Dan-Mădălin REVNIC, PhD

Abstract. Politica de influenţă a Federaţiei Ruse în spaţiul euroatlantic se desfăşoară de mai mulţi ani, reuşind să cultive legături strânse cu personalităţi ale formaţiunilor politice importante, atât în SUA, cât şi în UE. Pe de altă parte, propaganda rusă alimentează mişcările extremiste şi populiste, în special pe cele de dreapta, conservatoare, păstrătoare ale valorilor tradiţionale, dezamăgite de perceputa decadenţă a societăţii occidentale. După declanşarea invaziei trupelor ruse în Ucraina, majoritatea politicienilor şi a partidelor populiste apropiate de preşedintele rus Vladimir Putin s-au delimitat de acesta. Pe fondul acestor evoluţii a început însă investigarea asupra legăturilor şi aservirii formaţiunilor politice obiectivelor lui Putin. O parte a lor continuă să sprijine în mod nedeclarat ori direct agenda Kremlinului de la nivelul organismelor decizionale ale UE. Aceste acţiuni ale formaţiunilor politice extremiste şi populiste din Franţa, Belgia, Olanda, Germania şi Austria au afectat consensul şi coeziunea privind adoptarea regimului de sancţiuni la adresa Federaţiei Ruse, susţinerea economică a Ucrainei ori trimiterea în sprijinul acesteia a unor echipamente militare necesare. În cazul Ungariei, a fost întârziată procedura aderării Finlandei, dar mai ales a Suediei la NATO. Inclusiv în România, sub stindardul suveranismului, sunt promovate teze ce servesc în mod direct Moscovei şi care pot aduce în actualul context un real deserviciu ţării noastre.

Printr-o evaluare succintă a acestor evoluţii, în cadrul articolului este conturată o imagine a provo-cărilor determinate de influenţa Moscovei în spaţiul euroatlantic în contextul războiului din Ucraina.

Cuvinte cheie: Putin, Moscova, Kremlin, extremist, populist, conservator, suveranism

INTRODUCERE

Kremlinul a valorificat mult timp modalităţi bine stabilite şi fiabile de cultivare a elitelor pro-ruse, pe fondul deschiderii oferite de ascensiunea partidelor de extremă dreapta şi populiste. Modul în care Moscova le foloseşte pentru a-şi legitima propria naraţiune şi a răspândi dezinformarea constituie în sine un motiv de îngrijorare. Conştient sau involuntar, partidele extremiste şi populiste devin astfel parte a unei politici externe ruse din ce în ce mai asertive şi ostile faţă de Occident.

Pentru obţinerea propriilor câştiguri politice, în propaganda Kremlinului sunt promovate linii ideologice care se înscriu în retorica specifică extremistă şi populistă. Astfel, pentru extrema dreaptă, Vladimir Putin reprezintă o alternativă la perceputul declin cultural occidental sub conducerea liberalilor: un ideal naţionalist, conservator, „alb”, creştin tradiţional, necorupt de feminism sau de drepturile homosexualilor. În prezent, retorica pro-Putin reflectă în fapt dezgustul faţă de ceea ce este perceput ca fiind acapararea de către elitele liberale a mass-mediei, finanţelor şi afacerilor externe. Aceste elite sunt reprezentate în spaţiul american de Organizaţia Naţiunilor Unite, activişti împotriva rasismului, imigranţi şi liberali, care cred că SUA are datoria de a lupta pentru libertatea globală şi democraţie. În Europa, aceste elite sunt asociate cu birocraţia Uniunii Europene, cu politicile generoase în materie de imigraţie şi cu toleranţa faţă de Islam.¹

Scena politică continuă să se confrunte cu o extremă dreaptă încurajată şi din ce în ce mai transnaţională, căreia Moscova şi agenţii săi i-au acordat sprijin financiar şi de altă natură cu mult înainte de începerea războiului în Ucraina.² Prin aceasta, a fost urmărită angrenarea acelora care promovează o agendă anti-occi-dentală şi subminează încrederea în politica europeană. Astfel de mişcări politice sunt cunoscute în SUA sub numele de alt-dreapta, iar în Europa ca dreapta identitară. Federaţia Rusă a reuşit în acţiunile sale oferind sume considerabile de bani, susţinere, precum şi avantaje economice prin care i-a fidelizat pe cei ce au dus o politică favo-rabilă Kremlinului. O serie de politicieni, de la Marine Le Pen, liderul Rassemblement National în Franţa, la cel al Lega Nord din Italia, Matteo Salvini, şi-au petrecut ani de zile pentru a-şi promova afinitatea faţă de Vladimir Putin. Aceasta s-a realizat prin vizite simbolice la şi de la Moscova, finanţări ruseşti, acceptarea unor membri în consiliile de administraţie ale corporaţiilor, iar ulterior acţionând ca purtători de cuvânt ai Kremlinului.³

În timp ce Rusia masa trupe în jurul graniţelor Ucrainei, unii dintre aceşti amici ai preşedintelui rus au minimalizat ameninţarea ori chiar au acuzat Occiden-tul de amplificarea tensiunilor. După ce Federaţia Rusă a declanşat în Ucraina cea mai mare invazie pe care a cunoscut-o Europa de la al Doilea Război Mondial, apărătorii şi „majoretele” lui Vladimir Putin s-au simţit deosebit de inconfortabil. Astfel, după ce rachetele balistice au început să cadă asupra ţintelor, postura lor iniţială a devenit greu de menţinut, determinându-i pe mulţi să se retragă din asocierea lor cu Kremlinul şi să se grăbească să condamne agresiunea.⁴ Pe fondul acestor evoluţii a început investigarea legăturilor şi aservirii acestor formaţiuni politice obiectivelor lui Putin.

O parte a lor continuă însă să sprijine în mod voalat ori direct agenda Krem-linului, de la nivelul organismelor decizionale ale UE. Reprezentanţii acestor forma-ţiuni extremiste şi populiste au jucat un rol important în realizarea obiectivului lui Putin, dacă nu în a reuşi să divizeze Europa, cel puţin de a o împiedica să ia măsuri semnificative împotriva unei Rusii beligerante.

Deocamdată, aceste formaţiuni deţin încă o poziţie minoritară. Însă, în cele din urmă, acţiunile anti-UE şi anti-NATO ale acestor partide aduc beneficii Federaţiei Ruse prin slăbirea consensului şi a instituţiilor occidentale.

Astfel, succesul lui Le Pen şi Orbán ne arată că putinismul a prins de fapt rădăcini puternice în spaţiul euroatlantic, care ar putea supravieţui, traversând cu succes tumultul încercărilor actuale.

STATELE UNITE ALE AMERICII

Anii în care Donald Trump a fost Preşedinte au modelat percepţia asupra lui Vladimir Putin în rândul dreptei din SUA. Acest lucru s-a întâmplat în condiţiile în care el însuşi a arătat o afinitate clară pentru liderul rus, chiar şi după ce au apărut detalii despre încercările sale de a „influenţa” democraţia americană în cursul alegerilor din anul 2016.⁵

Chiar cu o zi înainte de invazia Ucrainei, Donald Trump numea strategia Preşedintelui Federaţiei Ruse „destul de inteligentă”. Remarcile sale au fost preluate pe YouTube, Twitter şi aplicaţia de mesagerie Telegram, unde au înregistrat un număr foarte mare de vizualizări. În acelaşi timp, în diferite grupuri pe platforme de social media⁶, membrii au criticat modul în care Preşedintele SUA Joe Biden a gestionat con-flictul şi şi-au exprimat sprijinul pentru Federaţia Rusă, unii mărturisind că au mai multă încredere în Putin decât în Biden. Conversaţiile online au arătat astfel o polarizare pro-rusă din ce în ce mai mare, împărtăşită pe platformele de socializare, aplicaţii de mesagerie şi unele mass-media de dreapta conservatoare. A fost surprinzător că, imediat după ce forţele ruse au intrat în Ucraina, în aceste medii s-au răspândit opinii din care rezulta simpatie pentru război şi chiar aprobare pentru agresor.

Comentariile pozitive la adresa Federaţiei Ruse sunt, potrivit cotidianului The New York Times, o consecinţă a războaielor culturale şi a nemulţumirii faţă de politicile de până acum, care au animat aripa de dreapta din SUA în ultimii ani. În aceste cercuri, Vladimir Putin are o aureolă de putere, fiind privit drept cineva căruia nimeni nu-i în cale şi care nu lasă corectitudinea politică să-l oprească.⁷

Iniţial Trump l-a lăudat pe Putin ca fiind „geniu” şi „deştept”, însă acesta şi-a schimbat tonul când mai târziu invazia a luat o altă turnură, acţiunea militară s-a clătinat şi au fost făcute victime.⁸

Lăsând la o parte faptul că invazia se arată a fi din ce în ce mai mult o gafă colosală, răspunsul lui Trump reflectă de fapt admiraţia sa obişnuită pentru oameni puternici şi bătăioşi. Ceea ce este însă mai îngrijorător este sprijinul pentru Putin dintr-o zonă extinsă a dreptei politice americane.

