The future of the world will be fine, but without a common West and East leveraged concept change is highly extensive and unfortunate.

dr. Sorin DOBIRCIANU, PhD^

Pe frontul internaţional existent, în care cele două mari sisteme expansioniste mondiale se întrec în spectrul de lupte care să redefinească supremaţia şi, respectiv, noua ordine mondială, aşezată între conceptele de globalism şi suveranism, era digitală modelează, cu succes, scenarii de referinţă, în care jucătorii din liniile doi şi trei sunt plasaţi în orizonturile şi în limitele unor formule „a nu cunoaşte, prin îm-piedicare – a nu accesa mediul – a cunoaşte, cu condiţii impuse de macrosistemul emergent internaţional – a fi parte în organizaţie – a contribui la vot – a avea participare la decizie – a (nu) participa şi a influenţa, sau nu, cu sau fără drept de veto – etc. ”

Astfel, în era digitală, sustenabilitatea corporativă este definită ca un concept complex, cu mai multe faţete, în care corporaţiile, organizaţiile şi agenţiile au nevoie de adoptarea unor strategii de abordare holistice, pe axele de durabilitate şi în limite ale scenariilor de construire de încredere şi loialitate faţă de clienţi şi parteneri (end-useri). Durabilitatea are corespondenţi direcţi şi nemijlociţi în formulele sectoriale macro-economice, sociale şi ecologice, iar rolul acestui nou concept capătă noi valenţe, potenţate de noua dinamică internaţională, către orizonturile noii economii globale, aferente erei digitale. Efectele imediate ale noilor politici de laborator, stabilite de marii jucători mondiali, în formulele care includ tipuri noi de sisteme de alianţe cor-porative, au corespondenţi în măsuri precum reducerea consumurilor de energie în ramurile şi în economiile unor spaţii relevante şi, implicit, în sectoarele care asigură funcţionarea şi mentenanţa proceselor guvernamentale care implică digitalizare, cu accent pe centrele de date, asigurând şi securizând fenomenul de aprovizionare durabilă cu materii prime energetice, în principal, obiectiv primordial strategic al guvernelor implicate în politicile mondiale, care exercită pârghii speciale de control în întreg spectrul de activităţi şi acţiuni subsecvente acestor politici guvernamentale şi de corporate, cum ar fi exercitarea superioară, scalabilă, continuă, sistematică, rezilientă şi la o avansată dimensiune de coeziune, a modului de utilizare a tehnologiilor, având corespondent direct în procese prin care se implementează şi se derulează măsuri de lansare-dezvoltare de noi ‘produse’ & ‘servicii’, identificate, în prealabil, şi care, de asemenea, sunt proiectate, cu dedicaţie, pentru abordarea noilor pieţe „în nevoie”, care sunt testate iniţial şi ai căror reprezentanţi au acces restrâns la anumite tehnologii, sau care sunt împiedicaţi să acceadă către anumite programe de dezvoltare sau obiective majore, prin care vizează sau ţintesc accesul la tehnologii şi implementarea de tehnologie nouă, modernă etc. (HiTech, Know-How, Royalty, Trade Mark, Made in… Patent… etc.)

Procesul este macro şi global şi se referă, implicit, la modelele de teorie globală nouă, modelată conform unor scenarii macro, pe axele geo-politice doctrinare şi ideologice nesuveraniste şi prin care soluţia etalon este livrată laboratorului de suportul care reprezintă LIPSA DE ÎNCREDERE în piaţă şi în instituţii, dincolo de orice formulă deontologică, etică, educaţională, sau de cultură organizaţională, civică, socială, politică etc.

Complexa cazuistică internaţională prezentă incumbă forme şi scenarii strategice noi, ale căror noi principii, norme revizuite, condiţii de asociere, de participare, de excludere, aranjamente, exced valenţelor şi principiilor standard, convenţionale, pendinte axelor şi formulelor consacrate, de relaţii internaţionale, relaţii politice, relaţii economice, diplomaţie, diplomaţie economică etc.

În contextul noii dinamici mondiale pe care Lumea o parcurge, în prezent, se evidenţiază următoarele scenarii asimetrice, marcate, destul de pregnant, de interesele majore mondiale ale unor conglomerate politico-economice mondiale, ale căror ţinte sunt, în principal, accesul la resurse, împiedicarea unor spaţii / organizaţii la resurse naturale, minerale, bancare, financiare, investiţionale, tehnologii etc, neadmiterea sau limitarea accesului către grupuri selecte de interese sau organizaţii de elită transnaţionale şi multinaţionale etc.

