Nicolae PARCEVSCHII[1],
doctorand anul III, Academia de Administrare Publică Republica Moldova
Abstract
În acest articol mă voi concentra asupra locului şi rolului psihoistoriei în evoluția Republicii Moldova și, cât nu ar fi de straniu asupra conținutului ,,Psihoistoriei,, ca science fiction din seria de romane a scriitorului Isaac Asimov „Foundation series” [1, pp. 8-30], care a argumentat importantanța psihoistoriei în studiul proceselor sociale și predicția viitorului în proiecte globaliste și chiar universale (lectură obligatorie la Academia Militară West Point SUA).
Psihoistoria este o viziune mai amplă decât interacțiunea social- istorică și militar- politică a oamenilor, a căilor mentale, conștiinței, interacțiunii cu mediul natural și spiritual. Esența psihoistoriei constă în predicția direcțiilor probabile de dezvoltare a societăților și influențarea acestora în punctele istorice cheie, pentru a direcționa selectarea căii potrivite pentru dezvoltarea ulterioară.
Conceptul de psihoistorie (în rusă – cleologie, în numele muzei grecești Cleo a istoriei) a fost folosit de scriitorul și statisticianul american de science fiction Michael Flynn (romanele ,,An introduction to Psychohistory ” și ,,In the land of the blind,,).
Faptul că psihoistoria este foarte aproape de înțelegerea proceselor istorice a fost expusă de către Abd ar- Rahman ibn Khaldun (1332-1402, filozof, istoric, gânditor social arab, musulman), Karl Marx, macrosociologilor moderni din SUA profesorii Teda Skochpol și Jack Goldstone sau profesorilor ruși Serghei Kapița și Andrei Korotaev [2, pp. 194-205] (fondatorul și șeful laboratorului de cercetări, analiză strategică și foresingt a țărilor și regiunilor).
De exemplu, în 2003, editurile Universităților Princeton și Oxford au publicat în comun o monografie a profesorului de origine rusă Peter Turchin „Dinamica istorică. Spre o istorie teoretică” [3, pp. 37-44,109-122]. Profesorul Peter Turchin în cercetările sale, bazându-se pe munca predecesorilor săi, a descris cu succes metode matematice pentru a analiza o serie de procese istorico-sociale la scară largă de-a lungul a câteva mii de ani de istorie umană. Acest analog al Psihoistoriei este cunoscut în prezent sub numele de Cleodinamică, care interacționează foarte strâns cu Geografia istorică, Psihologia matematică denumită încă și Teoria Jocurilor Reflexive.
O atenție deosebită în acest studiu voi acorda deasemeni personalității modale ca noțiune și paradigmă nouă pentru gândirea academică din Moldova.
Cuvinte cheie
Cleodinamică, psihoistorie, geografie istorică, psihologie matematică
,, REFLECTIONS ON THE PLACE AND ROLE OF PSYCHOISTORY
IN THE EVOLUTION OF THE REPUBLIC OF MOLDOVA “
Nicolae PARCEVSCHII,
PhD student year III, Academy of Public Administration Republic of Moldova
Abstract
In this article I will focus on the place and role of psychohistory in the evolution of the Republic of Moldova and, how strange it would be on the content of “Psychohistory” as science fiction in the novel series of the writer Isaac Asimov “Foundation series” [1, pp. 8-30], who argued the importance of psychohistory in the study of social processes and the prediction of the future in global and even universal projects (compulsory reading at the West Point US Military Academy).
Psychohistory is a broader vision than the social-historical and military-political interaction of people, mental paths, consciousness, interaction with the natural and spiritual environment. The essence of psychohistory consists in predicting the probable directions of development of societies and influencing them in the key historical points, in order to direct the selection of the right path for further development.
The concept of psychohistory (in Russian – cleology, on behalf of the Greek Cleo Museum of History) was used by the American science fiction writer and statistician Michael Flynn in the novels An Introduction to Psychohistory and In the Land of the Blind. ).
