Interviu cu prof. univ. dr. Dumitru MIRON^

Vasile SIMILEANU: Şcoala geopolitică din România s-a dezvoltat în perioada interbelică, geopolitica având abordări geografice şi geoistorice. După Al Doilea Război Mondial şi până în anul 2003 (anul apariţiei Revistei GeoPolitica), am asistat la un vid în cercetarea românească. Singura instituţie de învăţământ, care mai avea preocupări în domeniu, fiind Academia Militară, unde se preda geostrategie. Cum apreciaţi geopolitica, în condiţiile, în care este considerată o pseudoştiinţă?

  Dumitru MIRON: La modul explicativ şi relevant, o pseudo-ştiinţă este o arhitectură ideatică şi explicativă, care are în vedere „asumpţii, crezuri sau practici care se pretind a fi atât ştiinţifice cât şi factuale dar se plasează destul de departe de metodologia ştiinţifică”. O serie de analişti caracterizează pseudo-ştiinţele ca pe ceva care „amestecă afirmaţii contra-dictorii, exagerate sau pretins nefalsificabile…cer să se creadă mai ales în practici repetate cutumiar şi nu în rigoarea de-monstrării empirice…. neagă necesitatea testării şi validării şi de către alţi experţi …au la bază ipoteze ambigue şi nesiste-matice şi persistă încă multă vreme după ce s-au discreditat ipotezele neştiinţifice”. Am multiple argumente să apreciez că geopolitica nu întruneşte aceste criterii şi, ca atare, nu poate fi etichetată ca o pseudo-ştiinţă. Faptul că, o lungă perioadă de timp, preocupările din sfera cercetării aplicate, dar şi dezbaterile care au avut loc la nivelul curentelor principale de gândire au fost puţine, nu ne îndreptăţesc să minimizăm importanţa acestei zone suculente a procesului de înţelegere a lumii, în care trăim. Nu întotdeauna, juxtapunerea unor termeni conduce la o sinteză lămuritoare şi uşor de operaţionalizat. Când ne referim la conceptul complex de geopolitică, trebuie să mergem mai departe de semnificaţia celor doi termeni, care îl compun, cel de politică şi cel de geografie, în sens larg. Geopolitica nu trebuie redusă la studierea influenţei, pe care diverşi factori, cum ar fi geografia, economia sau demografia, o au asupra politicii statelor şi în special asupra politicilor externe ale acestora. Într-o lume aflată sub spectrul globalizării, cu un mediu economic tot mai turbulent, în care interdependenţele se amplifică, iar corelativităţile se adâncesc, peisajul societal prezintă tot mai multe evoluţii, care depind atât de geopolitică, cât şi de geoeconomie, acestea fiind doar două dintre faţetele modernităţii şi ale diversităţii. Ca atare, apreciez că este mare nevoie de înţelegerea corectă a traseelor, pe care evoluează lumea actuală, luarea în considerare a tuturor factorilor, care îşi pun amprenta asupra dinamicii, structurii şi diagramei geografice a fluxurilor economice, extrapolarea tendinţelor previzibile, dar şi încercarea de a le anticipa pe cele mai puţin materializabile. Toate acestea pot fi mai bine surprinse cu ajutorul cercetărilor făcute de specialişti în geopolitică şi diseminate cu ajutorul unor vehicule comunicaţionale specifice, cum ar fi publicaţiile de mare relevanţă. Una dintre acestea este o revistă, care se ocupă de geopolitică.

V.S.: Iată că, în prezent, discutăm de noi abordări în geopolitică: geoeconomie, geopolitica petrolului, geopolitica minorităţilor, geopolitica culturală şi religioasă, geopolitica informaţiilor, geopolitica inteligenţei artificiale ş.a.

Care este ponderea geopoliticii în învăţământul universitar din România, în comparaţie cu alte state?