Chiar şi popularul comentator politic şi editorialist american Pat Buchanan⁹ a argumentat că invazia ordonată de către Putin a fost de fapt din vina SUA, deoarece a provocat Rusia. Simpatia pentru preşedintele rus reiese în mod clar din cuvintele sale: „Putin este un naţionalist rus, patriot, tradiţionalist şi un tip realist, rece şi nemilos, care caută să păstreze Rusia ca o mare putere şi respectată cum a fost cândva şi care crede că poate fi din nou”.¹⁰

The Atlantic ne dezvăluie că inclusiv Mike Pompeo, fost director al CIA în administraţia Trump şi apoi Secretar de Stat al SUA, are opinii divergente despre invazia Rusiei în Ucraina. Pe de o parte, el critică eşecul SUA în a descuraja atacul: „Preşedintele Biden a fost slab faţă de Putin, instabil şi neclar – nu înţelege care este miza luptei împotriva Rusiei şi nu ştie că este nevoie de putere pentru a apăra America şi a ne ţine departe de război”. Pe de altă parte, el are un mare respect pentru Vladimir Putin, cel care a ordonat invazia, aducându-i laude în mod public. Într-un interviu el l-a numit pe preşedintele rus „foarte priceput” şi „foarte perspicace”. El a mai spus că „este un om de stat foarte talentat. El are o mulţime de daruri … El ştie să folosească puterea. Ar trebui să respectăm acest lucru”. Astfel, bivalenţa lui Pompeo reflectă politica externă adesea incoerentă a fostului său şef, Donald Trump. Invazia Ucrainei a determinat ultima rundă a încercării formaţiunii politice republicane de a se hotărî cum se poziţionează, în afară de susţinerea lui Trump şi opoziţia faţă de Preşedintele Joe Biden. Pentru că în acest moment, în sânul ei par să fi apărut trei facţiuni majore: trumpişti ortodocşi, conservatori de securitate naţională de linie veche şi o tabără hibridă.”¹¹

EUROPA

În Marea Britanie, Nigel Farage, fostul şef al Partidului Brexit (Brexit Party) şi UKIP (United Kingdom Independence Party), a recunoscut că a „greşit” atunci când a spus anterior că preşedintele rus nu va ataca Ucraina, admiţând că acesta „a mers mult mai departe decât credeam că o va face”.

Farage a afirmat că atacul asupra Ucrainei a fost determinat de provocarea lansată lui Vladimir Putin de către Occident. Conform acestuia, atacul a fost „o consecinţă a expansiunii UE şi NATO, care a luat amploare în 2014. Nu avea sens să zgândări ursul rusesc cu un băţ. Sunt zile negre pentru Europa”. De asemenea, Rusia a menţionat că aderarea Ucrainei la NATO este inacceptabilă şi susţine că aceasta a declanşat o operaţiune militară de apărare a republicilor separatiste. Ulterior, vorbind la GB News, el a spus: „Da, ştim că rusul poate fi paranoic, dar de ce să zgândări ursul rusesc cu un băţ? Dacă singura solicitare a lui Vladimir Putin este să afirmăm clar că Ucraina nu va adera la NATO, de ce nu o facem?”.¹²

În contextul invaziei forţelor ruse în Ucraina Nigel Farage a fost acuzat în mod direct că în anii precedenţi a făcut jocul Kremlinului. Într-o dezbatere parlamentară deputatul laburist Chris Bryant a declarat că vrea să „sublinieze” plăţile pentru Farage, despre care a spus că provin de la postul de televiziune RT (Russia Today), susţinut de Kremlin: „subliniez pur şi simplu că Nigel Farage a primit de la Russia Today 548.573 de lire sterline doar în 2018, de la statul rus”. La această acuzaţie Farage a răspuns: „Ce prostii, spuse din păcate sub privilegiul statutului de parlamentar. Aveam două mici taxe de apariţie atunci, mult sub 5.000 de lire sterline. Nu a mai apărut de atunci”. El a adăugat totodată că „nu am făcut nimic cu RT în 2018”. Întrebat când a primit „cele două taxe mici de apariţie” la care s-a referit în declaraţia sa iniţială, Farage a spus: „ani diferiţi, câteva părţi de afaceri în 2016 şi 2017”. Totodată, vorbind în Camera Comunelor în timp ce parlamentarii luau act de invazia Rusiei în Ucraina, Bryant a spus că a fost „intrigat” de unele dintre numele care lipsesc de pe lista de sancţiuni a Regatului Unit. Spre exemplu, Bryant s-a întrebat de ce proprietăţile patronului lui Chelsea, Roman Abramovich, „deţinute de filialele sale, aşa cum au fost, sau de membrii familiei sale mai degrabă”, nu au fost îngheţate. „Nu înţeleg sincer, nici de ce Arron Banks nu este pe listă”. Trebuie menţionat că Arron Banks a fost un donator major al campaniei „Leave.EU” în perioada premergătoare Referendumului pentru BREXIT din anul 2016. El a negat pe Twitter că ar fi „făcut vreo afacere cu ruşii”, susţinând de asemenea că Bryant a abuzat de privilegiul statutului său.¹³

În Uniunea Europeană, Franţa este ţara europeană în care susţinătorii pro-Putin au fost cei mai numeroşi. Aceasta, deoarece invazia rusă din Ucraina i-a făcut brusc pe unii prieteni ai Kremlinului să conştientizeze că nu ar fi foarte bine ca imaginea lor să nu fie asociată cu cea a lui Vladimir Putin. Între Marine Le Pen, Éric Zemmour şi Jean-Luc Mélenchon (în principal din antiamericanism), se împarte aproximativ 40% din spectrul electoral, care, din diverse motive, a justificat o apropiere de Moscova, ceea ce constituie un adevărat record în Europa.¹⁴

Dacă Jean-Luc Mélenchon, contracandidat de stânga al lui Macron, a avut de-a lungul anilor o retorică îndreptată mult mai împotriva NATO şi SUA decât în favoarea conducerii de la Kremlin şi a Federaţiei Ruse,¹⁵ Éric Zemmour şi-a exprimat în mai multe rânduri admiraţia faţă de Vladimir Putin, pe care îl vedea drept un „patriot rus”, care îşi apără interesele, un mare lider al Planetei. În aceste condiţii, el declara pe 23 ianuarie 2022 că „nu stabilim limite pentru Vladimir Putin”.¹⁶ Legăturile lui Marine Le Pen cu Putin sunt însă mai flagrante decât ale tuturor ceilalţi. De la aderarea sa în luna ianuarie 2011 la preşedinţia Frontului Naţional (FN), redenumit în anul 2018 Rassemblement National (RN), Marine Le Pen şi-a proclamat în mod repetat admiraţia faţă de Vladimir Putin şi sprijinul său pentru politicile sale, în ciuda multiplelor încălcări de către regimul rus ale drepturilor omului şi ale dreptului internaţional. A început să-şi schimbe cu adevărat poziţia abia după invazia Ucrainei din 24 februarie 2022.¹⁷ Cu toate acestea, când a fost întrebată despre Putin în contextul războiului din Ucraina, ea i-a venit în ajutor, afirmând că „Rusia se bazează pe un sistem instituţional care nu este cel al unei dictaturi, chiar dacă poate fi considerat autoritar. Nu există un singur partid, alegerile sunt organizate în mod regulat. Asta vorbeşte de la sine”.¹⁸

În aprilie 2014, FN a beneficiat indirect de un împrumut de 2 milioane de euro de la o obscură companie offshore cipriotă, Vernonsia Holdings Ltd., pentru a finanţa campania prezidenţială din 2017. Investigaţiile au dezvăluit că această companie a fost alimentată de fonduri ruseşti. Legăturile duceau la Iuri Kudimov, fost agent KGB, care a condus banca de stat rusă VTB şi un apropiat al influentului oligarh rus Konstantin Malofeev. Tot în anul 2014, FN a luat un împrumut direct de la prima bancă ruso-cehă, pentru a-şi finanţa campania pentru alegerile regionale şi departamentale din anul 2015. Un credit de 9,4 milioane de euro, pe care Partidul trebuia să-l ramburseze până în 2028 Băncii, care între timp a dat faliment. ¹⁹

RN s-a chinuit să strângă fonduri, băncile franceze refuzând să-i împrumute bani din cauza trecutului său rasist şi antisemit. În schimbul acestui sprijin financiar substanţial, Rusia a obţinut sprijin politic în momente-cheie: în anul 2017, europar-lamentarii francezi de extremă dreapta au susţinut anexarea Crimeii. Chiar şi recent, în cursul lunii martie 2022, au fost scoase la lumină legăturile ample dintre extrema dreaptă europeană şi Moscova, agenţii Kremlinului elaborând puncte de discuţie pro-ruse şi amendamente pe care aliaţii lor francezi de extremă dreapta să le propună în Parlamentul European.²⁰

Europarlamentarii RN au stat în calea aproape oricărei măsuri a UE care l-ar putea incomoda pe Putin. Şi chiar dacă Frexit nu mai este un vis declarat al lui Le Pen, programul ei de revizuire a tratatului ar desfiinţa, de fapt, apartenenţa Franţei la UE, slăbind poate fatal organismul unional, exact ceea ce îşi doreşte Kremlinul.²¹

Din februarie 2022, Interesul Flamand (Vlaams Belang / VB), partid naţionalist conservator din Belgia s-a distanţat de Putin, admiţând că invazia Rusiei este o încălcare flagrantă a dreptului internaţional. În acelaşi timp, VB rămâne sceptic cu privire la sancţiunile dure şi „prost gândite” împotriva Federaţiei Ruse. Acest scepticism faţă de sancţiuni are la bază, în cea mai mare parte, argumente pragmatice, de ordin economic. Există teama că Federaţia Rusă s-ar putea revanşa ca răspuns la sancţiunile cu consecinţe negative grave prin „costurile energiei care explodează” deja. Acest lucru ar putea fi surprinzător, având în vedere sprijinul relativ ridicat în Belgia pentru acţiunile actuale întreprinse pentru a răspunde invaziei Rusiei în Ucraina. În luna noiembrie 2022, Parlamentul European a adoptat o rezoluţie prin care recunoaşte Federaţia Rusă ca sponsor de stat al terorismului. Deşi această rezoluţie a fost adoptată de o majoritate covârşitoare a deputaţilor în Parlamentul European, cei trei euro-parlamentari de la VB au ales să se abţină. Cu toate acestea, VB se descurcă foarte bine în sondaje şi se pare că poziţia sa în ce priveşte Rusia nu l-a afectat. Acest lucru se datorează probabil faptului că VB nu s-a concentrat prea mult pe politica externă. În schimb, VB este centrat pe teme precum imigraţia, care rămâne un subiect extrem de vizibil şi controversat. Combinată cu o perioadă de guvernare foarte lungă la nivel regional a rivalului său Noua Alianţă Flamandă (Nieuw-Vlaamse Alliantie / N-VA), se pare că extrema dreaptă populistă rămâne o alternativă electorală atractivă în partea flamandă a Belgiei.²²