The fact that psychohistory is very close to understanding historical processes was expounded by Abd ar- Rahman ibn Khaldun (1332-1402, philosopher, historian, Arab social thinker, Muslim), Karl Marx, modern US macrosociologists professors Teda Skochpol and Jack Goldstone or Russian professors Sergei Kapita and Andrei Korotaev [2, pp. 194-205] (founder and head of the research laboratory, strategic analysis and foresight of countries and regions).
For example, in 2003, Princeton and Oxford University Publishers co-published a monograph by Russian-born Professor Peter Turchin on “Historical Dynamics. Towards a theoretical history ”[3, pp. 37-44,109-122]. Professor Peter Turchin in his research, based on the work of his predecessors, has successfully described mathematical methods for analyzing a series of large-scale historical-social processes over several thousand years of human history. This analogue of Psychohistory is now known as Cleodynamics, which interacts very closely with Historical Geography, Mathematical Psychology also called Reflective Game Theory.
I will also pay special attention in this study to the modal personality as a new notion and paradigm for academic thinking in Moldova.
Keywords
Cleodynamics, psychohistory, historical geography, mathematical psychology
Rivalitatea istorică
Ce înseamnă rivalitatea psihoistorică după Isaac Asimov? În primul rând influiența sistematică asupra psihosferei unor societăți sau grupuri sociale și, în primul rând asupra psihosferei elitelor politice, economice și intelectauale din țările- țintă. Efectul scontact al acestor influiențe fiind remodelarea conținuturilor, sensurilor cu alte cuvinte a cunoștințelor, percepției, conștiinței și capacităților acționale.
Rivalitatea psihoistorică deține 3 nivele:
-
influiența informațională la nivel de fapte, când se manipulează cu diferite fapre istorico-politice.
-
Influiența conceptuală, când informația se reformatează și subiectului i se inoculează o concepție nouă.
3. Influiența metafizică sau semantică când se inoculează ancore mentale străine, cum ar fi individualismul, concurența, libertățile deomocratice, antreprenoriatul ca fiind stări perfect benefice pentru societățile și țările contemporane. O latură ascunsă a acestui tip de influiență este dizolvarea treptată a identității naționale, etnice, istorico- geografice, reformatarea trecutului.
Oamenilor li se propun noi sensuri care accentuează lipsa capacităților de convețuire a entităților mozaice în condițiile lumii contemporane (neocapitaliste, neoglobaliste etc). Aceste obiective nu pot fi atinse fără desființarea arhetipului modal al personalității (personalitate modală – un set de trăsături de personalitate cele mai tipice unei comunități, abordarea școlii științifice de antropologie psihologică din prima jumătate a secolului XX. Profesorii A. Cardiner, R. Linton și C. Dubois, considerați fondatorii acestui concept). Arhetipul modal înseamnă o personalitate activă cu viziuni clare, integră, cu identitate mentală, spirituală și ancore istorico- geografice. Scăderea ponderii personalităților modale în orice societate aduce la dezintegrarea acestor societăți (specificul Moldovei). Scăderea ponderii se efectuază – prin emigrarea forței de muncă, prin algoritm politico- administrativ, limitarea accesului la muncă și integrare socială și, ce este mai importantant aducerea managerilor antropologici (manageri de rang superior pentru societatea antropologică) la guvernare în Ucraina a președinților Vladimit Iușcenco, Vladimir Poroșenco. În Moldova acest tip a fost reprezentat de Vladimir Plahotniuc. Ex- președintele Igor Dodon a îndeplinit un rol intermediar și, revenirea lui la putere în 2024 este puțin probabilă, deoarece el nu reprezintă nici personalitate modală și nici manager gen antropologic. Ex- președintele Vladimir Voronin nu s-a înscris în sintagma est-vest (modal- antropologică) prin neacceptarea reformării PCRM în partid social- democrat și respectiv a fost abdicat în 2009, prin aranjament est- vest. Apare întrebarea ritorică, există oare în Moldova personalități modale cu calități de manager antropolgic? Da există și apariția lor în 2024 va fi văzută. Altă realitate psihoistorică este că Vestul nu va accepta decât o astfel de personalitate la conducerea Moldovei.