Dumitru MIRON: Nicio componentă a societăţii moderne nu poate fi considerată insensibilă în raport cu ceea ce se întâmplă pe mapamond. Universităţile, care au fost dintotdeauna instituţiile unde se clarifică dimensiunea conceptuală şi se dobân-deşte instrumentarul, cu ajutorul căruia pot fi analizate şi înţelese procesele şi feno-menele, care au loc, nu pot ignora evoluţiile, care au loc în plan societal. Este tot mai clar că omenirea se confruntă cu un caleidoscop complex de stări de turbulenţă, cele mai influente fiind: contestarea tot mai acută a unora dintre valorile multilatera-lismului şi ale liberalizării tuturor fluxurilor economice; resurgenţa populismului şi a naţionalismului nesustenabil; crizele de natură economică şi, mai nou, non-econo-mică; exacerbarea urgenţelor, care ţin de evoluţia fenomenului climateric; izbucnirea conflictelor, inclusiv a celor militare acute; emergenţa rasismului şi a discriminărilor tot mai diverse; intensificarea mişcărilor având ca suport argumente politice, sociale sau economice. Toate aceste asimetrii şi stări de turbulenţă care amplifică riscurile la adresa stabilităţii şi a conlucrării internaţionale, au o clară apartenenţă la trans-formările de natură geopolitică. Aproape toate faţetele societăţii, în care trăim, sunt plasate în noua logică a internaţionalizării, globalizarea fiind stadiul său cel mai avansat. De aceea, devine tot mai presantă necesitatea ca, în planurile de învăţământ ale universităţilor, să îşi găsească loc disciplina de geopolitică. Aceasta nu este o modă, o modalitate retorică de a arăta că ne adaptăm la internaţionalizare, ci o necesitate alimentată de nevoia de a-i face pe tineri să înţeleagă lumea, în care trăiesc, de asumare a complexităţii şi de aliniere la o nouă normalitate dinamică. Din păcate, o analiză, chiar şi la suprafaţă, a design-urilor curriculare ale programelor de studii universitare, care sunt organizate de către universităţile noastre, ne arată că disciplina geopolitică este una discret (prea discret!!) reprezentată, aproape ignorată şi sacrificată în favoarea altor discipline, eronat considerate a avea o mai ridicată valoare adăugată în plan curricular. Şi la acest capitol, deşi ne ambiţionăm să susţinem că suntem deschişi la implementarea bunelor practici ale universităţilor din străinătate, putem să ne considerăm restanţieri, cu efecte negative în planul atingerii adevăratului coeficient de internaţionalizare a programelor noastre de studii universitare.

V.S.: Ce pondere şi ce impact are geopolitica asupra specialităţilor economice (management, finanţe, relaţii internaţionale şi alte specialităţi) din cadrul Academiei de Studii Economice unde, să nu uităm, avem o tradiţie în domeniu?

Dumitru MIRON: Academia de Studii Economice din Bucureşti poate fi considerată un exemplu pozitiv de înţelegere a rolului disciplinei Geopolitică şi a valorilor defi-nitorii pentru acest areal tematic. Încă din anii ’90, la iniţiativa unuia dintre cei mai valoroşi specialişti ai acestui domeniu, Profesorul Silviu Neguţ, la Facultatea de Relaţii Economice Internaţionale, a fost introdusă în planul de învăţământ această disciplină, a fost configurat un traseu specializat de specializare în acest areal curricular şi a fost lansat şi un program de studii universitare de masterat intitulat Geopolitică şi relaţii internaţionale. S-a putut lua notă de interesul tot mai mare al candidaţilor pentru aceste direcţii de studii universitare, s-au pregătit cursuri specializate, au fost scrise articole valoroase şi au fost publice lucrări de specialitate de mare relevanţă. Ulterior, disciplina Geopolitică a fost propusă cu succes tuturor facultăţilor din universitatea noastră, un număr tot mai mare de studenţi având posibilitatea să o studieze fie la capitolul discipline obligatorii, fie la cel de discipline opţionale. La o analiză atentă a corelaţiilor intra-curriculare, se poate observa consacrarea unui solid efect de sinergie între această disciplină şi cea mai mare parte a disciplinelor de specialitate aferente cvasitotalităţii programelor de studii oferite de universitatea noastră. Se poate astfel constata că, şi prin intermediul acestei discipline universitare, a crescut coeficientul de internaţionalitate, dar şi de comprehensivitate al programelor de studii oferite, studenţii pot înţelege mai bine atât oportunităţile, cât şi riscurile asociate proceselor de regionalizare şi globalizare.