În contextul proiecţiilor actuale, exacte, precise, şi, mai ales, oportune, aferente hărţii mondiale de conflicte militare în stare latentă, dar şi în desfăşurare, analiza de fond reliefează o concluzie a noului sistem de roluri aparţinând laboratorului complex, ca o suprastructură Intel joint remarcabilă, reprezentată de cei cinci membri: The U.S. Cyber Security and Infrastructure Security (CISA), Australian Cyber Security Centre (ACSC), New Zealand’s National Cyber Security Centre (NCSC NZ) şi Computer Emergency Response Team (CERT NZ), Canada’s Communications Security Establish-ment, The United Kingdom’s National Cyber Security Centre (NCSC UK) – Joint Cyber-security Advisory, la care se alătură organizaţia Five Eyes în Asia.

Răspunsul estului nu ezită să se reliefeze, constant, adaptat strategiilor în desfăşurare şi, cel puţin declarativ, obiectivul strategic al Kremlinului în Ucraina este crearea unei noi ordini mondiale, aspect susţinut clar şi asumat, de la cea mai înaltă treaptă a diplomaţiei Federaţiei Ruse, prin vocea ministrului de externe, S. Lavrov, cu accent clar şi explicit că „ordinea mondială unipolară condusă de un singur hegemon” este respinsă de Rusia şi orice proces de negociere trebuie să se bazeze pe luarea în considerare a intereselor ruseşti, a preocupărilor ruseşti şi, totodată, ar trebui să se refere la principiile pe care se va baza „noua ordine mondială.”

O direcţie primordială în politicile transnaţionale expansionist-energetice ale Federaţiei Ruse şi, de asemenea, conjugate ca strategie multinaţional şi sisteme de alianţe pe axele de diplomaţie economică internaţională este reprezentată de GEO-POLITICA PETROLULUI, în contextul în care formula strategică în speţă poate influenţa şi, considerabil, schimba harta Lumii, având la bază istoricul mondial aferent celor două mari sfere:

CREŞTEREA ECONOMICĂ GLOBALĂ

Creşterea economică globală şi prosperitatea din ultimele două secole au fost alimentate intensiv de sursele naturale şi minerale petrol, cărbune, gaze naturale, ţiteiul devenind combustibilul necesar apărării securităţii naţionale, promovării spectrelor de activităţi economice şi al susţinerii comerţului mondial.

   Recession Fears Loom Over Oil Markets Once Again

Modelele strategice „Vârful Petrolului” şi „Securitate Energetică” lansate pe pieţele internaţional-emergente au avut în vedere, în faza de proiectare de laborator şi, de asemenea, în prezent, susţin că o sursă majoră de insecuritate naţională şi risc economic principal are corespondent direct şi nemijlocit în cauza: întreruperea aprovizionării cu petrol.

Proiectul în cauză a generat şi condus către venituri excedentare pentru ţările exportatoare de petrol şi, în special, pentru cele din Golful Persic, iar surplusurile în speţă au fost „externalizate”, de către naţiunile industrializate şi, respectiv, de către prestigioase organizaţii internaţionale, care asigură şi securizează politicile mondiale energetice, prin operaţiuni de „reciclare a petrolului” şi recalibrarea politicilor externe ale Arabiei Saudite în noi sisteme de alianţe cu rivali istorici.

RECICLAREA PETRODOLARULUI

Creşterea cererii de petrol implică creşterea economică, iar preţurile ridicate creează avantaje şi beneficii nu doar spaţiilor ale căror economii depind şi sunt dependente de veniturile rezultate din exporturile de petrol din zona Golfului, ci şi grupului de ţări bogate, industrializate, care îşi asigură „chirii petroliere”, prin diferite mijloace; în concluzie, petrodolarul este rezultatul eforturilor asumate de ţara care emite moneda, prin care să fie asigurat accesul către PETROLUL DIN ORIENTUL MIJLOCIU.

 Oil Prices Rangebound As Bulls And Bears Battle For Dominance

Source: Oilprice.com

Dinamica internaţională capătă noi cote, după vizitele, întâlnirile şi agendele oficiale, la înalt nivel ale celor două părţi, americană şi chineză, în contextul suprapus de cadrul agendei SUA – China, pe axele Taiwan, conflictul miliar din Ucraina, India, Asia de Sud-Est etc.