Evoluția psihoistorică a personalității modale în Moldova (Basarabia).
Dar să revenim în spațiul istorico- geografic al Moldovei (Basarabia). Astfel de reformătări au avut loc de patru ori- în 1812, 1918, 1940, 1944. Nă mă refer la războaiele istorice pentru integritate și independență, axate pe păstrarea și consolidarea identității istorico-geografice.
Confirmarea legăturii psihoistorice între individ şi teritoriul habitat o găsim în teoria profesorului georgian Dimitrii Usnadze [4, pp.28-33], despre fixarea ancorelor în mentalul social şi teoria câmpurilor biologic- active a profesorului rus Ivan Marcenco [5, pp.10-30], care a invocat ipoteza că aceste câmpuri, reprezintă o intercalare a câmpurilor electromagnetice, gravitaţionale şi cuantice.
În lucrările sale Dimitrie Usnadze face un accent deosebit pe identificarea personalităţii cu teritoriul geographic sau arealul habitat. Adică un anumit modus de existenţă (afecţiuni, comportament, cogniţie etc) strâns legat de teritoriul geographic în care inconştientul subiectului îşi realizează necesităţile şi satisfacerea lor în contextul istorico- geographic (incursiunile directe ale istoricienilor străini şi unor politicieni autohtoni, de înstrainare a teritotiului geographic din mentalul social). Eu însă voi completa afirmaţiile profesorului I. Marcenco cu teoria profesorul rus Vladislav Vasiliev [6, pp. 221-229], care menţionează existenţa zonelor geopatogene (zonele de contact a platformelor litosferice), unde procesele magmatismului terestru la direct înfluienţează ritmurile biologice α, β şi γ a creierul populaţiei băştinaşe [7, pp.10-13, 19-22], adică la direct formează modus-ul de existenţă, sau mentalitatea. Altfel fiind spus spaţiul geografic are repercusiuni directe asupra proceselor psihice a populaţiei din acest teritoriu.
Conform profesorului I. Marcenco orice obiect fizic său biologic formează în jurul său un câmp informaţional- biologic (denumit efectul Chirlian), care interacţionează activ cu câmpuri similare a altor obiecte însufleţite şi neînsufleţite. Mai mult ca atât extragerea subită din spaţiul biologic activ a unor organisme, aduce cu sine dificienţe şi chiar imposibilitatea de existenţă pentru altele. În acest fel se poate explica piitatea locurilor sfinte, sau groază în locurile de masacru în masă, lagăre de concentrare, câmpuri de luptă. Aceste 3 teorii cel mai bine explică percepţia psihoistorică în permanentă schimbare, dar şi acumulare a informaţiilor din acest spaţiu.
Renumitul geograf și geopolitician român Simion Mehedinți în timpul vieții nu odată a fost învinuit de determinism, dat fiind faptul că nu existau studii și cercetări în teoria cumpurilor geocuantice.
Cert rămâne că aceste forţe şi câmpuri aduc o nouă interpretare a legilor universale dar şi existenței națiunilor.
O nouă interpretare a legăturilor o găsim în concepția spaţiului psihoistoric al etniei. În conformitate cu această teorie – etnia este o unitate fundamentală a spaţiului şi fundaţie de integrare a indivizilor în socium, în baza câmpului etnic psihoinformaţional, format şi menţinut de aceşti îndivizi.
Ori, spaţiului psihoistoric al etniei înclude în sine toate institutele sociale, legăturile corporative, sociale şi statale. Există structuri care se plasează faţă de etnie la nivel superior sau în afara lui, dar care înfluinţează această etnie, ca exemplu (religioase, geoeconomice, geomilitare, oligarhice şi geooligarhice, interlope şi geointerlope etc).
Termenul limită de fixare a unor ancore stabile este 300 ani, după care aceste ancore îşi pierd integritatea în faţa factorilor psihoistorici nocivi de tip geografic, biologic, psihic său uman. Are loc o restartare a genezei etniei. Prin urmare prezenţa brodnicilor în spaţiului tyro- danubian, mai bine de 300 ani, au avut o conotaţie cu totul specială în pregătirea premizelor de apariţie a statului medieval Moldova către 1359.