La rândul său, PVDA / Partij van de Arbeid van België (Partidul Muncii din Belgia) refuză să semneze rezoluţiile privind Ucraina, iar Vlaams Belang pune sub semnul întrebării sancţiunile împotriva Rusiei. Extrema stângă şi dreapta rup astfel unitatea din Cameră şi joacă pe mâna lui Putin. Chiar înainte de aceasta, Annick Ponthier (Vlaams Belang) a ridicat întrebări cu privire la sancţiunile împotriva Rusiei, care „se pot întoarce ca un bumerang în faţa noastră”. Deputatul PVDA Nabil Boukili a provocat consternare aducând în discuţie rolul NATO. Atât Parlamentul Flamand, cât şi Senatul au aprobat o rezoluţie privind Ucraina, cu excepţia unui singur partid: PVDA. Geert Wilders, liderul Partidului pentru Libertate şi Progres (Partij voor Vrijheid en Vooruitgang / PVV) a scris pe Twitter că acesta nu este „războiul nostru” şi că sancţiunile nu ne sunt de niciun folos. Potrivit deputatului VB Sam Van Rooy, acesta a fost „singurul răspuns corect”. PVDA nu a semnat rezoluţiile pentru Ucraina din cauza unor pasaje care subliniază că NATO a făcut tot ce a putut în ultimele săptămâni pentru a detensiona conflictul. „Vreau să condamn ferm invazia lui Putin, dar nu ne alăturăm isteriei unilaterale”, a spus Kim De Witte, deputat PVDA. „Suntem împotriva extinderii NATO în Est şi împotriva politicii de ofertare care duce la război. Să aruncăm o privire şi asupra modului în care CIA a sprijinit grupările naziste din Ucraina în ultimii ani.”²³

Partid populist de extremă dreapta, Forumul pentru Democraţie (Forum voor Democratie / FvD) din Olanda se poziţionează împotriva imigraţiei, a islamului, multiculturalismului, UE şi ONU, drepturilor homosexualilor sau transsexualilor şi în general a liberalismului şi avertizează asupra unei conspiraţii a elitelor globaliste. Mulţi l-au cultivat pe Vladimir Putin, văzându-l ca pe un conservator creştin şi chiar ca pe un partener în opoziţia faţă de globalism. La jumătatea lunii februarie 2022, liderul FvD, Thierry Baudet îl numea pe Putin „un tip teribil, care avea atât de multă dreptate în ceea ce priveşte agresiunea NATO şi UE înfometate de război, Forumul Economic Mondial şi aşa mai departe”. Membrii FvD au adesea legături cu think-tank-urile sponsorizate de Rusia şi primesc ajutor de la mass-media rusă susţinută de stat şi de la trolii de pe internet. În aceste condiţii este de reţinut faptul că FvD ocupă cinci din totalul de 150 de locuri ale Parlamentului Olandei.²⁴

În mod curios, FvD a fost înfiinţat în anul 2016, pentru a promova un referendum olandez împotriva Acordului de asociere al Ucrainei cu UE. Începuse deja să se clatine la sfârşitul anului 2020, când trei deputaţi au dezertat din cauza suspiciunilor că Baudet ar deveni fascist. Retorica populistă a FvD, care învinuieşte Occidentul pentru invazia Rusiei în Ucraina, este răspândită inclusiv pe stradă, în cadrul unor manifestaţii cu zeci de participanţi. Una dintre acestea a avut loc în 13 martie 2022 la Amsterdam, pe Leidseplein, unde susţinătorul lui Baudet, Willem Engel, un influencer sceptic în ceea ce priveşte Covid-19, a urcat pe scena improvizată. „Nu ne putem lăsa târâţi într-un război”, a spus el, denunţând transporturile olandeze de rachete antitanc şi antiaeriene către apărătorii Ucrainei. Cu această ocazie, el a învinuit mass-media că induce ura faţă de ruşi, similar cum au făcut naziştii faţă de evrei.²⁵

Deputaţii au votat cu o majoritate covârşitoare interzicerea deputatului de extremă dreapta Thierry Baudet de a vorbi în Parlament pentru o perioadă de şapte zile pentru că nu a inclus afacerile sale în registrul intereselor parlamentarilor. Alţi doi parlamentari de la FvD au primit, de asemenea, o mustrare oficială pentru că au refuzat să includă în registru activitatea lor pentru editura Amsterdam Media Group. Între timp, parlamentarii şi-au exprimat îngrijorarea cu privire la un interviu recent acordat de Baudet unui post de televiziune american, în care a recunoscut că este un teoretician al conspiraţiei şi a spus că el crede că lumea este guvernată de „reptile malefice”. De asemenea, el şi-a reafirmat încă o dată sprijinul pentru preşedintele rus Vladimir Putin şi a spus că speră să câştige războiul din Ucraina (ulterior, el a respins comentariile referitoare la reptile, susţinând că a fost doar o metaforă).²⁶

În ceea ce priveşte FvD, acesta este izolat, după ce toate celelalte partide na-ţionalist-populiste din Olanda au condamnat cu fără echivoc invazia Rusiei în Ucraina.²⁷

Atitudinea AfD faţă de atacul rusesc asupra Ucrainei relevă în Germania o mare distanţă faţă de democraţie, potrivit preşedintelui Comisiei pentru afaceri europene din Bundestag, Anton Hofreiter (din cadrul formaţiunii ecologiste a Verzilor / Die Grünen). „AfD trebuie să se întrebe dacă nu sunt complicii unui criminal de război”, a declarat politicianul într-un interviu acordat Agenţiei germane de presă.

Deputaţii AfD au fost impresionaţi de preşedintele rus Vladimir Putin, împăr-tăşindu-i ideile. Membrul Bundestagului a explicat: „Sunt ostili democraţiei, sunt auto–craţi, sunt adversari ai presei libere. Sunt homofobi, sunt misogini. De aceea îl apreciază”.

În interviul comun cu Anton Hofreiter, Marie-Agnes Strack-Zimmermann (FDP), Preşedintele comisiei de apărare, a criticat discursurile liderului grupului parlamentar AfD, Tino Chrupalla şi ale Preşedintelui de onoare al AfD, Alexander Gauland.²⁸

Bundestag-ul a cerut Guvernului „să continue şi, acolo unde este posibil, să accelereze livrarea echipamentelor necesare Ucrainei, extinzând în acelaşi timp livrarea către armament greu şi sisteme complexe”. 66 de membri ai grupului parlamentar AfD au votat împotriva moţiunii, patru au votat pentru. Trei deputaţi AfD s-au abţinut, iar şapte membri ai grupului nu au votat.

Din rândurile Partidului de Stânga (Die Linke), formaţiune politică socialist democrată, 32 de deputaţi au votat împotriva moţiunii, şapte parlamentari ai Die Linke nu au votat. Hofreiter a comentat acest vot cu cuvintele: „Partidul de Stânga este pur şi simplu profund confuz, pentru că încă nu a înţeles că acesta nu mai este vechiul său idol, Uniunea Sovietică”.²⁹

Dar, în afară de Die Linke, există şi alte forţe în spectrul de stânga german care vor „pace”, în condiţiile în care îşi manifestă ataşamentul pentru Putin şi văd atacul asupra Ucrainei ca pe un act de autoapărare al Rusiei, în care adevăraţii agresori sunt SUA şi NATO. Pe 25 februarie 2023, politicianul şi economistul german de stânga Sahra Wagenknecht şi jurnalista Alice Schwarzer au organizat la Berlin, la Poarta Brandenburg mitingul intitulat „Revolta pentru Pace”, demonstraţie în care au militat în favoarea diplomaţiei în locul armelor pentru a pune capăt războiului din Ucraina. La demonstraţie au luat parte aproximativ 13.000 de participanţi, în principal persoane cu convingeri de stânga şi activişti pentru pace, dar, în mod interesant, şi politicieni din cadrul AfD, precum şi alţi extremişti de dreapta. În discursul său, Wagenknecht a numit conflictul din Ucraina drept un „război proxy” între SUA şi Federaţia Rusă. De asemenea, ea a considerat că este ridicolă încercarea de a convinge Ucraina că poate câştiga împotriva Rusiei. Din aceste motive, a cerut oprirea livrărilor de arme către Ucraina şi a solicitat negocieri de pace, susţinând că este vorba despre „a pune capăt suferinţei teribile şi a morţii din Ucraina”. Astfel ea a susţinut că trebuie oferită o ofertă de negociere „în loc de muniţie pentru un război nesfârşit de uzură cu arme din ce în ce mai noi”.³⁰

Cu un narativ identic, Tino Chrupalla, Preşedintele federal al AfD susţine că alte livrări de arme către Ucraina „nu ar opri războiul, ci l-ar prelungi”. De asemenea, potrivit acestuia, la problema crimelor de război ar trebui să răspundă instanţele competente după încheierea conflictului, deoarece, în prezent, nu ar ajuta pe nimeni să-l „numească” pe Putin criminal de război.³¹

La rândul ei, liderul parlamentarilor AfD, Alice Weidel, a încercat să dea vina pe Rusia pentru invazie, dar şi pe Occident, pentru că a sugerat că Ucraina ar putea adera la NATO.³²

O filială a AfD a mai declarat că Germania are dreptate să preia „adevăraţii refugiaţi de război” din Ucraina, dar că spaţiul ar trebui eliberat prin deportarea imi-granţilor anteriori. În opinia analiştilor, un astfel de punct de vedere „răspândeşte naraţiunea refugiaţilor care au dreptul la siguranţă temporară doar dacă sunt albi”.³³