V.S.: Cum se reflectă geopolitica la nivelul masterelor şi doctoratelor?

Aveţi astfel de abordări?

Dumitru MIRON: De aproape 30 de ani, în portofoliul de programe de masterat oferite de Academia de Studii Economice din Bucureşti se regăseşte ca atractiv pentru aplicanţi programul de studii intitulat Geopolitică şi relaţii internaţionale, oferit mai mulţi ani de către Facultatea de Relaţii Economice Internaţionale şi ulterior de către cea de Business şi Turism. Teme de cercetare aflate în sfera de referinţă pentru glo-balizare, regionalizare sau relaţii politice şi economice internaţionale se regăsesc anual în oferta pusă la dispoziţie candidaţilor la programele de studii universitare de doctorat sau chiar de post-doctorat. Interesul crescând pentru acest areal tematic a condus la specializarea unor coordonatori de doctorat, la includerea în planurile de învăţământ ale programelor de studii doctorale a unor teme sau chiar discipline de geopolitică. Personal, predau în cadrul şcolii doctorale de Economie şi afaceri internaţionale, o disciplină intitulată Economie politică internaţională şi guvernanţă globală, iar problematica ştiinţifică conexă cu dimensiunea geopolitică se regăseşte şi în structura altor discipline.

V.S.: Consideraţi că se impune o reformă a învăţământului din România, pentru a aborda noi domenii de cercetare impuse de evoluţiile din domeniul ştiinţific economic?

Cum aţi realizat trecerea şi armonizarea către aceste noi domenii de cercetare?

Dumitru MIRON: Societatea, în care evoluăm, este una aflată într-o tot mai rapidă dinamică, fiind contemporani cu transformări dintre cele mai profunde şi bazate pe un alt tip de fundamente. Termenul, cu care se operează cel mai frecvent în ultimii ani, este cel de schimbare (transformare), proces, care se acutizează sub influenţa unui caleidoscop tot mai complex de factori. În acest context, toată lumea pledează în favoarea reformelor, de orice tip, la orice nivel şi cu o presantă urgenţă. Nici domeniul învăţământului superior nu este neutru în raport cu nevoia de reformare. Ceea ce pare a nu fi prea clar este direcţia şi adâncimea reformelor. În acest sensibil domeniu societal, cel al educaţiei de nivel universitar, trebuie păstrat echilibrul dinamic corect între tradiţie şi modernitate. Reforma este un fenomen foarte complex şi nu poate fi asimilată cu înlocuirea a tot ce avem, doar de dragul ideii de schimbare. Reformarea la nivelul învăţământului din România nu trebuie tratată ca un proces iteratic, care se manifestă la anumite intervale de timp, ci unul de continuitate, pe parcursul căruia sunt identificate locurile înguste, aspectele nefuncţionale sau fără valoare adăugată sustenabilă, acestea fiind corectate atunci când se impune şi este creată masa critică suportivă pentru acest proces. Este adevărat că, în ecuaţia reformării procesului de educaţie, în general, şi a celui de educaţie superioară, în special, se impune identificarea zonelor tematice, în cadrul cărora se pot identifica noi oportu-nităţi, se poate rafina instrumentarul cercetării, se pot aduce clarificări şi se pot oferi deschideri tematice valoroase. Aceasta se poate face pe calea modernizării procesului de cercetare avansată, a abandonării stărilor de comoditate şi lucru facil şi a cana-lizării către noi teme de cercetare, către noi instrumente analitice şi metodologice şi a întronării unei adevărate culturi a calităţii cercetării academice. Înţelegerea la timp a acestor comandamente de către conducerea executivă a Academiei de Studii Economice este demonstrată de dialogul structurat şi continuu al facultăţilor noastre cu mediul instituţional şi cu cel de afaceri din România, reprezentanţilor acestora solicitându-li-se anual propuneri de teme de cercetare, care sunt oferite spre alegere atât studenţilor de la ciclurile de studii universitare de licenţă, respectiv de masterat, cât şi celor de la doctorat şi postdoctorat, pentru a face obiectul lucrărilor lor de absolvire sau de cercetare. Optarea pentru teme de cercetare propuse de instituţiile guvernamentale sau de către marile firme este bonificată cu ocazia concursurilor de admitere sau a competiţiilor de adjudecare a temelor de cercetare.