Revenind la Moldova tyro-carpatică, constatăm că în evul mediu, în localităţile rurale apare un tip modal de personalitate, numit ,,răzăşesc”, legat de baştină, baştina satului, adică acel teritoriu, care a fost întărit pe vecie, prin decret voievodal, pentru soldaţii şi urmaşii acestora, pentru serviciul militar credincios. Când pronunţam răzeși, subînţelegem acel ţăran care completa „oastea cea a mare” în caz de invazie străină şi care revenea la plug, odată cu terminarea campaniei militare. Pământul deţine nu numai calităţi de legământ sacru între tăranul-soldat şi voievod, dar şi asigură acest legământ, din punct de vedere material, pe parcursul întregii vieţi (legământ – de la cuvântul a fi legat, legătura sacră între țăran, baştină şi voievod). Această stare cauzal -istorică a existat în Moldova (Basarabia) până la 1812, ba chiar și până la 1940.
După anul 1944 în satele răzăşeşti din Moldova (Basarabia), puterea statală, de facto, era instaurată parţial. Patrimoniul baştinei întărit în conştiinţa istorică a comunităţii, continuă să fie conceput ca patrimoniu sacru, fără drept moral la înstrăinare. În unele localităţi de acest tip populaţia a continuat să exercite dreptul său de veacuri, necătând la formele proprietăţii oficiale, fie colhozuri sau sovhozuri. Aşezarea geografică a baştinei este transmisă din generaţie în generaţie, conform unor repere cunoscute doar de bătrânii satului. Iar multiplele încercări de revizuire a hotarelor gospodăriilor şi transmiterea unor terenuri altui sat, generau conflicte, când aceste terenuri înstrăinate includeau în sine baştina satului. Situaţie contrară vedem în aşa numitele sate de “venetici”. Cu alte cuvinte, moldovenii contemporani până în 1944 posedau o cultură a baştinei prin ancorele istorice cultivate în jurul dreptului său la moştenire. Patria reprezintă Baştina, iar dreptul istorico- juridic la moştenirea baştinei geografice – o numim patriotism. Patria la moldoveni semnifică totalitatea baştinilor pe întreg teritoriul naţional- geografic, exprimată prin aspect psiholingvistic și psihoistoric comun. Depopularea și deșertizarea satelor denotă degradarea continuă a personalității modale.
Să nu confundăm noţiunea de Patrie cu cea de Tară sau Stat (regat, imperiu, republică etc). Patria conţine în sine elementul spiritual exasperat de şirul lung al generaţiilor modale. Ţara reflectă amplasamentul geografic, iar Statul amplasamentul geografic şi guvernarea. Statul poate avea diferite guvernări, bune, rele, hidoase. Patria nu are guvernare, ea este o reflecţie psihoistorică a mentalităţii poporului de pe un anumit teritoriu geografic.
Dispariția personalității modale în epoca neo- modernă
Anterior am constatat că personalitățile modale dețin o calitate specială numită, patriotism, inerent legată de mediul istorico- geografic.
Criza patriotismului din ultimul deceniu al sec. XXI a produs fixarea în mentalul social a unor dominante hidoase, care lipsesc poporul de identificarea s-a cu teritoriul istorico- geografic. Intervine criza patriotismului. Incertitudinea, pe care o retrăieşte omul de rând, îl face să devină anomic şi apatrid în spațiul său mental.
În perioada anilor 1992- 2021 intervine perioada de dizolvare a personalității modale tradiționale.
1. Prima lovitură asupra ancorelor modale are loc în 1992 în conflictul militar nistrean, prin ancorarea stării de frustrare militar- politică. Intervine criza noţiunii patriotismului după 2008, când este anulată Concepția educației militar- patriotice. Se definitivează actul de afectare a mentalului social de complexul inferiorităţii militare şi etnice.