Matricea, în care părţile s-au înţeles, implică noi schimbări de talie şi amplă anvergură mondială: reîmpărţirea, redistribuită şi revizuită, a pieţelor Asia – Africa, repoziţionarea SUA pentru Africa Centrală şi Central-Vestică şi alocarea pieţei asiatice, în mare pondere, către China, schimbă, întrutotul, contextul şi perspectiva noilor segmente macro în zonele India, Indonezia (ASEAN), Asia centrală, Marea Caspică etc.

Un subiect pentru care părţile au fost şi, în continuare, rămân în dezacord, pe lângă disputele care reglementează statutul internaţional al Insulei Taiwan, îl constituie refuzul constant al Beijingului de a accepta decizia, prin vot, a Camerei Reprezentanţilor din SUA, de a ridica standardul actual şi de a poziţiona China la nivelul de „ţară dezvoltată / bogată”.

Ca o replică fermă a strategiilor americane, China şi Federaţia Rusă scot sabia, în războiul cu dolarul american, prin noua strategie comună adoptată de Beijing şi Moscova, în programul guvernamental mutual asumat de FONDUL MONETAR ASIATIC, prin care cele două laboratoare şi, respectiv, guverne, vizează contestarea, la scară mondială, a rolurilor hegemonice circumscrise Wall Street.

 Subsecvent, unul din motoarele politico-economice europene – Franţa – a acceptat ca Parisul să achiziţioneze gaz din China, iar plata să fie efectuată în „yuani”, urmare a vizitei, a agendei politice de stat, a discuţiilor, negocierilor şi a înţelegerilor ferme, asumate de preşedinţii Emmanuel Macron şi Xi Jinping. Este vorba de un contract de achiziţii, dimensionat la volumul de 65.000 tone de gaz natural lichefiat [lng], semnat, prin Bursa de Petrol şi Gaze Naturale din Shanghai, de conducerile CHINA NATIONAL OFFSHORE OIL CORPORATION (CNOOC) şi Total Energies France, fiind prima tranzacţie energetică în această monedă. „Tranzacţia decontată în yuani promovează stabilirea preţurilor în mai multe valute, decontarea şi plata trans-frontalieră.”, a declarat preşedintele bursei, Guo Xu. În linie, preşedintele E. Macron a declarat că Franţa nu va ridica un deget pentru a ‘proteja’ insula, asumând însă că, în contextul discuţiilor despre Taiwan, „marele risc pentru Europa este să se lase prinsă în crize care nu sunt ale noastre.”

Strategiile Chinei în raport cu insula implică scenariul internaţional prin care Franţa dă semnalul poziţionării statelor aliate din UE şi NATO, pe de o parte, dar şi a scenariului Lumii, prin care, similar Hong Kong-ului, anexarea Taiwanului ar avea consecinţe globale profunde, iar calculele economice şi diplomatice ale oricărui atac ar fi resimţite, rapid, peste tot, nu doar în lumea vorbitoare de limba chineză, întrucât insula produce peste 60% din semiconductoarele din Lume şi aproximativ 90% din cele mai avansate şi sofisticate, pe de altă parte.

În atari situaţii, în Indo-Pacific dominaţia chineză va implica o dinamică globală, întrucât regiunea reprezintă aproximativ două treimi din populaţia mondială şi, de asemenea, din produsul intern brut al Lumii, iar umbrela de presiune, monitorizare şi control suprem exercitat continuu şi sistematic de China o va prelua, instantaneu şi, totodată, o va înlocui pe cea similară americană, care îşi va pierde, definitiv, reputaţia, însemnătatea şi atributul de cea mai importantă naţiune din Lume, iar efectele, reprezentate de afectarea Europei vor fi imediate, întrucât asimetriile şi multiplele disruptions în sistemele triunghiulare aferente formulelor de relaţii internaţionale au început, în februarie 2022, cu un Conflict militar Rusia – Ucraina, la care mulţi (nu) se aşteptau în dinamica mondială în speţă, analiştii sănătoşi încearcă să proiecteze resorturile unui conflict economic SUA – China şi conturează tipurile şi variantele de scenarii esenţiale care trebuie evitate atât de laboratoare, cât şi de guverne, care să anihileze un conflict militar între părţi.

  În joc intră şi arhipelagul malaezian, care a deschis seria agendelor cu China, având drept obiectiv reducerea dependenţei de dolarul american.

