Interviu realizat de jurnalistMihaela RUSU cu prof. univ. dr. Cristi SPULBĂR: Facultatea de Economie și Administrarea Afacerilor, Universitatea din Craiova
În ultima perioadă au fost aduse în prim plan dezbateri cu privire la economia mondială, care traversează o situaţie de criză extrem de gravă. Specialiștii evidenţiază faptul că la nivel global scade performanţa economică. FMI avertizează că vor creşte masiv datoriile și nicio ţară nu va scăpa de asta, inclusiv România, a cărei economie este conectată la economia globală.
Mihaela RUSU: Vorbim de situaţie economică delicată cum este cea dintr-o pandemie și nu cred că e greu să se ajungă la o criză economică. Multe activităţi economice se opresc sau se schimbă, obiceiurile oamenilor se schimbă… Cât de gravă este criza economică din actuala pandemie de covid-19?
Cristi SPULBĂR: În acest moment, apreciez ca nu pot fi evaluate efectele crizei sanitare și, implicit, ale modului în care economiile naţionale și economia globală sunt afectate, deoarece totul este în mișcare. Trecem de la un val pandemic la altul în timp ce economia este din ce în ce mai afectată de perturbările apărute în lanţurile de aprovizionare și producţie, creșterea costurilor de producţie – amplificată de explozia preţurilor în industria energetică, dar și a preţurilor materiilor prime și materialelor, precum și de accelerarea semnificativă a ratei inflaţiei. În acest context putem observa că economia este puternic afectată de pandemie, chiar dacă am avut și evoluţii favorabile, cum ar fi anul agricol foarte bun sau menţinerea consumului la un nivel ridicat. Depășirea aparentă a situaţiei de instabilitate politică din ultimele luni și intrarea în conturile ţării a primelor tranșe de prefinanţare prin PNRR pot fi considerate veștile bune pentru vremurile grele care vor veni. Dar, nimic nu ne poate bucura atâta timp cât problema de bază rămâne: starea sistemului sanitar din România și conduita cetăţenilor ţării faţă de actuala criză sanitară.
Mihaela RUSU: Cum se poate gestiona o astfel de criză? Este intervenţia statului vitală pentru a o tempera?
Cristi SPULBĂR: Eu nu sunt adeptul intervenţiei statului în economie, cu atât mai mult cu cât, în ultimii ani (dar și în prezent) am observat accelerarea opiniilor și măsurilor populiste, unele dintre ele cu afectare directă a principiilor economiei de piaţă și, pe alocuri, a statului de drept. Am fost martorii promovării unor iniţiative legislative care încalcă legile obiective ale economiei și realitatea economică. La noi, satisfacerea dorinţelor poporului se face, uneori, chiar în detrimentul intereselor reale ale acestuia. În prezent observăm propuneri de proiecte politice care distorsionează activitatea economică în loc să o stimuleze. Încă nu am învăţat lecţiile economiei de piaţă, după cum am uitat destul de repede efectele ultimei crize economice, despre care liderii politici de atunci (2008-2009) ne spuneau că nu va ajunge la noi și cred că mai există semeni de-ai noștri care își amintesc măsurile din 2010 și efectele ulterioare. O perioadă cu o concentrare maximă de populism care se pare că se ivește din nou la orizont. Dacă va fi așa, consecinţele economice vor fi mult mai grave. În contextul creșterii accelerate a gradului de incertitudine cu privire la soluţiile actuale și viitoare privind criza pandemică, intensificării tensiunilor comerciale și geopolitice la nivel regional și internaţional, creșterii volatilităţii pe pieţele financiare, amplificării dezechilibrelor macroeconomice la noi în ţară, tergiversării reformelor structurale etc., nu ar fi deloc necesară o intervenţie agresivă a statului în economie. Statul trebuie să se implice cu rigoare în salvarea și modernizarea sistemelor de sănătate și de educaţie, să investească în infrastructura suport a dezvoltării economice și să aplice politici inteligente pentru susţinerea și dezvoltarea reală a antreprenoriatului, a mediului de afaceri local.