V.S.: Vă rugăm să ne precizaţi câteva din succesele Academiei de Studii Economice! În ce constau acestea? Aveţi profesori, care ţin prelegeri şi au cursuri la marile universităţi?

Dumitru MIRON: Înscrierea universităţii noastre pe coordonatele internaţionalizării este unul dintre aspectele foarte preţuite la noi, face obiectul unei Strategii de internaţionalizare elaborate cu ajutorul unor experţi străini şi români implicaţi într-un proiect de cercetare derulat de către UEFISCDI, ASE fiind parte a grupului ţintă al acestui program internaţional. Preocupările în direcţia acreditării internaţionale a unora dintre cele mai valoroase programe de studii oferite sunt constante, solid susţinute şi au început să producă efecte sustenabile şi de înaltă calitate. De decenii, cu specială aprofundare în ultimele două mandate ale echipei de management a universităţii, se derulează bine structurate demersuri menite a extinde şi a creşte în plan calitativ diagrama relaţională a universităţii. Este o clară dovadă a înţelegerii, la toate nivelurile actului de guvernanţă academică, a importanţei capitalului intelectual, a cărui componentă de bază este capitalul relaţional. Din perspectiva internaţio-nalizării universităţii, se poate menţiona faptul că, la nivelul anului 2023, Academia de Studii Economice din Bucureşti este cel mai bine plasată dintre universităţile româneşti în World University Rankings, figurând în intervalul 501-600, la toate capitolele (mai bine poziţionată în domeniul ştiinţelor sociale) şi deţinând poziţia 157 în cadrul universităţilor din economiile emergente. Un număr constant în creştere de specialişti din străinătate desfăşoară activităţi didactice şi de cercetare ştiinţifică la facultăţile noastre şi a crescut semnificativ şi numărul de cadre didactice din ASE, care predau la universităţi de prestigiu din străinătate. Avem în derulare peste 300 de acorduri de parteneriat cu universităţi din peste 40 de ţări.

V.S.: Voi reveni la geopolitică! Ce strategii ar trebui adoptate pentru impunerea geopoliticii ca materie de an şi nu opţională? V-am adresat această întrebare, deoarece la universităţile, care au specializarea în relaţii internaţionale, dar nu numai, geopolitica are o pondere ridicată!

Dumitru MIRON: Ca răspuns la această întrebare, se poate spune că repoziţiona-rea disciplinei Geopolitică la nivelul tabloului curricular nu trebuie să fie un demers izolat, care să vizeze doar această disciplină, ci trebuie să se înscrie într-un proces complex de redefinire a întregului portofoliu de programe de studii universitare ale universităţii noastre. Se impune continuarea demersurilor deja iniţiate de regândire a design-urilor curriculare ale tuturor programelor noastre de studii universitare, echilibrându-se dinamic disciplinele generale cu cele de specialitate sau cu destinaţie de conferire de competenţe transversale. Nu se recomandă să se opereze cu soluţii identice pentru toate programele de studii, ci devine necesară o strategie de diversi-ficare, în baza căreia fiecare program de învăţământ ar trebui să conţină toate acele discipline, care susţin corect şi autentic stocul de competenţe generale, specializate şi transversale, la care contribuie. De aceea, specialiştii în geopolitică trebuie să se străduiască să identifice zonele de valoare adăugată, care pot fi atribuite acestei discipline, şi să aducă argumente suportive pentru mutarea disciplinei din spaţiul disciplinelor opţionale în cel al disciplinelor obligatorii. Demersul nu este unul facil, dar, dacă va fi derulat inteligent, va fi cu atât mai benefic pentru absolvenţii programelor noastre de studii.