Concluzia principală desprinsă de marii analişti ai Lumii, asumaţi de marile laboratoare de intelligence, este conturată precis: „Dedolarizarea a intrat în linie dreaptă, planul asiatic în speţă fiind exact planul prezentat, susţinut şi promovat de Preşedintele V. Putin în întâlnirile anterioare BRICS, prin care liderul rus a insistat pentru înlăturarea monedei americane din tranzacţiile financiare realizate în interiorul grupului, planurile Kremlinului derulându-se doar cu arme şi muniţii economice, în contextul în care „dedolarizarea” a început, deocamdată, doar în „sudul globalist”.

De asemenea, China va susţine înfiinţarea Fondului Monetar Asiatic, aşa cum a arătat să se înţeleagă, oficial, cancelaria prezidenţială chineză, care „este deschisă şi interesată”, declaraţie susţinută şi de premierul malaezian, Anwar Ibrahim, după ultima întâlnire cu preşedintele Xi Jinping, context în care China ar fi obţinut, deja, sprijinul aliaţilor asiatici pentru înfiinţarea unui asemenea fond monetar regional şi, totodată, liderul chinez alege Kuala Lumpur, în antiteză cu Jakarta, hub care deţine, pe lângă arhipelagul indonezian, întreaga piaţă ASEAN, evaluată la aproximativ 600 M consumatori.

Conceptul strategic în speţă a fost susţinut de China şi Federaţia Rusă şi la Forumul Boao, din aprilie 2023, organizat la Hainan, singurele cancelarii reticente poziţiei juxtapuse de Beijing şi Moscova şi la care au achiesat, în prealabil, toţi jucătorii asiatici, fiind Coreea de Sud şi Japonia, care s-ar opune tacticilor, măsurilor şi planurilor de pregătire a înfiinţării acestui fond pentru Asia, prin ale căror linii directoare şi politici, să se „reducă, considerabil, dependenţa de FMI, care trebuie alungată de pe piaţă, alături de cămătarii din marea finanţă.”, model adoptat chiar şi de Singapore, ai căror oficiali, la începutul anului 2023, au vorbit clar şi public, despre măsurile care trebuie întreprinse şi duse la îndeplinire, pentru atenuarea dependenţei pieţei din Asia de dolar, moneda care ar fi slăbit monedele locale şi care, mai degrabă, a devenit un instrument de stat.

În Europa, asimetriile politicilor economice generale guvernamentale germane, axate, cu accent pe formulele de securitate energetică, au generat noi problematici, prin crearea, la vedere, a imaginii de veriga slabă a siguranţei energetice a UE, întrucât Berlinul spune NU sectorului nuclear, aruncându-se în golul „tranziţiei verzi”, în pofida faptului că numeroase ţări din blocul comunitar depind de energia nucleară, eficientă şi nepoluantă, în condiţiile în care continentul nostru caută, asiduu, o alternativă la gazul rusesc şi în contextul în care, în goana atingerii „obiectivelor climatice”, pendinte modificărilor în speţă, (ne)stimulării precipitaţiilor, topirii ghe-ţarilor, efectului de seră, poluării, problemelor de mediu, afectării considerabile a florei şi faunei terestre şi maritime-oceanice mondiale, guvernul de la Berlin prevede oprirea tuturor centralelor pe cărbune până în 2038, multe dintre ele până în 2030 şi respectiv instalarea a patru, până la cinci centrale eoliene în fiecare zi.

Cu atât mai interesante vor fi efectele imediate, dar şi de perspectivă, conexate implementării, nu doar în Europa, ci chiar în Lume, a proiectelor, în Premieră, ale curriculum-ului strategic energetic româno-american, în domeniul nuclear, prin care, în ţara noastră, prin ‘diversificare’, vor opera şi vor produce energie sistemele NuScale [NuScale Power & RoPower], program operat în sistem dispersat, la scara naţională, pentru a reduce dependenţa de resursa minerală şi energetică estică, un exemplu pe care establishment-ul de la Washington D.C. doreşte să îl confere regiunii şi, în general, Europei, în raport cu strategiile expansioniste ale macro-sistemului răsăritean, prin care riscurile în cauză să fie mult disipate, în contextul omogenizării, reîmprospătării, alternării, diversificării şi a tranziţiei surselor clasice şi a resurselor mineral-con-venţionale către tehnologii moderne, care utilizează resursele regenerabile-energetice şi alternative durabile şi sustenabile verzi, inepuizabile.