Mihaela RUSU: Se poate vorbi despre un management al situaţiilor de criză adaptat și implementat pentru situaţia pandemică sau încă se caută soluţii și căi de abordare?
Cristi SPULBĂR: Eu cred că suntem la partea în care, încă, ar trebui să ne punem întrebări în ceea ce privește situaţia pandemică. Mă duc cu gândul la Toffler, care acum patru decenii spunea că “nu am încredere în oamenii care îşi închipuie că dispun deja de răspunsuri într-un moment când noi abia încercăm să formulăm nişte întrebări“. În fapt, aflăm la Phizer că după trei doze de vaccin, a patra este chiar obligatorie, că vine valul cinci și următoarele – nu știm câte, că de fapt varianta omnicron nu ar fi atât de contagioasă dar încă nu se cunosc toate aspectele, că de fapt neîncrederea nu ar fi justificată, dar trebuie să rămânem prudenţi.
Nu cunosc să fie consacrate în literatura pe care eu am accesat-o strategii și tehnici de gestiune a crizelor pandemice și care să fie date ca exemple de bună practică, deși s-a încercat prezentarea unor rezultate din diferite ţări din perspectiva gradului de vaccinare și a eliminării restricţiilor. Minunea nu ţinut multe zile și veștile primite din ţările respective au devenit controversate. Legat de soluţii și căi de abordare eu gândesc că poate ar fi trebuit urmărit creșterea gradului de încredere al oamenilor printr-un proces adecvat de comunicare corectă a soluţiilor pe care specialiștii au reușit să le găsească până acum. Deși am citat mai sus o personalitate, doresc să o fac din nou și acum gândul mă îndreaptă către Nietzsche – “nu sunt supărat pentru că m-ai minţit. Sunt supărat pentru că de acum nu te mai pot crede”. Efectele crizei pandemice asupra mentalului colectiv au accentuat neîncrederea în tot și toate cele, suntem din ce în ce mai puţin toleranţi, iar spiritul comunitar nu mai este ca altădată. Absenţa conlucrării și a speranţei ne blochează potenţialul și, evident, rezultatele. Este nevoie mai mult ca oricând de creșterea gradului de încredere pe toate planurile. Probabil că, de aici ar trebuie să începem să căutăm soluţiile pe care ni le dorim a fi eficiente.
Mihaela RUSU: La nivel european s-au făcut eforturi uriașe pentru managementul acestei crize. S-au alocat resurse financiare semnificative. Care este costul acestor fonduri?
Cristi SPULBĂR: Criza sanitară a produs schimbări semnificative în toată lumea însă modul de manifestare al schimbărilor și mai ales impactul lor a evidenţiat diferenţieri. Ca și în cazul ultimei crize economice globale, la noi reacţia autorităţilor a fost întârziată (ianuarie-februarie 2020). Cu un sistem medical învechit și ruinat dificultăţile începutului au fost multiple. Suportul financiar european la fel ca și schimbul de informaţii în domeniul sanitar au fost binevenite. Economia românească era pe un trend de creștere semnificativă, după părerea ca și în 2008, peste potenţial, ceea ce a determinat un șoc puternic, dar fără scăderi abrupte cu efect imediat. Mai mult, a fost si un an electoral cu efectele specifice. Anul curent însă ne arată că atât noi cât și statele europene, dar și SUA și alte ţări trebuie să plătim preţul inevitabil ce trebuit plătit după asemenea evoluţii, prin inflaţie: 8% la noi; 2,4% în Germania; 2,5% în Franţa; 6,8% în SUA (cel mai ridicat nivel din ultimele 4 decenii) etc. O serie de factori generaţi sau accentuaţi de criza sanitară precum instabilitatea generată de deficienţele înregistrate pe circuitele globale de aprovizionare și producţie, creșterea preţurilor la produsele energetice și alimentare, schimbările de pe piaţa muncii etc. ar putea accentua o serie de dezechilibre ale balanţelor de plăţi și chiar mutaţii în evoluţiile ratingurilor de ţară. Pe termen scurt, la noi evoluţia economiei va rămâne afectată de efectele pandemiei, creșterea preţurilor la energie, creșterea inflaţiei și stoparea creșterii consumului populaţiei. Nu în ultimul rând, deciziile fiscal-bugetare trebuie bine cântărite, la fel și pornirile populiste.