Alţi neo-nazişti germani îl susţin pe Vladimir Putin. Presa germană a relatat că activiştii de extremă dreapta care şi-au petrecut ultimii doi ani denunţând guvernul german şi restricţiile sale de a ţine în frâu pandemia de Covid-19 îşi pun acum speranţele în Rusia pentru a-şi apăra valorile: „când Putin va mărşălui, oamenii vor fi din nou bărbaţi, electricitatea şi combustibilul vor deveni din nou mai ieftine, islamizarea se va termina, iar verzii şi stângii vor fi cu toţii închişi” suna un mesaj pe un grup de Telegram de extremă dreapta al „Free Thuringians”.³⁴

AfD este reprezentată în parlamentul federal şi în toate cele 16 parlamente de stat. Partidul are o susţinere de până la 7% în zonele urbane din Vest, dar peste 20% sprijin în zonele rurale din estul Germaniei. Recent, Curtea Administrativă din Köln a decis că este justificat ca partidul să fie monitorizat de serviciile de informaţii interne, din cauza tendinţelor extremiste şi neconstituţionale.³⁵

În Italia, Matteo Salvini, liderul Lega Nord, a fost vicepremier şi ministru de interne într-o perioadă în care relaţiile cu establishment-ul de la Moscova s-au împletit cu acte parlamentare pro-ruse. După ani de laude la adresa lui Vladimir Putin el s-a manifestat acum în favoarea Ucrainei. Fidel strategiei care l-a făcut popular ani de zile sau pur şi simplu incapabil să acţioneze altfel, Salvini s-a poziţionat încă de la începutul agresiunii ruse împotriva războiului, încercând astfel să facă uitată perioada anterioară. Inclusiv în Parlamentul European, el a încercat să anuleze, fără a clarifica vreodată, anii de colaborare a Ligii cu subordonaţii fideli ai lui Putin.³⁶

O analiză realizată de Carnegie Endowment for International Peace arată că anxietatea occidentală cu privire la influenţa Federaţiei Ruse a crescut în Italia odată cu ascensiunea extremei drepte. Cultivarea de către Moscova a actorilor politici de extremă dreapta reflectă implicarea sa în rândurile elitelor italiene tradiţionale. Liderii partidului Lega Nord s-au orientat public asupra lui Putin, portretizând Rusia ca un bastion al suveranităţii, identităţii şi conservatorismului cultural împotriva forţelor liberalismului care distrug Europa. De asemenea, conform analizei, politica externă a Rusiei în Europa este multidimensională. Cu toate acestea, relaţiile Kremlinului cu Roma evidenţiază cel mai bine modul în care problemele interne ale Europei au deschis multe uşi pentru Kremlin. Chiar dacă Italia rămâne ferm fixată în Occident, Kremlinul a valorificat mult timp modalităţi bine stabilite şi fiabile de cultivare a elitelor pro-ruse italiene. Ascensiunea partidelor de extremă dreapta şi populiste italiene a creat astfel deschideri suplimentare, pe care Kremlinul să le exploateze, pe baza retoricii lor pro-ruse, a suspiciunii faţă de Bruxelles şi a semnelor de corupţie. Cu toate acestea, perioadele în care recentele guvernele italiene au inclus partide de extremă dreapta şi populiste au arătat, cel puţin pentru moment, ceea ce poate câştiga Moscova.³⁷

Odată cu începerea războiului împotriva Ucrainei, al doilea ca mărime pe scena politică a Austriei, Partidul Libertăţii din Austria (Freiheitliche Partei Österreichs / FPÖ) a fost cercetat pentru legăturile sale din trecut cu Federaţia Rusă. Pe 13 februarie 2023 Curtea de Conturi a Austriei a respins o acţiune în justiţie intentată împotriva formaţiunii naţionaliste de dreapta FPÖ. Procesul a avut loc după ce e-mailurile piratate ale unui propagandist rus („Sargis M”) au sugerat că oficialii FPÖ au fost mituiţi pentru a propune o legislaţie care să favorizeze Federaţia Rusă.³⁸ Mai exact, oficialii FPÖ ar fi primit excursii de lux în Crimeea şi Moscova plătite de Kremlin pentru a veni în contact cu active ruseşti. Reprezentanţii FPÖ au fost apoi acuzaţi că au iniţiat articole în sprijinul intereselor ruse, precum şi că în cadrul Adunării Naţionale a Austriei au propus legi pentru a elimina sancţiunile împotriva Federaţiei Ruse.

Procesul a vizat mai ales natura unui Acord de cooperare, pe cinci ani, semnat în anul 2016 între FPÖ şi Partidul Rusia Unită, aflat în Guvern. Referitor la Acord, care prevedea dezvoltarea legăturilor economice şi politice între cele două ţări, FPÖ a susţinut că a expirat şi că nu a fost niciodată obligatoriu din punct de vedere juridic.

Partidul Social Democrat Austriac (Sozialdemokratische Partei Österreichs / SPÖ) a acuzat FPÖ că ar fi propus 30 de acte legislative specifice pro-ruse de la izbucnirea războiului din Ucraina.³⁹ Într-o conferinţă de presă, Directorul General Federal al SPÖ, Christian Deutsch, a cerut din nou FPÖ să dezvăluie finanţele Partidului său, precum şi orice contracte cu Partidul Rusia Unită.⁴⁰ Potrivit cercetărilor SPÖ, FPÖ a depus 30 de propuneri favorabile Rusiei de la începutul războiului din Ucraina, pentru care există suspiciunea că ar fi primit bani. În aceste condiţii, întrebarea crucială a lui Christian Deutsch a fost: „Este FPÖ finanţat de Kremlin?”. FPÖ a răspuns prin negarea tuturor acuzaţiilor, susţinând că se confruntă cu o campanie mediatică, şi a ameninţat cu procese.⁴¹ Gustaf Ströhm, purtătorul de cuvânt al delegaţiei FPÖ în Parlamentul European, a descris la rândul său acuzaţiile ca fiind false şi motivate de succesul electoral recent⁴² al Partidului.⁴³ Este clar acum că FPÖ, cu poziţia sa pro-rusă şi moţiunile sale în Consiliul Naţional „calcă în picioare neutralitatea”, a apreciat Directorul General Federal al SPÖ. Astfel, pentru Deutsch, este timpul ca FPÖ să se redenumească „prieteni ai Austriei lui Putin”.⁴⁴

Sentimentul pro-Putin s-a aflat cel mai probabil la apogeu în anul 2018. Aceasta, deoarece într-un sondaj la nivel european comandat de CNN în 2018, Rusia a fost mai populară în Austria decât SUA.

Ultima vizită a lui Putin la Viena a avut loc în 2018. Spre deosebire de majo-ritatea statelor UE, Austria nu a trimis acasă diplomaţi ruşi ca răspuns la otrăvirea fostului spion Serghei Skripal în Marea Britanie. Totodată, a fost şi anul în care ministrul de externe de atunci, Karin Kneissl din FPÖ, l-a invitat pe Vladimir Putin la nunta ei din Südsteiermark. Imaginile cu ea şi Putin au făcut înconjurul lumii. Acum, Kneissl are apariţiile ei în Russia Today.⁴⁵ Unii invitaţi au considerat la acea vreme că Putin a vrut să-i facă o „favoare”. Prin aceasta, însă, Kneissl a declanşat un scandal internaţional, consacrând imaginea Austriei ca ţară a „simpatizanţilor lui Putin”.⁴⁶

Pe de altă parte, banii de la Kremlin au doborât coaliţia de guvernare a Austriei. Într-o operaţiune punctuală din anul 2019, care a ajuns să fie cunoscută sub numele de „Afacerea Ibiza”, Heinz-Christian Strache, Vicecancelar al Austriei de atunci şi lider al FPÖ, a fost filmat în timp ce se afla în vacanţă în Ibiza, acceptând să ia mită de la un fals oligarh rus.⁴⁷ Aceasta a creat un moment de vulnerabilitate, presupusele legături financiare dintre înalţi oficiali FPÖ şi oligarhii ruşi dovedindu-se a fi suficiente pentru prăbuşirea guvernului austriac de coaliţie FPÖ-ÖVP.⁴⁸

Nu numai în FPÖ sunt numeroşi politicieni activi şi foşti pe statul de plată al lui Putin. Un astfel de caz a fost şi cel al fostului cancelar al SPÖ Alfred Gusenbauer, care în 2020 a făcut parte din Consiliul de Supraveghere al „Institutului de Cercetare a Dialogului Civilizaţiilor”, un cerc de consilieri apropiaţi Kremlinului, fondat de oligarhul Vladimir Yakunin. El l-a numit pe Gusenbauer o „veche cunoştinţă”. De menţionat că şi colegul de partid al lui Gusenbauer, fostul Cancelar Christian Kern, a fost, de asemenea, implicat cu Rusia o lungă perioadă de timp.⁴⁹

Recent, în luna ianuarie 2023, FPÖ a cerut organizarea unui referendum la nivel naţional privind ridicarea sancţiunilor împotriva Federaţiei Ruse. Totodată, de la izbucnirea războiului în Ucraina, FPÖ s-a poziţionat pentru neutralitate, obiectând împotriva iniţiativei Preşedintelui ucrainean Volodimir Zelensky de a se adresa Parlamentului Austriei.⁵⁰ Într-adevăr, deşi Austria sprijină Ucraina din punct de vedere politic, aceasta este împiedicată de neutralitatea sa să se implice militar în conflict şi nu este în măsură să furnizeze ţării arme în lupta sa împotriva invaziei ruse.

