Deci, concluzia este că este normal şi firesc ca geopolitica să existe şi nu mai poate să existe doar politică concentrată, ci tot ce se întâmplă pe lumea aceasta în plan politic trebuie privit în plan general şi în contextul zonal, pe Africa, pe Orientul Mijlociu.

Uitaţi-vă la BRICS ca putere. Anumite state arabe şi africane se duc către BRICS. Deci dacă BRICS-ul va creşte şi se va consolida, este posibil ca UE şi NATO să rămână în urmă. BRICS-ul nu trebuie să uite totuşi că în Occident şi în SUA există un puternic şi competitiv sistem industrialo-militar!

V.S.: Ca să poţi să contracarezi, ai nevoie de aliaţi, cel puţin la ora actuală.

Aurel CAZACU: Da, da, şi atunci ne-am întors la global. Adică nu poţi fi putere geopolitică, dacă nu subordonezi geopolitica unor principii geostrategice, care sunt foarte importante, şi aici mă refer la principalele trei – puterea aeriană, puterea terestră, puterea maritimă -, că sunt enorm de multe. Şi atunci, prin strategiile pe care pot să le adopt, eu trebuie să văd unde mă poziţionez, în zona practică, în zona economică.

Acum trebuie să menţionăm un lucru: datorită contextului geopolitic, în care se află România, factorul militar, care este foarte bine receptat în structurile euratlantice, are nevoie de o înzestrate şi dotare competitive la nivelul alianţelor politico-militare din care facem parte! Ori pentru dotare, sistemul naţional de securitate şi apărare depinde de factorul politic. În concluzie, avem nevoie de strategii şi politici, care să se concretizeze!

România este competitivă, dar timidă! Armata română şi sistemele de apărare au nevoie de diferite arme, muniţie, componente. Este foarte important să ridici capul din pământ şi să te ridici ca să trăieşti într-un context geopolitic, nu într-un context românesc şi atât: eu în judeţul meu, fac o făbricuţă, după care, când am câştigat prima sută de mii, iau douăzeci de mii, mă urc în maşină şi stau o lună la Monte Carlo. Nu! Deci trebuie schimbată această mentalitate.

Şi turismul este o infrastructură critică, are părţi militare, de securitate. Mă întorc la elementele de bază: Infrastructurile critice (armata, poliţia, agricultura, sănătatea, transporturile, turismul, învăţământul, sistemul de pensii) constituie toate elemente ale securităţii naţionale.

Datorită faptului că nu avem strategii, nu vrem să luăm acei bani şi de la NATO şi de la Uniunea Europeană cu care să finanţăm acele strategii. Nu vrem să relansăm. Mai bine cumpăr de acolo, că îmi ies nu ştiu ce avantaje, decât să îmi relansez producţia internă. Da, pentru că nu vrem, nu ştim să scoatem bani din producţia internă şi acesta este un element foarte important: noi nu ştim să facem bani din producţia internă, pentru că nu ştim… Elementul de bază este nivelul de cultură, nivel în care discuţi.

Vasile SIMILEANU: Eu vă mulţumesc şi vă urez mult succes în continuare!

Aurel CAZACU: Mult succes! Mult succes!

Şi Doamne ajută! Să cooperăm cât putem!