Mihaela RUSU: Dacă ar fi să facem o paralelă între criza economică din 2008-2010 și criza economică din prezent, care ar fi asemănările și deosebirile?
Cristi SPULBĂR: Criza financiară declanșată în 2008 s-a diferenţiat prin faptul că a fost prima criză post-securitizare, în care evoluţiile pe piaţa bancară şi pe cea de capital s-au aflat într-o strânsă corelare. Ea a fost cauzată de o combinaţie de factori atât la nivel micro cât şi la nivel macro. Economisirea excesivă şi politica monetară acomodativă au creat un climat macroeconomic care a favorizat speculaţia privind fondurile împrumutate, asumarea crescândă de riscuri şi dezvoltarea unor instrumente financiare complexe. Cu toate acestea, dezechilibrele pe plan global sunt cele care au intensificat criza. Dat fiind faptul că producţia şi consumul în ţările industrializate au ajuns la stagnare, au dispărut posibilităţile de export (şi prin urmare, de creştere economică) pentru o serie de economii bazate pe export. În acelaşi timp, contracţia producţiei a condus la preţuri mai scăzute ale materiilor prime şi, ca urmare, la scăderea veniturilor din exporturi în cazul ţărilor exportatoare de petrol. Dezechilibrele pe plan mondial, care reflectă şi integrarea transfrontalieră puternică a pieţelor de bunuri şi de capital, au contribuit şi la sincronizarea crizei. Chiar dacă nu au declanşat direct criza, dezechilibrele la nivel mondial au fost simptomatice pentru problemele de bază ale economiei globale. Factorii care au condus la acumularea dezechilibrelor la nivel internaţional au contribuit, de asemenea, la criza financiară.
În acest moment nu putem vorbi de o criză economică globală ci doar de o criză sanitară globală care afectează mai mult sau mai puţin toate economiile. Canalele de aprovizionare sunt puternic afectate și generează mai probleme proceselor de producţie. Criza componentelor și criza energetică amplifică dezechilibrele deja create în activitatea productivă. Creșterea preţurilor la materiile prime și la produsele alimentare poate contribui, de asemenea, la amplificarea incertitudinilor. Dar sistemele financiare au rămas stabile, iar mediul de afaceri rezervat și prudent. Controlul inflaţiei însă reprezintă marea provocare pentru anul 2022.
Mihaela RUSU: Aș dori să abordăm acum un aspect extrem de interesant al acestei crize. Faptul că în această perioadă au existat unele investiţii care au prosperat. Este vorba de investiţiile în cripto-monede. Bitcoinul este unul dintre exemple, dar nu numai. Sigur că este extrem de volatilă această investiţie dar totuși profitabilă. Vă număraţi printre susţinătorii acestui tip de investiţie sau mai degrabă sunteţi sceptic?
Cristi SPULBĂR: Înainte de criza din 2008 am constatat un interes pentru creditele în monede exotice (în special franc elveţian, mai puţin yen japonez) acum constatăm că investiţiile în criptomonede sunt la modă. Se pare că de fiecare dată, în perioade de turbulenţe, apare ceva. Atunci creditarea a fost făcută de unele instituţii de credit, în condiţii de reglementare și constatăm că și astăzi, după aproape 15 ani, mai primim câte o știre că un client sau grup de clienţi a mai primit o forma de dreptate de la o instanţă sau alta. Conversia creditelor acordate în CHF este un proces care încă se derulează și care a consumat multă energie, pe alocuri s-a pierdut imagine, în alte locuri s-au pierdut bani, dar cei mai afectaţi au rămas împrumutaţii. Această categorie a ales atunci să se împrumute în monede exotice, astăzi unii decid să investească în monede virtuale. Eu nu fac parte din aceasta categorie deși am un nivel de cunoștinţe, peste medie cred eu, în această zonă a pieţelor financiare. Apelarea la această formă digitală a valorii, care nu este emisă de o bancă centrală ori autoritate statală/regională (lipsește reglementarea), ar trebui să se facă cunoscându-se măcar câteva aspecte, printre care: juridic, nu este garantată de nimeni; nu este un mijloc legal de plată; are o volatilitate foarte ridicată; poate fi puternic afectată de evenimente generatoare de risc de lichiditate, de credit, operaţional, de fraudă etc. Mai pot adăuga și faptul că lipsa de transparenţă, anonimitatea tranzacţiilor și dependenţa de reţelele IT generează riscuri suplimentare.
