prof. dr. Ioana RIEBER

Strămoşii direcţi ai ucrainenilor sunt slavii de est. Procesul de formare al primului stat rus este încă un subiect de dispută între istorici, existând cel puţin două teorii referitoare la Rusia Kieviană: teoria normadistă, care susţine că bazele statului rus au fost puse de varegi (vikingi), şi teoria anti-normadistă, care susţine primatul rolului slavilor în formarea Rusiei Kieviene.

Patria slavilor cuprindea versanţii nordici ai Carpaţilor, valea Vistulei şi mlaştinile Prypiat. De acolo s-au răspândit slavi în toate direcţiile. Locuitorii care au adoptat numele „rus” s-au identificat oricum cu identitatea slavă.

Dezbateri în curs sunt şi legate de etimologia cuvântului „rus”. Normadiştii susţin că „rus” provine din Ruotsi, un cuvânt finlandez pentru suedezi, care, la rândul său, derivă din vechiul cuvântul suedez „rodr”, „a vâsli”. Explicaţia anti-normadistă asociază „Rus’” cu numele râurilor Rus şi Rusna, care trec prin Ucraina. O altă ipoteză ridică posibilitatea ca termenul să fie legat de Roxolany, un trib nomad, al cărui nume este derivat din cuvântul iranian „rhos”, adică „lumină”. Termenul „Ucraina” a apărut pentru prima dată în cronici în 1187. Iniţial, a fost folosit în sens geografic pentru a se referi la ţinuturile de la periferia Kievului,¹

Ucrainenii au fost cunoscuţi sub diverse nume, în funcţie de epoca şi regiunea în care locuiau: rusinii în Polonia, ruteni în Imperiul Habsburgic, maloruşi în Imperiul Rus. La începutul perioadei moderne, ucrainean era statul cazac de pe malurile Niprului. În percepţia colectivă a militanţilor din secolul al XIX-lea, cazacii, erau adevăraţii ucraineni.