V.S.: Cum vedeţi viitorul geopoliticii la nivelul studiilor universitare şi postuniversitare?

Dumitru MIRON: Evoluăm în cadrul unui peisaj societal şi al unui tablou educa-ţional din ce în ce mai dinamice, dar şi mai complexe. Prin urmare, trebuie înţeles că nu mai există câştigări de drept, fiecare colectiv de disciplină trebuind să se străduiască să actualizeze, să modernizeze, să adapteze şi să convingă în legătură cu utilitatea disciplinei respective la nivelul tabloului curricular. Pentru că populăm o lume aflată în continuare sub spectrul internaţionalizării, unele discipline (Geopolitica fiind una dintre acestea) par mai bine poziţionate în competiţia pentru ajungerea la design-uri curriculare flexibile şi adaptate. După părerea mea, sunt şanse mari ca geopolitica să avanseze ca rol şi greutate specifică în planul programelor de studii universitare şi postuniversitare. Ceea ce trebuie făcut de către specialiştii din acest domeniu este să revizuiască la timp fişele de disciplină, să coreleze conţinuturile cu aşteptările cursanţilor, să asigure coeziunea tematică a disciplinei cu cea a celorlalte discipline din planurile de învăţământ, să convingă prin articolele ştiinţifice şi prin lucrările de specialitate publicate în legătură cu utilitatea cunoştinţelor şi a abilităţilor cognitive, la care disciplina contribuie.

V.S.: În decursul anilor am colaborat la iniţierea unor activităţi comune (şcoli de vară, conferinţe, workshop-uri) şi am beneficiat de contribuţiile dumneavoastră şi ale colegilor din ASE la realizarea Revistei GeoPolitica. În acest sens, vă rugăm să ne prezentaţi câteva aspecte rezultate din aceste activităţi!

Dumitru MIRON: Chiar din formularea întrebării rezultă că putem vorbi despre un adevărat fenomen denumit Geopolitică (numeroase şi reuşite şcoli de vară cu această tematică, multe manifestări ştiinţifice cu preţioasă participare şi cu rezultate de înaltă ţinută, o revistă, care s-a menţinut permanent la vârful fenomenului publicistic, etc). M-a onorat de fiecare dată invitaţia de a mă alătura cestor activităţi şi am făcut acest lucru cu constanţă, atentă implicare şi diversitate acţională. Cu numeroasele ocazii oferite de „fenomenul Geopolitică” mi s-a deschis interesul către arealuri tematice noi şi de înaltă calitate, am interacţionat cu numeroşi specialişti participanţi la şcolile de vară, am atacat teme de cercetare aflate în acest peisaj ştiinţific, am cunoscut oameni speciali şi mi s-au deschis noi perspective în raport cu lumea, pe care o populăm. Pot afirma cu mândrie şi satisfacţie profesională că am participat la toate ediţiile Şcolii de vară de Geopolitică (am un foarte consistent folder conţinând prezentările făcute în faţa cursanţilor), m-am implicat în derularea majorităţii evenimentelor ştiinţifice având această tematică şi am diseminat cunoaştere către o tot mai largă paletă de persoane interesate. Am coordonat teze de doctorat, în care autorii au abordat fenomene şi procese cu componentă geopolitică, am fost membru în comisiile de îndrumare sau în cele de susţinere publică a tezelor unor doctoranzi de foarte bună calitate, împreună cu alţi valoroşi specialişti în acest areal tematic.