Trăind însă în era digitalizării, nu putem spune că monedele digitale nu au viitor. Dimpotrivă! Cred însă că viitorul nu va aparţine celor peste 15.000 de criptomonede (conform coinmarketcap.com), din care cele câteva cu adevărat importante (Bitcoin, Ethereum etc.) se află în prezent într-o perioadă de ajustări accentuată de criza pandemică și de cea eneregetică. Sunt încă multe povești în acestă piaţă (ajunsă la aproape 3 trilioane de dolari) în care investitorii domestici sau neexperimentaţi sunt expuși în totalitate, fiind primii afectaţi de turbulenţe. Orientarea generalizată către monedele digitale va fi făcută la momentul potrivit de către băncile centrale și marile bănci de investiţii, care pregătesc cu consistenţă acest moment.
Mihaela RUSU: Aţi amintit de digitalizare. Cum apreciaţi impactul digitalizarii asupra activitatii economice, mai ales în perioada actuală?
Cristi SPULBĂR: Înainte de criza pandemică digitalizarea era un trend, astăzi lumea digitală pare că nu mai este lumea noastră de altădată. Ușor, ușor am trecut de la fax la smartphone, de la magazinul de altă dată la cumpărăturile on line. Nu mai mergem la bancă sau la reprezentanţă, ne rezolvăm problemele cu George sau cu Andreea, de acasă, din mașină, de la sala de sport. Nu mai cumpărăm ziare, reviste cărţi pentru că avem totul la un clic distanţă. Facem cursuri on line și așteptăm să vedem dacă așa vom consolida competenţele tinerilor noștri. Este destul de clar că digitalizarea determină schimbări sociale și economice semnificative. Direcţia acestor schimbări ar trebui să ne preocupe mai mult, în special în ceea ce privește impactul digitalizării asupra structurii economiei și societăţii în ansamblul ei.
Chiar dacă România ocupă locul 3 în UE la ponderea absolvenţilor cu specializări universitare (diplomă de licenţă sau echivalent) în domeniul TIC, la procentul de utilizatori ai serviciilor de comerţ online sau utilizarea serviciilor de online banking suntem pe ultimul loc, având un nivel extrem de redus al competenţelor digitale ale populaţiei faţă de media UE. Sesizăm aici o contradicţie, avem viteză mare la internet, specialiști în IT consacraţi și, în același timp, marea masă a populaţiei foarte puţin adaptată la noua lume digitală. Este cunoscut faptul că revoluţiile industriale precedente au produs schimbări pe durata mai multor generaţii, dar ar trebui să ne preocupe mult mai mult realitatea că economia digitală produce efecte semnificative mult, mult mai repede.
Consider că digitalizarea va grăbi procesul de trecere către un nou model economic post-pandemie, model bine dozat cu influenţe digitale care ar trebui să contribuie la creșterea economică post-criză. Ar trebui să ne preocupe mai mult răspunsul la întrebarea cât timp ne va trebui nouă să sporim competenţele digitate ale tuturor cetăţenilor, astfel încât să ne apropiem de media europeană. Suntem pregătiţi să înlocuim rapid, ca urmare a transformărilor generate de digitalizare, spre exemplu dispariţia unor meserii și crea noi tipuri de profesii și locuri de muncă atât pentru angajaţii curenţi cât și pentru cei din viitor? Vom avea rezultate rapide în domeniul digitalizării serviciilor publice sau integrării tehnologiilor digitale în procesele economice? Va crește gradul de accesare a serviciilor de procesare în cloud, a utilizatorilor big data în fundamentarea strategiilor de afaceri sau digitalizare a serviciilor financiare? Doar câteva repere!