2. Prinde rădăcini starea anomică care va evoluționa către anul 2021 tot mai mult. Legătura modală între guvernări și populație se pierde. Intervine criza aşteptărilor. Fixarea “complexului mioritic” în mentalul social şi militar, pe fonul crizei patriotismului,
6. Transformarea frustrării în frustrare cronică şi afect, în apatie socială, comportament regresiv. Ieşirea din stările de frustrarea cronică prin emigrarea gasterbaiterilor în țările europene, înstrăinarea definitivă de patrie, baștină, modusul de existență istorico-geografic.
7. Consolidarea anomiei şi apatiei sociale către anul 2021.
8. Contaminarea şi identificarea psihologică afectivă cu valori nontradiționale. Devizarea spaţiului psihologic şi apariţia unor grupări psihologice cu pronunţat caracter afectiv,
9. Criza conceptului educaţional. Contaminarea afectivă a tinerei generaţii.
Aspectul psihoistoric contemporan al moldovenilor.
Moldovenii constitue populaţia majoritară a ţării. Condiţiile de existenţă seculară sub suzeranitate străină a dezvoltat la ei un aspect special de psihologie victimizată – de la întâmpinarea entuziasmată a „eliberatorilor” până la blestemul acestora după plecare, indiferent că sunt turci, polonezi, unguri, ruşi sau români.
Moldovenii sunt aservitori, mai cu seamă faţă de autorităţile în funcţiune şi aroganţi faţă de autorităţile în declin. Simpatiile sociale la moldoveni sunt de eficienţă mică, imposibil de prezis, fapt demonstrat în nenumăratele campanii electorale şi manifestări de masă, care nu ating apogeul. Moldovenii permit să fie manipulaţi şi redirecţionaţi spre alte obiective, deseori false. Cu toate acestea moldovenii iubesc să demonstreze că sunt pricepuţi în materie politică. Se consideră suficient de norocoşi, mai ales în activităţi care necesită decizii rapide şi forme inovatoare de activitate, cum ar fi realizarea rapidă a beneficiilor. În plus, moldovenii au avansat în împrumutul rapid a ideilor de la partenerii săi, modificându-le şi adaptându-le la condiţiile autohtone. Aceste împrumuturi de idei, de obicei, nu au la bază o analiză profundă a beneficiilor şi efectelor scontate.
În cazul în care s-au desprins de baştină şi rudele lor, ei fuzionează cu orice cultură locală dominantă. Scopul principal pentru ei – să pătrundă în noul mediu şi să înceapă o viaţă nouă. Conformismul moldovenilor este universal şi ei preau cu uşurinţă modul de viaţă rusesc, român, spaniol, francez, american s.a., dar până la final păstrează o nostalgie mioritică faţă de baştină. Moldovenii, fiind departe de casă, preferă să rămână în grupuri de 2-3 persoane. Fiind coezivi în străinătate, la baştină demonstrează indiferenţă, invidie şi chiar intoleranţă reciprocă. Invidia etnică a moldovenilor a devenit proverbială. Cu toate acestea deţin capacitatea de a forma legături de rudenie arhaice cum ar fi „cumătrismul” şi „nanăşismul”. Rudenia arhaică, în cele mai multe cazuri, nu deţine rădăcini genetice sau de clan, şi apare pe fon al beneficiilor potenţiale.
Bărbaţii moldoveni, sunt vestiţi pentru ospitalitate, spiritul şi dispoziţia veselă. De asemenea, sunt harnici, muncesc din greu şi dacă rămân nesatisfăcuţi de remunerare, transpun eşecul pe umerii soartei vitrege. Bărbaţii moldoveni nu au temperament exploziv dar nici inhibat, nici ostentativ- amoros ca caucazieni. Сunoștințele cu un bărbat bogat din Moldova sunt foarte populare la domnişoarele din Rusia. Dar în Europa bărbaţii moldoveni nu se află în topul mariajelor internaţionale.