După cum s-a şi anunţat, FPÖ a fost singurul care a protestat împotriva apariţiei video a lui Zelensky în Parlament. Joi, 30 martie 2023, după primirea Preşedintelui Ucrainei de către Preşedintele Consiliului Naţional, Wolfgang Sobotka (ÖVP), deputaţii FPÖ au fost singurii care nu au aplaudat. În schimb, la începutul discursului, au scos pancarte cu inscripţiile „Loc pentru pace” şi „Loc pentru neutralitate”, pe care le-au aşezat pe birourile lor înainte de a părăsi camera inferioară a Parlamentului Austriei, în semn de protest pentru ceea ce au considerat a fi încălcarea neutralităţii ţării. Liderul FPÖ, Herbert Kickl, declarase anterior: „Chiar dacă condamnăm războiul de agresiune rusesc împotriva Ucrainei: Austria este un stat neutru din punct de vedere constituţional, neutralitatea perpetuă este o piatră de temelie a imaginii noastre de sine, iar discursul unui reprezentant al unui partid beligerant în inima democraţiei noastre este un tabu absolut”.⁵¹

Partidul Jobbik (Jobbik – Konzervatívok) din Ungaria este cel cu care Kremlinul a avut, până de curând, cea mai apropiată relaţie. Cel mai mare partid de dreapta din Europa de Est şi al treilea cel mai mare partid din Ungaria, Jobbik întruneşte simpatizanţi nazişti şi antisemiţi printre susţinătorii săi.⁵²

La câteva luni după anexarea Crimeei, în iunie 2014, conducerea Jobbik a vizitat Moscova, unde Márton Gyöngyösi, pe atunci Vicepreşedinte al Comisiei pentru afaceri externe a Adunării Naţionale, a declarat că „nu Rusia, ci Occidentul este agresorul din Ucraina, Moscova a venit doar în apărarea minorităţii ruse”. La acea vreme politi-cianul a caracterizat referendumul din Crimeea drept exemplar, care „le dă maghiarilor transcarpaţi şi rutenilor speranţă pentru autonomie”. Politicianul Jobbik a continuat să adopte o poziţie puternic pro-rusă. Pe lângă faptul că s-a pronunţat împotriva ratificării Acordului de asociere a Ucrainei cu UE în Parlament la sfârşitul anului 2014, el a criticat ulterior dur planul pentru amplasarea unui cartier general NATO în Secukesfehérvár, afirmând că acesta ar creşte riscurile, mai degrabă decât apărarea, însemnând „un pas agresiv şi demonstrativ împotriva Rusiei”. Acum, însă, lucrurile stau cu totul altfel pentru Jobbik, care şi-a schimbat numele. Deşi Partidul cunoscut acum sub numele de Jobbik – Conservatorii (Jobbik – Konzervatívok) este condus tot de Gyöngyösi, orientarea blocului politic nu mai conţine nicio urmă de sentiment pro-rusesc. Politicianul a făcut o schimbare completă, inclusiv în politica externă, referitor la care a recunoscut într-un interviu recent drept o mare greşeală faptul că a fost prezent la „alegerile false” din Doneţk în calitate de observator. Preşedintele Partidului spune acum că Putin vrea să distrugă libertatea, democraţia şi demnitatea umană mai întâi în Ucraina şi apoi în întreaga Europă.⁵³ Totodată el a declarat: „Ce aşteptăm de la cei care au transformat ţara într-o fermă de spioni ruşi, care încă nu au părăsit banca KGB-ului ca ultimii acoliţi?”.⁵⁴ Totodată, pentru membrii Jobbik – Con-servatori, politicile Fidesz „nu au nimic de-a face cu respectul pentru tradiţii”. El a mai afirmat că Viktor Orbán a trădat Europa şi se pregăteşte să scoată Ungaria din UE, astfel încât să poată guverna nelimitat, cu ajutorul Rusiei. De aceea consideră că ei trebuie să facă tot ce le stă în putinţă pentru a preveni tragedia naţională pe care Huxit ar reprezenta-o.⁵⁵

Ungaria a semnat şi ratificat Statutul de la Roma de instituire a Curţii Penale Internaţionale (CPI), care a emis un mandat de arestare pentru Vladimir Putin. Preşedintele rus este acuzat de crime de război comise în Ucraina, deportarea ilegală a sute de copii. Potrivit completului, există motive întemeiate să se creadă că Putin este personal responsabil din punct de vedere penal.

Întrebat dacă Putin va fi arestat dacă va veni în Ungaria, Gergely Gulyás, Ministrul care conduce Biroul Prim-ministrului, a declarat la un briefing al Guvernului că Statutul de la Roma nu a fost încorporat în sistemul juridic maghiar.

„Putem invoca legislaţia maghiară şi nu îl putem aresta pe preşedintele rus pe această bază… pentru că statutul CPI nu a fost promulgat în Ungaria”, a declarat Gulyás, citat de Reuters.

CNN, care a acoperit pe larg şi declaraţia ministrului, a citat aceeaşi frază, adăugând că, potrivit lui Gulyás, guvernul ungar „nu şi-a stabilit încă poziţia” în această privinţă. CNN a rezumat pe

„Premierul ungar Viktor Orbán şi Guvernul său au fost întotdeauna de departe cel mai apropiat aliat al Kremlinului în blocul european. Chiar şi după invadarea Ucrainei de către Rusia, în februarie anul trecut, Orbán a fost cel mai reticent în a impune sancţiuni Rusiei. Ungaria, în calitate de membră NATO, s-a opus ca ţările occidentale să trimită arme în Ucraina. Orbán a avertizat că Europa ar putea fi târâtă în războiul din Ucraina şi a făcut eforturi ample pentru a împiedica Ucraina să adere la NATO. De asemenea, acţionează împotriva aspiraţiilor Suediei de aderare la NATO”,⁵⁶

În Ungaria, partidele de guvernământ au întârziat luni de zile votul pentru aderarea Finlandei şi Suediei la NATO. Se pare că problema a apărut în timpul unei dezbateri serioase la reuniunea grupului parlamentar Fidesz – KDNP (Keresztény-demokrata Néppárt / Partidul Popular Creştin Democrat) de la Balatonfüred din luna februarie 2023. Europarlamentarii maghiari s-au plâns că politicienii finlandezi şi suedezi au insultat Ungaria. Recent, însă, SUA a cerut Ungariei să aprobe cererile sale de aderare.⁵⁷

Premierul suedez Ulf Kristersson a declarat că nu înţelege de ce Ungaria a decis să separe cererile Suediei şi Finlandei de a adera la NATO şi să le aprobe doar pe acestea din urmă. În replică, Balázs Orbán, Directorul politic al Prim-ministrului, a pretins pe pagina sa de socializare că de fapt „problema” Ungariei ar fost fi generată de unii politicieni suedezi de rang înalt, oferind câteva exemple în acest sens. Conform acestuia, pe 3 martie 2021, Ulf Kristersson (pe atunci lider al Partidului Moderat şi acum Prim-ministru) ar fi apreciat că „pentru UE, cea mai mare parte a lucrării înseamnă întreruperea dezvoltării Ungariei, exercitarea presiunii asupra guvernului ungar şi sprijinirea opoziţiei în creştere”, în timp ce Jessika Roswall (pe atunci purtătoare de cuvânt a UE pentru Partidul Moderat şi acum Ministru al Afacerilor UE) ar fi susţinut la 30 iunie 2021 că „acum este nevoie de o acţiune clară din partea UE şi de noul mecanism de condiţionalitate pentru a opri plăţile către Ungaria”, iar Johan Pehrson (pe atunci lider al Partidului Liberal şi acum Ministru al Ocupării Forţei de Muncă şi Integrării) ar fi declarat în 10 mai 2022 că „Guvernul xenofob şi naţionalist al Ungariei continuă să încalce statul de drept şi renunţă la sprijinul pentru Ucraina”. După această expunere, Balázs Orbán a ţinut să-şi încheie mesajul cu „Bună dimineaţa, Stockholm!”⁵⁸

Viktor Orbán, premierul Ungariei, este un naţionalist-populist, care, la fel ca şi Putin, susţine că apără Europa creştină împotriva unei conspiraţii liberale globale. În acest context, preluarea instanţelor şi a mass-mediei din Ungaria este uneori descrisă ca o versiune soft a putinismului.⁵⁹ Astfel, Orbán a menţinut o relaţie strânsă cu Putin, ceea ce nu se rezumă doar la faptul că aceştia împărtăşesc aceeaşi ideologie. Budapesta a negociat cu Moscova contracte pentru furnizarea de gaze pe termen lung, pentru care Ungaria primeşte preţuri mai mici decât partenerii săi europeni. Orbán s-a lăudat că s-a întâlnit cu Putin de 12 ori în timpul mandatului său, cel mai recent la începutul lunii februarie 2022, când i-a cerut Preşedintelui rus să crească volumul exporturilor de gaze către ţara sa. „Vremuri dificile, dar suntem într-o companie foarte bună”, a concluzionat asupra situaţiei Premierul ungar.⁶⁰

Viktor Orbán, exponent al democraţiei iliberale, şi-a asigurat la începutul lunii aprilie 2022 un al patrulea mandat în fruntea Executivului Ungariei. Ar fi greşit să spunem că a fost reales, pentru că asta ar presupune alegeri reale, ceea ce nu a fost cazul, din moment ce Orbán controlează mass-media maghiară şi întregul aparat de stat. Pentru a fi sigur, el a trebuit să tonifieze pro-putinismul în timpul campaniei. El a devenit cel mai longeviv lider al UE, înarmat cu o majoritate absolută la Budapesta şi cu un loc în Consiliul European de la Bruxelles. După cum spune un observator european experimentat, când vine vorba de a-i face lui Putin o favoare şi de a sabota acţiunile viitoare ale UE, „Orbán poate da rezultate”. Având în vedere că esenţa răspunsului Occidentului la invazia rusă a fost unitatea şi că UE şi NATO funcţio-nează prin consens, o astfel de excepţie îi poate contracara pe toţi ceilalţi.⁶¹

Pentru unii naţionalişti-populişti, războiul din Ucraina este doar o durere de cap gestionabilă. Acum, Orbán a încetat să se laude cu bunele sale relaţii cu Putin şi a acceptat fără tragere de inimă sancţiunile UE pentru Federaţia Rusă. El militează pentru a ţine Ungaria departe de război, spunând că ţara trebuie să reziste încercărilor de a fi folosită ca „piesă pe o tablă de şah” de către marile puteri. Cu control aproape total asupra mass-mediei din Ungaria, narativul său pare însă să funcţioneze.⁶²

ROMÂNIA

Influenţa şi acţiunile Moscovei se fac simţite şi în România. Postări în spatele cărora se află propaganda rusă sunt prezente cu conţinut şi în diferite forme pe plat-formele de social media, având diverşi autori, care sunt de regulă „independenţi”, cu o „gândire proprie”. Sunt retransmise de urmăritori care ajută prin aceasta la răspân-direa lor cât mai mare. Ele sunt doar o mică parte a acţiunilor hibride ale Federaţiei Ruse în ţara noastră. Totodată, dincolo de influenţa lor în schimbarea percepţiei asupra evenimentelor şi, în consecinţă, a polarizării populaţiei nu au un răsunet deosebit în spaţiul public.