Mihaela RUSU: Care este în opinia dvs. cea mai bună investiţie într-o perioadă de criză, cum este de exemplu această pandemie?
Cristi SPULBĂR: Cea mai bună investiţie este aceea pe care o faci cu inteligenţă și prudenţă, indiferent de perioadă. Inteligenţa, în general și cea financiară, în special este un subiect pe care prefer să nu îl nuanţez într-o vreme în care unii dintre semenii noștri sunt din ce în ce mai confuzi datorită volumului mare de informaţie și capacităţii de absorbţie fizic limitată. Dar, pot să-mi amintesc cum încerca acum mai bine de 120 de ani Eugeniu Carada să ne explice ce este prudenţa: “nu făgădui decât jumătate din ceea ce poţi face cu ușurinţă, să nu datorezi niciodată mai mult decât jumătate din ceea ce poţi plăti ușor“. Din câte știu nu există un manual al bunelor investiţii. Există mulţi factori de influenţă în cazul deciziei de investiţii, de la suma investită, randament, risc până la perioada pentru care renunţăm la lichiditate și, evident, mulţi alţii.
Mihaela RUSU: Unul din efectele crizei pandemice dar nu numai este scumpirea resurselor energetice. Putem spune că avem parte de o adevărată criză energetică europeană în această perioadă. Există voci care spun că una din soluţii ar fi ca populaţia să fie rugată să consume mai puţin. Cum vedeţi ieșirea din această situaţie?
Cristi SPULBĂR: În special în a doua parte a anului acest subiect a fost permanent în atenţia cetăţenilor și a autorităţilor. La nivel european și naţional există preocupări permanente pentru identificarea celor mai bune soluţii pentru ieșirea din această criză energetică ale cărei efecte le-am observat cu toţii, mai ales odată cu trecerea la anotimpul rece când consumăm mai multă energie electrică și gaze naturale pentru încălzire și am observat sumele trecute pe facturile la energie care sunt greu de suportat, în special pentru consumatorii casnici dar și pentru cei industriali, evidenţiem aici cazul Azomures, cu efecte succesive la nivelul producţiei agricole dar și al preţurilor viitoare la produsele agroalimentare. Germenii crizei energetice au apărut însă mult mai devreme și părea evident că vom ajunge aici în condiţiile în care, încă din luna martie se putea observa constituirea stocurilor de gaze naturale doar la 2/3 din nivelul normal consacrat în ultimii ani. La nivelul pieţelor această situaţie a fost cunoscută iar creșterea preţurilor amplificată de anticipaţii și chiar operaţiuni speculative, nu a întârziat să apară odată cu creșterea globală a consumului de resurse energetice. S-a pus în discuţie inclusiv o manipulare deliberată a pieţei energetice de către unii furnizori și comercianţi de energie. În realitate, în asemenea situaţii pieţele reacţionează și nu cred că putem vorbi de o manipulare a pieţei, deși pare a fi greu de explicat, simplist vorbind, cu cât au crescut preţurile de producţie și distribuţie astfel încât consumatorii finali să suporte un preţ de câteva ori mai mare.
Nu cred în teoria că ar putea fi rugată populaţia să consume mai puţin. Lucrul acesta se va întâmpla de la sine. Raţionalizarea consumului de energie o vom face fiecare dintre noi, fără să ne roage cineva, în funcţie de bugetul nostru la nivel de gospodărie sau la nivel de companie. Preţurile vor oscila în continuare și vor suferi modificări până ce vom depăși sezonul rece actual, perioadă în care consumul este ridicat, dar după această perioadă chiar dacă pieţele energetice se vor mai liniști preţurile vor rămâne volatile având în vedere evoluţia inflaţiei. La noi autorităţile au reacţionat cu rapiditate și pentru moment se pare că a fost găsită o soluţie pe care eu o consider conjuncturală. Vom vedea prin plata viitoarelor facturi dacă soluţia găsită trebuie ajustată sau nu.