Viitorul va fi interesant, iar rolul factorului politico-diplomatic şi instituţional autohton, indigen, va fi covârşitor pentru România: senior sau vasal, prin performanţă, înalta performanţă sau excelenţa în performanţă, decizii care pot conduce ţara către preluarea unei poziţii ierarhic superioare, dominante, în raport cu resorturile de subordonare ale sistemului triunghiular UE – SUA – Asia, sau a uneia inferioare, dominată, aflată la baza sistemului triunghiular descris. Aceasta va depinde de locul pe care îl vor alege, în care se vor plasa, aşeza, dacă le va fi permis, şi prezenta cei doi poli români, cel politico-diplomatic şi cel instituţional-militar, prin care, pe direcţiile de forţă – putere – autoritate exprimate la masa clubului de interese mondiale, conform rolurilor multidisciplinare pe care le vor învăţa, asuma şi pe care le vor deprinde, însuşi şi, respectiv, interpreta, pe scena integrată a marilor joncţiuni de interese circumscrise programelor mondiale şi a noilor aranjamente în curs, în noile asezonate formule de completare multidisciplinară „Furnizor – Consumator”.

Acum intră în scenă România, care trebuie să performeze, în orizontul urmă-torului an şi care, în contextul preluării unui rol european major şi exclusiv, de către Polonia, în proiectele militar şi de securitate europeană avansată, a derivării extinse a modelului economic de succes al Varşoviei, puternic susţinut de Statele Unite, la concurenţă cu rolurile circumscrise modelului de operare franco-german european, a cărui strategie include, printre altele, şi vechile considerente şi teorii istorice pendinte înţelegerilor şi convenţiilor internaţionale dintre state şi, de asemenea, pe cele ale frontierelor existente, în Europa, înainte de Al Doilea Război Mondial, între care şi cele aferente conceptelor Oder – Neisse şi Galiţia (Halicia) şi care trebuie să ştie să „solicite şi să primească”, în afara Moldovei, şi teritoriile sale istorice.

În acest nou club mondial de interese, în care trebuie să te prezinţi, să te declini, în clar, şi să-ţi asumi rolurile şi resursele proprii, alături de capacităţi şi capabilităţi, nu poţi spune: Nu ştiu… Nu pot… sau am greşit.

Vom vedea dacă laboratorul românesc va performa, întrucât este şansa istorică a Poporului Român să reuşească.

Bibliografie

1. Sustenabilitatea corporativă în era digitală BURSA 2023;

2. Weather Modification Association Meeting Denver Colorado 2023 – IAA S.A.; AFP;

3. The Guardian;

4. Eurasia Review – Oil Geopolitics: Revisiting Petrodollar Recycling Analysis (April 4, 2023);

5. Oilprice.com (April 11^th, 2023);

6. FRANCE 24 (05/04/2023 );

7. Bloomberg;

8. Financial Times;

9. Doug Bandow Cato Institute think-tank;

10. National.ro;

11. FP Foreign Policy – Robbie Gramer – The War in Ukraine exposes a vulnerable seam in NATO strategy;

12. Oil and Energy Insider Weekly Report, OIL PRICE 07/04/2023

13. NGV.RU, https://ngv.ru/articles/sorin-dobirchianu-rumyniya-namerena-byt-v-avangarde-po-vnedreniyu-amerikanskikh-smr/

14. COUNCIL.GOV.RU, http://council.gov.ru/events/news/140531/

15. 1tv.ru, https://www.1tv.ru/news/2022-12-02/442708-v_sankt_peterburge_prohodit_ mezhdunarodnaya_ konferentsiya_po_prirodopolzovaniyu

16. The European Institute for Multidisciplinary Research – The Center for International Relations and Lobby, https://roresearch.ro/centru-stiintific/relatii-internationale-si-lobby/

17. The Russian Council, https://russiancouncil.ru/papers/Dr.%20Sorin%20Dobircianu,%20Ph. %20D.%20 Kazakhstan%20Presentation.pdf

18. NEBULA, http://nebula.wsimg.com/3413f68cad42aed00af089dbae63dca9?AccessKeyId=256 D EAB2B4041CB0CAFA&disposition=0&alloworigin=1

19. Defence Unlimited NATO Cage Load 1, https://defenceunlimited.com/defence-unlimited-team/dr-sorin-dobircianu/