Nu la fel stau lucrurile în cazul figurilor de dreapta, conservatoare, de pe scena politică din România, ale căror declaraţii şi acţiuni pot avea, raportat la context, consecinţe dintre cele mai grave, atât în ţară, cât mai ales, în plan extern.

Unul dintre acestea este cel al lui George Simion, liderul Alianţei pentru Unirea Românilor, care, în cadrul Congresului extraordinar al AUR ţinut pe 2 decembrie 2022 la Alba Iulia, recunoscând că „Basarabia e România” şi că acest lucru este un „adevăr” care trebuie spus „tare şi răspicat”, a declarat că „un alt adevăr pe care tot noi trebuie să îl spunem este că România nu mai trebuie să finanţeze nici măcar cu un leu Guvernul de la Chişinău. […]. Nu facem decât să finanţăm separatism antiromânesc finanţând acea guvernare”. Continuând, el a susţinut că „tot un adevăr pe care trebuie să îl spunem este că s-au alocat prea multe fonduri pentru refugiaţii care au venit din Ucraina”, în condiţiile în care foarte mulţi români au părăsit ţara şi a sărăciei în care se află peste jumătate din cei rămaşi.⁶³

Aceste declaraţii au un impact deosebit de negativ în actuala conjunctură politică şi de securitate, constituind o temă foarte potrivită pentru a fi exploatată de către propaganda rusă, care, după cum ştim, a teoretizat diferenţierea dintre „poporul român” şi „cel moldovean”. Mai cu seamă în contextul războiului din Ucraina, aceste poziţionări pot afecta paşii prudenţi făcuţi până acum, în perspectiva unei reîntregiri naţionale. Cu toate că este un unionist convins, la aceasta ar fi putut să contribuie şi faptul că George Simion a primit începând cu 16 decembrie 2014 o serie de interdicţii pentru teritoriul Republicii Moldova, ultima din ele pe 1 octombrie 2018, pentru următorii cinci ani, fără a-i fi oferite niciun fel de explicaţii în acest sens.

Un alt caz este al Dianei Şoşoacă, senator afiliat Partidului SOS România, care a participat în cadrul recepţiei din 9 februarie 2023, organizate cu ocazia Zilei Diplo-matului Rus de către Ambasada Federaţiei Ruse la Bucureşti. Potrivit Ambasadei, alături de ea s-ar fi aflat şi alţi parlamentari români independenţi. Acesta însă nu este singurul caz.⁶⁴ Diana Şoşoacă a participat şi în seara zilei de 3 noiembrie 2022 la evenimentul găzduit la Ambasada Federaţiei Ruse la Bucureşti cu ocazia zilei Unităţii Naţionale a Rusiei. Ea a mai fost însoţită de fostul Europarlamentar PSD Adrian Severin, demnitar condamnat, după cum se ştie, pentru corupţie.⁶⁵ Aceasta este a doua oară, după ce, pe 30 martie 2022, la doar câteva zile de la începerea invaziei ruse în Ucraina, Diana Şoşoacă, împreună cu alţi trei parlamentari independenţi şi anume deputaţii Dumitru Coarnă, Mihai Lasca şi Francisc Tobă s-au întâlnit la sediul Ambasadei Federaţiei Ruse la Bucureşti cu Ambasadorul Valery Kuzmin. Conform celor relatate chiar pe pagina sa de Facebook, partea română ar fi informat partea rusă asupra poziţiei de neutralitate a României, respectiv de neimplicare în conflictul dintre Fede-raţia Rusă şi Ucraina şi ar fi avansat totodată propunerea de începere la Bucureşti, într-un cadru neutru, a tratativelor de pace dintre cele două state beligerante.⁶⁶

Prin luările sale de poziţie, în special de la declanşarea conflictului din Ucraina, Diana Şoşoacă pare să urmeze retorica Kremlinului, mai ales în ceea ce priveşte temele anti-NATO şi UE. Una dintre cele mai agresive declaraţii ale sale, conţinând mai multe teze ale Kremlinului, este preluată într-un scurt film al propagandei ruse: „Ţara asta nu e a voastră. E a noastră. Şi înţelegeţi că noi, poporul, hotărâm pentru ce se întâmplă. Nu permitem niciunei Divizii 101 sau orice divizie să escaladeze acest conflict care nu este între Rusia şi NATO, este între Rusia şi Ucraina, pentru teritorii care apar unei Rusii trecute. Şi e treaba lor ce fac acolo. Nu e nici problema României, nici a lui NATO, nici a UE. Sunt două ţări care nu fac parte nici din UE, nici din NATO […] Proştii noştri de conducători răspund la ordine. E un act de înaltă trădare faţă de România. Dacă îndrăzniţi să băgaţi România în război şi noi vă vom băga în închisoare pentru înaltă trădare!”. Declaraţia este însoţită de o subtitrare în limba engleză, ceea ce ar putea indica faptul că materialul este adresat nu neapărat spaţiului intern, ci mai degrabă altor spaţii.⁶⁷

În cursul lunii martie 2023, Senatoarea Diana Şoşoacă a promovat un proiect de lege privind „denunţarea Tratatului de bună vecinătate şi cooperare dintre România şi Ucraina” (ratificat prin Legea nr. 129/1997), care vizează anexarea teritoriilor care se regăseau în perioada interbelică în componenţa României, iar acum fac parte din Ucraina. Acuzând demersul senatorului român de refacere a identităţii culturale a populaţiei româneşti drept „un exemplu clasic din almanahul revanşismului rus”, Oleg Nikolenko, purtător de cuvânt al Ministerului Ucrainean de Externe a declarat: „Condamnăm ferm încercarea de a pune sub semnul întrebării integritatea teritorială a Ucrainei, de a submina spiritul de bună vecinătate dintre Ucraina şi România”. Totodată el a anunţat iniţierea de sancţiuni împotriva Senatorului român Diana Şoşoacă, considerând că aceasta reprezintă o ameninţare la adresa securităţii naţionale a Ucrainei.⁶⁸ Ulterior, în aceeaşi lună, Diana Şoşoacă a depus încă un proiect de lege, de data aceasta privind Unirea României cu Republica Moldova, despre care consideră că ar trebui să fie negociată împreună cu anexarea fostelor teritorii româneşti din Ucraina.

Într-o analiză a Robert Lansing Institute (RLI)⁶⁹, intitulată „GRU⁷⁰ operation in Romania points to crisis in Russia’s Intel community” din 23.03.2023, se afirmă că o „recentă operaţiune a serviciilor de informaţii militare ale Rusiei o implică pe senatoarea română Diana Iovanovici Şoşoacă, care a depus un proiect de lege privind anexarea unei părţi din teritoriul Ucrainei – Bucovina de Nord, parte a regiunii Cernăuţi, Basarabia şi Insula Şerpilor”, operaţiune care ar fi o „simplă copie a spinului mediatic pe care şeful SVR⁷¹ l-a lansat cu privire la presupusele planuri ale Poloniei de a anexa o parte din vestul Ucrainei.” Potrivit analizei se presupune că recrutarea Dianei Şoşoacă ar face parte dintr-o operaţiune complexă, care ar urma să justifice agresiunea rusă asupra Ucrainei. Pe lângă frecventele sale întâlniri cu ambasadorul rus la Bucureşti, în analiză se mai face referire la legăturile cu platforma Sputnik, afiliată serviciilor de informaţii militare ruse, prin intermediul căreia sunt desfăşurate operaţiuni sub acoperire în ţările de reşedinţă ale corespondenţilor săi. Faptul că Sputnik a declarat-o „politicianul anului în România în 2021” ar putea indica astfel interesul Moscovei pentru cariera sa politică.⁷²

Răspunzând la Realitatea plus referitor la acest subiect, Diana Şoşoacă a susţinut că acuzaţiile sunt ridicole şi că sunt lansate de aceia care vor ca România să fie slabă şi supusă. În acest context, ea a susţinut faptul că îi sunt aduse acuzaţii de fiecare dată când apără interesele României şi ale cetăţenilor ei. ⁷³

CONCLUZII

Propaganda rusă a avut şi continuă să aibă un impact semnificativ în rândul mişcărilor extremiste şi populiste. Alinierea acestor mişcări politice cu Kremlinul derivă în mare parte din convingere, având la bază afinitatea cu ideologia promovată de Preşedintele Vladimir Putin. În timp ce partidele de extremă stânga sunt atrase de împotrivirea Federaţiei Rusiei faţă de globalizare şi de provocarea sa faţă de ordinea capitalistă internaţională dominată de SUA, ori de o nostalgie faţă de Uniunea Sovietică, cele aparţinând extremei drepte sunt atrase de valorile social conservatoare ruse, de apărarea suveranităţii naţionale şi de respingerea internaţionalismului liberal şi a intervenţionismului. Cu toate că afinitatea acestora se bazează pe consi-derente diferite, ambele tind să vadă politica Federaţiei Ruse ca pe o contrapondere la adresa hegemoniei americane la nivel global.

Propaganda Kremlinului în spaţiul euroatlantic alimentează în special mişcările extremiste şi populiste de dreapta, conservatoare ale valorilor tradiţionale, dezamă-gite de presupusa decadenţă a societăţii occidentale.