Mihaela RUSU: Una din cauzele acestei crize, spun analiștii, este reducerea furnizărilor de gaze naturale către Europa de către Rusia. Rusia îngenunchează din nou Europa au titrat unele publicaţii. Moscova dorește urgentarea implementării conductei Nord Stream 2 și astfel că ar face presiuni în acest sens. Credeţi că Europa ar trebui să cedeze presiunilor Rusiei sau de fapt nu are de ales?
Cristi SPULBĂR: Deși poate cei mai mulţi consideră că criza energetică a fost generată de criza pandemică, eu consider că această criză ar fi putut să apară și într-o perioadă în care contextul ar fi fost cu totul altfel. Oricum piaţa energiei avea nevoie de o corecţie, având în vedere evoluţiile din ultimele două – trei decenii. Poate că tranziţia către energia verde trebuia accelerată, poate că la masa discuţiilor globale privind problemele climatologice trebuiau aduse noi elemente pentru dezbateri. Nu cred că Rusia și-a propus să îngenuncheze Europa. Rusia poate fi o parte a soluţiei, nu a problemei. Ca oricare altă ţară, își dorește să-și valorifice la maxim resursele. De regulă acest tip de oportunitate nu există pe termen lung. Mesajele venite de acolo sunt cât se poate de clare, dacă este nevoie producţia poate să crească, evident în anumite condiţii. Istoria crizelor a arătat că întotdeauna, în asemenea perioade de turbulenţe, cineva câștigă și cineva pierde. Nu cred că Europa ar trebui să-și pună problema cedării la presiunile Rusiei, mai degrabă ar trebui să evalueze cu mai mult realism locul și condiţiile declanșării actualei crize energetice, care este în altă parte, iar dacă tot a demarat un asemenea proces poate reușește să evalueze corect și impactul evoluţiei economiei Chinei post pandemie asupra economiei europene și globale. Ar fi de ajutor!
Mihaela RUSU: Ce le sugeraţi românilor să facă în această perioadă, ţinând cont de situaţia de criză economică prin care trecem, dar și cu privire la repercusiunile ce vor veni?
Cristi SPULBĂR: Aș îndemna pe toată lumea, deopotrivă populaţie și companii, să acorde o importanţă deosebită principiului prudenţei în tot ce fac sau ce urmează să facă. Să creadă cu convingere că traversăm o perioadă dificilă și este posibil să vină vremuri și mai grele. Situaţia pandemică se pare că încă nu a fost depășită, iar noile variante ale virusului și noile valuri pe care le generează vor crea noi situaţii neplăcute. Poate ar trebui să fim cu toţii mai cumpătaţi, mai predispuși la a înţelege că depășirea situaţiilor de criză a presupus întotdeauna sacrificii, dar cel mai important lucru pe care ar trebui să-l înţelegem cu toţii este că trebuie să facem toate eforturile ca să rămânem sănătoși. Dacă ești sănătos poţi să treci prin multe, spune o vorbă populară. Mulţi dintre noi spun că criza sanitară și problemele generate de aceasta în economie și societate ne-a îngenuncheat. Așa este, dar nu doar evenimentele recente. Gradul de încredere în autorităţi este extrem de scăzut, iar instabilitatea politică și mesajele populiste deteriorează și mai mult încrederea. Trebuie eliminată starea de frică pe care eu o percep la toate nivelurile. Trebuie să ne eliberăm mintea și sufletul pentru că prea am fost intoxicaţi în ultimii 30 de ani. Trebuie să trecem peste grija primară că nu avem ce mânca și să recâștigăm valorile morale pe care le-am pierdut fără să ne dăm seama și pe care chiar le-am uitat, preocupaţi fiind de foarte multe lucruri inutile. Trebuie să le cerem cu cea mai puternică voce celor care ne conduc să ne asigure condiţii pentru a fi sănătoși și educaţi, să ne explice în detaliu cum cheltuiesc banii noștri, să ne dorim din nou să fim profesioniști și să facem performanţă la nivel individual și naţional.
Coments