Moldovencele, dimpotrivă, în unele ţări europene sunt în topul mariajelor, ca bune gospodine şi soţii amoroase, calităţi pe care nu întotdeauna le – au demonstrat la baştină. Aflându-se în străinătate moldovencele uşor rup căsnicia cu bărbaţii moldoveni şi întemeiează mariaje noi. Odată cu trecerea anilor preferă să revină la bărbaţii lor abandonaţi, care le acceptă revenirea. Bărbaţilor moldovenilor le plac domnişoare cu faţă expresivă, ochi căprui, cu părul lung şi întunecat. Pentru o domnişoară, de orice naţionalitate, căsătoria cu un moldovean – înseamnă a aduce soţul în casă ei, dar şi ei preferă să se mute la soţie, dacă este posibil. Absolut nu sunt deranjaţi, că nu se află la casa lor, destul de operativ se încadrează în muncile domestice.
Pe fonul crizei anomice din Moldova, au fost atestate cazuri de pionierat al moldovenilor în luptele de la Donbass şi gruparea teroristă „Statul Islamic”, dar aceasta nu poartă un caracter de masă şi reflectă mai mult o tendinţă periculoasă. Un studiu psihologic specializat 1 denotă că potenţialul paramilitar şi terorist al tinerilor moldoveni, din ultimii ani, poate avansă până la 15%.
Privitor la dorinţa de carte a moldovenilor, etichetarea lui D. Cantemir nu şi- a pierdut actualitatea, dar a evoluat în formă post- modernistă. Elevii şi studenţii moldoveni, demonstrează noi calităţi întreprinzătoare în “cerşirea” sau “procurarea” notelor, numai să nu depună efort intelectual. Studiile profesional- tehnice şi universitare sunt privite ca un atribut al tradiţiei istorice sau de familie, fără motivare internă, dat fiind că noile realităţi socio- economice ancorează această atitudine.
Toate delapidările, escrocheriile şi furturile fabuloase la nivel de ţară sunt o urmare a înfiltrării în mentalul social- colectiv al moldovenilor a dogmei că “a fura nu este un păcat”. Dogma îşi are rădăcinile în evul mediu. Ancorarea definitivă are loc în perioada de colectivizare forţată din 1944, foametea 1946- 1947, munca colectivă până la 1991, care a devalorizat aspectul juridic şi patriarhal al proprietăţii private și baștinei în mentalul modal. Moldovenii actuali posedă cleptomanie etno- genetică, fapt incomod de recunoscut la nivel oficial, dar demonstrat cu prisosinţă de calitatea guvernărilor de la 1991.
Moldova este o ţară agrară şi respectiv mentalitatea ţăranului determină existenţa întregii ţări. Oligarhismul precoce, format la începutul anilor 90 sec. XX a permis țăranilor să se înstărescă din averea gospodăriilor colective sovietice, unii din ei devenind lideri agricoli (chiaburi), interesați doar de cotă parte revenită în proprietate. Apare capitalismul rural- primitiv, bazat pe proprietatea asupra pământului în lipsa tehnologiilor inovative. În acest răstimp spațiul european trece în perioada de tranziție spre postcapitalism. Pe parcursul a 20 ani în Moldova se formează o nouă clasă social- politică cea de latifundiari- mari, mijlocii și mici.
Latifundiarii mari provin din aparatul administrativ- politic, mijlocii din liderii comunitari- agricoli și mici care prelucrează independent cota- parte. Pe parcursul anilor este atestată tendința de creștere a numărului de latifundiari mari din contul celor mijlocii, care prin diferite mijloace preau proprietatea celor mici. Cu alte cuvinte Moldova prea calitățile unei societăți agricole înapoiate (gen neo-feodal), dar cu specific autohton. Latifundiarii comunitari, drept obiect de exploatare preau pământul, iar țăranii care nu pot prelucra pământul din motive materiale și sărăcie sunt admiși la lucrări agricole. Se formează un paradox local când proprietarul cotei devine lucrător salariat (la minim) pe propria cotă– parte, pământul devenind gaj și cesiune în caz de forță- majoră. Această stare de lucruri îi aranjează atât pe latifundiari cât și țărani.