Politica de influenţă a Federaţiei Ruse în spaţiul euroatlantic se desfăşoară de mai mulţi ani, reuşind să cultive în timp legături strânse cu personalităţi ale forma-ţiunilor politice importante pe plan naţional, aflate în cercurile guvernamentale. În SUA, cel mai mare admirator al lui Putin este Donald Trump, căruia i se alătură şi alte personalităţi ale aripii republicane americane. La nivelul UE, o atenţie deosebită a fost acordată racolării politicienilor care fac parte din organismele relevante ale Uniunii, care pot înclina balanţa în favoarea Moscovei în procesele decizionale.

Cu toate că majoritatea actorilor politici care-l admirau deschis pe preşedintele rus şi politicile sale au făcut un pas înapoi după începerea războiului în Ucraina, o parte a acestora pare să continue sprijinul pentru Putin. După cum am văzut, în Franţa au fost scoase la lumină legăturile ample dintre extrema dreaptă europeană şi Moscova, mai ales în ceea ce priveşte punctele de discuţie pro-ruse şi anumite amendamente pe care aliaţii francezi de extremă dreapta urmau să le propună în Parlamentul European. De altfel, Europarlamentarii RN au blocat aproape orice măsură a UE care l-ar fi putut incomoda pe Putin. La rândul său, PVDA refuză să sem-neze rezoluţiile pentru Ucraina, iar VB pune în Belgia sub semnul întrebării adoptarea sancţiunilor împotriva Federaţiei Ruse. În Olanda, liderul FvD, Thierry Baudet şi-a reafirmat deschis şi fără echivoc sprijinul pentru Vladimir Putin, declarând că speră ca acesta să câştige războiul din Ucraina. Într-o proporţie covârşitoare, membrii grupului parlamentar german din AfD au votat împotriva livrării echipamentelor necesare Ucrainei, pretinzând că alte livrări de arme către Ucraina ar prelungi răz-boiul. De asemenea, invocând încălcarea neutralităţii naţionale a Austriei, membrii FPÖ se opun oricărui sprijin pentru Ucraina. Cel mai proeminent aliat al Moscovei rămâne însă Viktor Orbán, Premierul Ungariei, un naţionalist-populist care, la fel ca şi Putin, susţine că apără Europa creştină împotriva unei conspiraţii liberale globale. Preluarea controlului asupra instanţelor şi a mass-mediei din Ungaria a fost descrisă ca o versiune soft a putinismului. Ungaria a întârziat luni de zile votul pentru aderarea Finlandei şi Suediei la NATO, iar după ce a votat totuşi în favoarea Finlandei, a amânat votul pentru Suedia, jucând astfel în favoarea Kremlinului.

În România, dacă prin exploatarea de către propaganda rusă a scăderii sem-nificative a nivelului de trai al cetăţenilor, perceput pe fondul unui sacrificiu pentru sprijinul Republicii Moldova şi al refugiaţilor ucraineni nu pare să aibă rezultate semnificative, lucrurile stau cu totul altfel în mediul politic. Aici, prin declaraţii şi acţiuni sub stindardul suveranismului, sunt susţinute obiectivele Kremlinului, atât în ceea ce priveşte zădărnicirea oricăror apropieri în perspectiva unionistă, cât şi a acuzaţiilor referitoare la atragerea României într-un război cu Federaţia Rusă. Dincolo de participarea Senatorului român Diana Şoşoacă la evenimentele găzduite de Ambasada Federaţiei Ruse la Bucureşti, mult mai grave sunt iniţiativele sale legislative de revendicare a fostelor teritorii româneşti din Ucraina şi de unire a Românei cu Republica Moldova, care, deşi nu reflectă poziţia oficială, au provocat reacţii diplomatice şi pot fi, dat fiind contextul geopolitic, interpretate foarte defavorabil la adresa ţării noastre. Nu este nevoie să mai vorbim aici de îngreunarea, prin aceasta, a oricărui dialog cu partea ucraineană în privinţa minorităţii române din Bucovina de Nord a cărei situaţie o cunoaştem bine cu toţii.

În actualul context, Moscova va încerca să racoleze şi să finanţeze aliaţi pentru a-i servi interesele, dar şi pentru a submina din interior fundamentele democraţiei liberale şi ale drepturilor omului. Continuitatea în promovarea obiectivelor ruseşti de către politicieni extremişti şi populişti reprezintă cu adevărat un motiv de îngrijorare. Guvernele europene ar trebui să introducă o reglementare mai strictă a finanţării partidelor politice, în special atunci când finanţarea respectivă provine din surse străine, precum şi cerinţe sporite de transparenţă în ceea ce priveşte finanţarea. La aceasta ar contribui în mod semnificativ punerea în aplicare mai strictă a legislaţiei naţionale privind corupţia şi spălarea de bani, care ar asigura astfel combaterea eficientă a transferurilor de fonduri ilegale.

Bibliografie

1. Andreea Rubica – Şoşoacă, din nou la Ambasada Rusiei. Expoziţie de fotografii dedicate „Operaţiunii Militare Speciale a Rusiei în Ucraina”, articol în adevărul.ro, Publicat: 11.02.2023 12:55, URL: https://adevarul.ro/politica/sosoaca-din-nou-la-ambasada-rusiei-expozitie-de-2241486.html, accesat la 31.03.2023.

2. Andrew Foxall – Putin Has Far-Right Admirers All Over Europe, and They’re Up for Election This Month, articol în The Local, Ukraine, May 21, 2014, URL: https://newrepublic.com/article/117 838/putins-far-right-european-admirers-run-european-parliament-may, accesat la 30.03.2023.

3. Andrew S. Weiss – With Friends Like These: The Kremlin’s Far-Right and Populist Connections in Italy and Austria, analiză sub egida Carnegie Endowment for International Peace, February 27, 2020, URL: https://carnegieendowment.org/2020/02/27/with-friends-like-these-kremlin-s-far-right-and-populist-connections-in-italy-and-austria-pub-81100, accesat la 30.03.2023.

4. Bruno Struys – Van PVDA tot Vlaams Belang. De bondgenoten van Poetin in het parlement: wat hebben die extremen toch met Rusland? articol în DeMorgen, In Het Niews, 26 februarie 2022, 07:06, URL: https://www.demorgen.be/nieuws/van-pvda-tot-vlaams-belang-de-bondgenoten-van-poetin-in-het-parlement-wat-hebben-die-extremen-toch-met-rusland~b6743dad, accesat la 30.03.2023.

5. Christa Zöchling – Sympathien für Wladimir Putin: Welch ein Irrtum, articol în profil, Krieg in der Ukraine, 27.02.22, URL: https://www.profil.at/oesterreich/sympathien-fuer-wladimir-putin-welch-ein-irrtum/401919586, accesat la 30.03.2023.

6. Csaba Sarkadi-Illyés – Jobbik: “Amíg Orbán hatalmon van, nem vagyunk biztonságban!”, articol în AlFahír, 2022.03.06. 14:35, URL: https://alfahir.hu/hirek/jobbik_oroszorszag_egysegben_ magyar orszagert_vlagyimir_putyin, accesat la 30.03.2023.

7. Davey Alba, Stuart A. Thompson – ‘I’ll Stand on the Side of Russia’: Pro-Putin Sentiment Spreads Online, articol în The New York Times, Feb. 25, 2022, URL: https://www.nytimes. com/2022/ 02/25/technology/russia-supporters.html, accesat la 30.03.2023.

8. David A. Graham – Putin’s Useful Idiots, articol în The Atlantic, Ideas, February 24, 2022, URL: https://www.theatlantic.com/ideas/archive/2022/02/russia-ukraine-war-republican-response /622919, accesat la 30.03.2023.

9. Emmanuel Berretta – Who are the “pro-Putin” in Europe? articol în get to text, 27 February 2022, URL: https://gettotext.com/who-are-the-pro-putin-in-europe, accesat la 30.03.2023.

10. Eugen Dinu (redactor) – Foto. Diana Şoşoacă şi Adrian Severin, prezenţi la recepţia organizată de omul lui Putin în România, de ziua unităţii naţionale a Rusiei, articol în Bugetul.ro, dezvăluiri, 03.11.2022, URL: https://www.bugetul.ro/foto-diana-sosoaca-si-adrian-severin-prezenti-la-receptia–organizata-de-omul-lui-putin-in-romania-de-ziua-unitatii-nationale-a-rusiei, accesat la 31.03.2023.

11. Felix Rappsilber – Chrupalla: Putin “kein Kriegsverbrecher”, articol în ZDF heute, Politik, 30.11.2022 01:26 Uhr, URL: https://www.zdf.de/nachrichten/politik/lanz-chrupalla-putin-ukraine-krieg-russland-100.html, accesat la 30.03.2023.

12. François-Guillaume Lorrain – Marine Le Pen: «La Russie de Poutine n’est pas l’URSS de Staline», articol în Le Point, Publié le 20 avril 2022, modifié le 20 avril 2022 à 20h48, URL: https://www .lepoint.fr/presidentielle/marine-le-pen-la-russie-de-poutine-n-est-pas-l-urss-de-staline-05-04-2022-2470961_3121.php, accesat la 30.03.2023.

13. Gilles Ivaldi, Emilia Zankina – The impact of the Russia-Ukraine War on ties between the Vlaams Belang in Belgium and the Putin regime, analiză a European Center for Populism Studies (ECPS), March 5, 2023, URL: https://www.populismstudies.org/the-impact-of-the-russia-ukraine-war-on-ties-between-the-vlaams-belang-in-belgium-and-the-putin-regime, accesat la 30.03.2023.

14. Helmeczi Zoltán – Pálfordulás a javából: így lett oroszbarátból Putyin-ellenes a Jobbik elnöke, articol în mandiner, 2023. március 2. 15:01, URL: https://mandiner.hu/cikk/20230302_gyongyosi_marton_ jobbik_oroszorszag, accesat la 30.03.2023.