Dar cel mai periculos în aceste, relații de producție este degradarea în continuare a personalității modale, când aspectul sacru al pământului își pierde legătura psihoistorică, iar cetățeanul prea calități apatride pe propriul pământ (gasterbaiteri interni, emigrare internă). Având în posesie pământ nu îl pot prelucra. Intervine devalorizarea pământului și personalității modale formate pe parcursul veacurilor, ca obiectiv– țintă directă a globalizării.
În satele moldovenești, până în prezent predomină relațiile arhaice de clan comunitar (cumătrism, nănășism), când clanurile puternice și numeroase dictează și formează opinia clanurilor mai puțin numeroase. Țăranul de la sat va vota pe cine trebuie (impus de liderul comunitar- agricol), dar nu pe cine merită. Intervine perioada dictatului democrației comunitar-arhaice, deacea putem spune că modul de gândire a țăranului moldovean este unul reacționar- conservativ. Intelectualitatea de la sate este și ea supusă opiniei comunitare. Din motiv că și ei iau fost repartizate careva cote– parte din averea colectivă. Intelectualii rurarli rămân în totalitate dependenți de voința liderilor comunitari- agricoli, care gestionează procesul agricol (mijloacele de producție), dar și relațiile dintre clanuri.
Oligarhismul moldovean a sesizat această stare de lucruri de la sate și, prin diferite mecanisme de influiență au adus liderii comunitari- agricoli la supunere. Liderii rebeli au fost supuși represiunilor administrativ- juridice. Astfel populația de la sate a devenit total dependentă de voința oligarhică centrală.
O constatare paradoxală ar fi că cea mai coruptă categorie socială sunt ţăranii moldoveni, dar nu oligarhii autohtoni. Țăranul moldovean iubește mita la nivel genetic. Iubește să ofere mită, dar și să primească mită la ocazie, cât de neînsemnată ar fi, chiar dacă este o mită preelectorală în formă de pachete alimentare, concerte gratuite, promisiuni deșarte etc.
Ca aspect etno- militar moldovenii nu se avântă la lupte, preferă să evite şi chiar dacă o fac, numai pe fonul crizelor sociale, motivării financiare şi şomajului masiv (ex. conflictul nistrean 1992). Criza anomică profundă, din ultimul deceniu, a redus esenţial potenţialul militar de mobilizare până la incapacitate totală de apărare a țării.
Atitudinea unionistă este bipolară, mulţi moldoveni tind să posede paşapoarte româneşti sau ruseşti pentru a se deplasa liber în UE şi Rusia.
Ca aspect temperamental majoritatea sunt sangvinici cu accentuări depresiv- cicloide pe fond social. Organizaţia Mondială a Sănătăţii a relatat că în anul 2015 numărul moldovenilor afectaţi de depresii a depăşit 200 mii cazuri, sau 5,4 %. OMS denotă o creştere de 18% în următorii 10 ani, inclusiv la tineret.
Dispariția peronalităților modale în Moldova
Cei care au studiat psihologia militară vor înțelege lesne aceste subiecte, totodată vor face reflexii imediate asupra situației social- politice și economice din ultimile decenii în Moldova, dar mai cu seamă asupra clasei politice pendulate pe segment geopolitic și globalist.
În condiţiile Moldovei Sovietice, prima lovitură asupra personalității modale a fost dată în august 1944, când bărbații băștinași sunt înrolați în Armata Roșie și trimiși pe prima linie a frontului româno- sovietic, ca urmare 80% din înrolați nu se vor mai întoarce la baștină. O altă lovitură a fost colectivizarea forţată și represiile. Apariția Republicii Moldova ca stat independent și suveran are loc pe umerii nomenclaturii ex-sovietice, care și-au păstrat influiențele până în 2021. Anume nomenclatura ex- sovietică a stat la baza apariției oligarhismului moldovenesc. Republica Moldova după 1989 devine un teritoriu de tranziție a fluxurilor financiare ale PC URSS, tutelate de serviciile speciale rusești. Conturarea oligarhismului local are loc în perioada președintelui Petru Lucinschii, prin privatizări frauduloase și comercializări ilicite de fonduri. Imaginea oligarhismului moldovenesc se definitivează pe timpul președintelui Vladimir Voronin, căpătând forme hidoase. Oligarhismul anilor 2009- 2019 devine unul cu ambiții nu numai interne și regionale, dar și geopolitice. După 2009 oligarhul Vladimir Plahotniuc devine scenaristul și regisorul mai multor proiecte politice interne și manipulează cu iscusință pe filierile doctrinelor nominalizate mai sus. Extragerea lui Vladimir Plahotniuc din politica activă a Moldovei are loc sub tutela SUA și pericolul iminent că forțele speciale rusești îl vor aduce în fața justiției ruse. De aici şi apare paradoxul fugii neașteptate lui Vladimir Plahotniuc (și compania) din Moldova, în fond a fost a evacuare planificată în prealabil.