15. Ian Buruma – Why Putin Unites Extremists on Left and Right, articol în The Washington Post, Business, April 2, 2022 at 4:25 PM GMT+3, URL: https://www.washingtonpost.com/business/ why-putin-unites-extremists-on-left-and-right/2022/04/02/ffde9248-b25a-11ec-9dbd-0d4609d44c1c_story.html, accesat la 30.03.2023.

16. Jon Stone – Nigel Farage says Ukraine invasion is result of EU and Nato provoking Putin, articol în Independent, UK Politics, Thursday 24 February 2022 14:10, URL: https://www.independent. co.uk /news/uk/politics/nigel-farage-ukraine-russia-eu-b2022400.html, accesat la 30.03.2023.

17. Jonathan Freedland – Putin still has friends in the west – and they’re gaining ground, articol în The Guardian, Opinion, Fri 8 Apr 2022 17.53 BST, URL: https://www.theguardian.com/ commentis free/2022/apr/08/vladimir-putin-viktor-orban-eu-marine-le-pen, accesat la 30.03.2023.

18. Lirio Abbate – Il silenzio di Matteo Salvini sui servigi allo Zar Vladimir Putin non può continuare, articol în L’Espresso, Editoriale, 04 aprilie 2022, URL: https://espresso.repubblica.it/editoriale/2022/04/04/news/matteo_salvini_vladimir_putin_silenzio-344048305, accesat la 30.03.2023.

19. Malte Göbel – Wer zur Wagenknecht/Schwarzer-Kundgebung gekommen ist – und was gesagt wurde, articol în Spiegel, Politik, 25.02.2023, 16.22 Uhr, URL: https://www.spiegel.de/politik/ deutschland /10-000-werden-am-brandenburger-tor-erwartet-a-05d52d40-2720-4618-9edf-aee20b7585 85, accesat la 30.03.2023.

20. Marcel Fürstenau – Ukraine war impacts fight against far-right extremism, articol în Deutsche Welle, Germany, 03/16/2022, URL: https://www.dw.com/en/ukraine-war-gives-germanys-fight-against-right-wing-extremism-new-momentum/a-61149328, accesat la 30.03.2023.

21. Michiel Willems – Nigel Farage hits back at claims he accepted more than half a million pounds from Russia: ‘Nonsense’, articol în City.A.M, Wednesday 16 March 2022 10:25 AM, URL: https:/ /www.cityam.com/nigel-farage-hits-back-at-claims-he-accepted-550000-from-the-russian-state-nonsense, accesat la 30.03.2023.

22. Nagy Bálint – A svéd miniszterelnök magyarázatot vár Orbántól, miért nem hagyják jóvá a NATO-csatlakozásukat, articol în telex.hu, Külföld, 2023. március 23. – 15:35, URL: https://telex.hu/ kulfold /2023/03/23/sved-miniszterelnok-nato-csatlakozas-svedorszag-jovahagyas-ratifikacio, accesat la 30.03.2023.

23. Neil Datta – We know Russia funds Europe’s far Right. But what does it get in return? articol în Open Democracy, Opinion, 6 April 2022, 10.03am, URL: https://www.opendemocracy.net/en/ 5050/russia-ukraine-war-putin-europe-far-right-funding-conservatives, accesat la 30.03.2023.

24. Robert Tracinski – Putin’s Useful Idiots on the American Right, articol în Discourse, February 28, 2022, URL: https://www.discoursemagazine.com/politics/2022/02/28/putins-useful-idiots-on-the-american-right, accesat la 30.03.2023.

25. Romain Geoffroy, Maxime Vaudano – Quels sont les liens de Marine Le Pen avec la Russie de Vladimir Poutine? articol în Le Monde, Publié le 20 avril 2022, modifié le 20 avril 2022 à 20h48, URL: https://www.lemonde.fr/les-decodeurs/article/2022/04/20/quels-sont-les-liens-de-marine-le-pen-avec-la-russie-de-vladimir-poutine_6122903_4355770.html, accesat la 30.03.2023.

26. Sergio Olmos – Key to white survival’: how Putin has morphed into a far-right savior, articol în The Guardian, Sat 5 Mar 2022 07.00 GMT, URL: https://www.theguardian.com/us-news/2022/ mar /05/putin-ukraine-invasion-white-nationalists-far-right, accesat la 30.03.2023.

27. Stephanie Foggett, Mollie Saltskog, Colin Clarke – How are Putin’s far-right fans in the west reacting to his war? articol în War on Rocks, March 18, 2022, Commentary, URL: https://warontherocks. com /2022/03/how-are-putins-far-right-fans-in-the-west-reacting-to-his-war, accesat la 30.03.2023.

28. Thomas O’Reilly – Austrian Court Dismisses FPÖ Russian Bribery Case, articol în The European Conservative, News, Mar 18, 2022, URL: https://europeanconservative.com/articles/news/ austrian-court-dismisses-fpo-russian-bribery-case, accesat la 30.03.2023.

29. Tim Stickings – How right-wing Extremists spin Russia’s war in Ukraine to their own ends, articol în N WORLD, Mar 18, 2022, accesat la 30.03.2023.

30. Victor Jack – Putin’s European pals have to eat their words, articol în Politico, February 26, 2022 12:14 PM CET, URL: https://www.politico.eu/article/vladimir-putin-european-pals-eat-their-words-marine-le-pen-eric-zemmour-matteo-salvini-milos-zeman-alex-salmond-gerhard-schroder-boris-johnson-jean-luc-melenchon-francois-fillon-viktor-orban, accesat la 30.03.2023.

31. Werner Reisinger – Sind Österreichs Politiker immer noch von Putin begeistert? articol în Augsburger Allgemeine, Österreich, 04.03.2022, URL: https://www.augsburger-allgemeine.de/politik/ oesterreich -sind-oesterreichs-politiker-immer-noch-von-putin-begeistert-id61953561.html, accesat la 30. 03.2023.

32. *** “Kickl muss Verträge mit Putin-Partei offenlegen“, articol în VOL.AT, Politik, 9.02.2023 19:00, URL: https://www.vol.at/kickl-muss-vertrage-mit-putin-partei-offenlegen/7898887, accesat la 30.03.2023.

33. *** „Helfershelfer eines Kriegsverbrechers“ – Kritik an Putin-Nähe der AfD, articol în Welt, Politik, Deutschland, Veröffentlicht am 02.05.2022, URL: https://www.welt.de/politik/deutschland/ article238498879/Helfershelfer-eines-Kriegsverbrechers-Kritik-an-Putin-Naehe-der-AfD.html, accesat la 30.03.2023.

34. *** Austria’s far-right lawmakers walk out of Zelensky’s address to parliament, articol în The Local, Ukraine, 30 March 2023 11:17 CEST, URL: https://www.thelocal.com/20230330/austrias-far-right-walks-out-of-zelenskys-address-to-parliament, accesat la 30.03.2023.

35. *** Baudet banned from speaking in parliament, again states support for Putin, articol în Dutch News.nl, Politics, Tuesday 11 April 2023, URL: https://www.dutchnews.nl/news/2022/10/ baudet-banned-from-speaking-in-parliament-again-states-support-for-putin, accesat la 30.03.2023.

36. *** Experţi SUA: Diana Şoşoacă are legături cu serviciile ruseşti – REPLICA senatoarei, articol în Realitatea.net, miercuri, 29 martie 2023, 12:33, URL: https://www.realitatea.net/stiri/actual/ experti-sua-diana-sosoaca-are-legaturi-cu-serviciile-rusesti-replica-senatoarei_642405ea8f1d 5801e 67c25c3, accesat la 31.03.2023.

37. *** George Simion: România Nu mai trebuie să finanţeze Guvernul de la Chişinău, articol în Cotidianul.ro, Politică, 2 decembrie 2022, URL: https://www.cotidianul.ro/george-simion-romania-nu-mai-trebuie-sa-finanteze-guvernul-de-la-chisinau, accesat la 31.03.2023.

38. *** GRU operation in Romania points to crisis in Russia’s Intel community, analiză în RLI, Intelligence ops, March 23, 2023, URL: https://lansinginstitute.org/2023/03/23/gru-operation-in-romania-points-to-crisis-in-russias-intel-community, accesat la 31.03.2023.

39. *** MAE ucrainean anunţă iniţierea de sancţiuni împotriva Dianei Şoşoacă, articol în Euractiv.ro, Politic, 24 Mar 2023 – 14:13, URL: https://www.euractiv.ro/politic-intern/mae-ucrainean-anunta-initierea-de-sanctiuni-impotriva-dianei-sosoaca-33291, accesat la 31.03.2023.

40. *** Nevet változtatott a Jobbik, articol în Magyar Nemzet, 2023.02.25. 12:48, URL: https://alfahir. hu/hirek/jobbik_oroszorszag_egysegben_magyarorszagert_vlagyimir_putyin, accesat la 30.03.2023.

41. *** Orbán Balázs elmagyarázta, mi a baja hazánknak a svédekkel, articol în Delmagyar, Érvek, 2023.03.23. 21:15, URL: https://www.delmagyar.hu/orszag-vilag/2023/03/orban-balazs-elmagyar azta-mi-a-baja-hazanknak-a-svedekkel, accesat la 30.03.2023.

42. *** The invasion of Ukraine is making life difficult for right-wing populists, articol în The Economist, Europe | Alt-delete, Mar 21st 2022 | Amsterdam, URL: https://www.economist. com /europe/2022/03/21/the-invasion-of-ukraine-is-making-life-difficult-for-right-wing-populists, accesat la 30.03.2023.

43. *** Townhall, Pat Buchanan, Biografie, URL: https://townhall.com/columnists/patbuchanan, accesat la 31.03.2023.

44. *** Végigfutott a világsajtón, hogy Gulyás Gergely szerint Putyint Magyarországon nem tartóztatnák le, articol în euronews, Magyarország, 23/03/2023, URL: https://hu.euronews.com/2023/03/ 23/vegigfutott-a-vilagsajton-hogy-gulyas-gergely-szerint-magyarorszagon-nem-tartoztatnak-le-p, accesat la 30.03.2023.