Clasa politică moldovenească, fiind dispersată şi segmentată pe diferiţi vectori geopolitici, reprezintă un produs al oligarhismului occidental postmodern şi această stare de lucruri este una favorabilă pentru cei ce formează politica internă şi externă în acest teritoriu.
Dar să nu uităm că Moldova este o zonă de conflict a clanurilor oligarhice ruseşti de diferită geneză, care au implicaţii directe în formarea zonelor separatiste din Moldova. Această stare de lucruri aduce similitudini directe cu evenimentele de la Donbass.
În urma acestei reflecții psihoistorice ajungem la concluzia că furtul miliardului a demonstrat lipsa totală a personalităților modale la guvernarea Moldovei. Potențialul eșec al guvernării 2021 va abate asupra Moldovei un val nou al haosului și apariției unor guvernări, suzerane pe filieră externă. Ca rezultat, în următorii ani ne vom lovi de dispariția definitivă a personalității modale la nivel electoral, segmentarea profundă a societății în elite și marginali. În lipsa propriilor cercetări strategice și foresingt se formează premisele apariției societății antropologice primare în Moldova, deoarece construcția societăților antropologice este o tendință globală.
În mod special voi menționa că țările care au inclus în lista științelor fundamentale astfel de domenii ca sociologia, psihoistoria, teoria jocurilor reflexive, politologia, geografia militară au atins performanțe deosebite în dezvoltărea civilițională în anii postbelici (SUA, Germania, Japonia). China a pășit pe această cale după reformele lui Deng Xiaoping. Rusia cu venirea la putere a lui Vladimir Putin. Țările care nu au realizat acest lucru, printre care și Moldova, rămân la coada dezvoltării. Pentru a finaliza acest subiect putem conchide, că pericolul major pentru statalitatea ţării, în primul rând, o reprezntă clasa politică coruptă și agramată în domeniul științelor sociale fundamentale. Iar celelalte ameninţări se plasează pe planul doi.
.
Bibliografie
-
Айзек Азимов . Академия. Moсква. Изд. Эксмо. 2018, стр. 352.
-
Кoротаев Андрей, Гринин Леонид. История и математика. Аспекты демографических и социально-экономических процессов. Изд. ,,Учитель,, Волгоград. 2014 г. 312 стр.
-
Турчин Петр. Историческая динамика. Как возникают и рушатся государства. На пути к теоретической истории. 2020. Изд. Ленанд. 368 стр.
-
Узнадзе Дмитрий. Психология установки Издательский дом “Питер” 2001. 223 стр.
-
Марченко, И.С. Биополе лесных экосистем / И.С. Марченко; Брян. гос. инженер.-технол. акад., Ин-т экологии Междунар. инженер. акад. Брянск, Придесенье. 1995.188 стр.
-
Владислав Васильев: Юридическая психология: Изд. Питер, 2009 г. 608 стр.
-
Ацюковский Владимир, Васильев Валерий. Геопатогенные излучения
земли. Их обнаружение и нейтрализация, Москва. Изд. Самотека, Осознание. 2016, 184 стр.
-
Parcevschii Nicolae. Irenologie, Geografia militară a Moldovei. Chișinău. RealPrint. 2017. 333 pag.
- 1-45 ↩
Coments