INTELIGÉNŢĂ, inteligenţe, s.f. 1. Capacitatea de a înţelege uşor şi bine, de a sesiza ceea ce este esenţial, de a rezolva situaţii sau probleme noi pe baza experienţei acumulate anterior; deşteptăciune.  Inteligenţă artificială = capacitate a sistemelor tehnice evoluate de a obţine performanţe cvasiumane.  Persoană inteligentă.

[Dicţionarul explicativ al limbii române]

IA este capacitatea unei maşini de a imita funcţii umane, cum ar fi raţionamentul, învăţarea, planificarea şi creativitatea.

IA permite sistemelor tehnice să perceapă mediul în care funcţionează, să prelucreze această percepţie şi să rezolve probleme, acţionând pentru a atinge un anumit obiectiv. Calculatorul primeşte datele (deja pregătite sau colectate prin intermediul propriilor senzori, cum ar fi o cameră video), le prelucrează şi reacţionează.

Sistemele IA sunt capabile să îşi adapteze, într-o anumită măsură, comportamentul, analizând efectele acţiunilor anterioare şi funcţionând autonom.

[Sursa: UE]

Inteligenţa artificială (AI) este inteligenţa demonstrată de maşini, spre deosebire de inteligenţa naturală afişată de oameni sau animale. Manualele de conducere AI definesc domeniul ca fiind studiul „agenţilor inteligenţi”: orice sistem care îşi percepe mediul şi ia măsuri care îi maximizează şansele de a-şi atinge obiectivele. [a] Unele conturi populare folosesc termenul „inteligenţă artificială” pentru a descrie maşinile care mimează funcţiile „cognitive” pe care oamenii le asociază cu mintea umană, cum ar fi „învăţarea” şi „rezolvarea problemelor”, cu toate acestea această definiţie este respinsă de cercetătorii majori în AI. [b]

Aplicaţiile AI includ motoare avansate de căutare web (adică Google), sisteme de recomandare (utilizate de YouTube, Amazon şi Netflix), înţelegerea vorbirii umane (cum ar fi Siri sau Alexa), maşini cu conducere automată (de exemplu, Tesla), luarea automată de decizii şi concurenţă la cel mai înalt nivel în sistemele strategice de joc (cum ar fi şahul şi Go).

[Google 2016]

Pe măsură ce maşinile devin din ce în ce mai capabile, sarcinile considerate a necesita „inteligenţă” sunt adesea eliminate din definiţia AI, fenomen cunoscut sub numele de efect AI.

[McCorduck, Pamela (2004), Machines Who Think (2nd ed.), Natick, MA: A.K. Peters, Ltd.]

De exemplu, recunoaşterea optică a caracterelor este frecvent exclusă din lucrurile considerate a fi AI, devenind o tehnologie de rutină.

[https://hackernoon.com/how-ai-is-getting-groundbreaking-changes-in-talent-management-and-hr-tech-d24ty3zzd]

[Schank, Roger C. (1991). “Where’s the AI”. AI magazine. Vol. 12 no. 4.]

Continuitatea virtualităţii

Continuitatea virtualităţii este o scară continuă care variază între realitatea complet virtuală, o virtualitate şi realitatea complet reală. Continuumul realitate-virtualitate cuprinde, prin urmare, toate variaţiile şi compoziţiile posibile ale obiectelor reale şi virtuale. A fost descris ca un concept în mass-media şi informatică, dar de fapt ar putea fi considerat o chestiune de antropologie.

Zona dintre cele două extreme, unde atât realul cât şi virtualul sunt amestecate, se numeşte realitate mixtă. La rândul său, se spune că aceasta constă atât din realitatea augmentată, unde virtualul măreşte realitatea, cât şi din virtualitatea augmentată, unde realul măreşte virtualul.

[Milgram, Paul; H. Takemura; A. Utsumi; F. Kishino (1994). “Augmented Reality: A class of displays on the reality-virtuality continuum”. Proceedings of SPIE – The International Society for Optical Engineering Vol. 2351. Retrieved 2021-06-01.]

Reţeaua neuronală

O reţea neuronală este o serie de algoritmi care încearcă să recunoască relaţiile subiacente într-un set de date printr-un proces care imită modul în care funcţionează creierul uman. În acest sens, reţelele neuronale se referă la sisteme de neuroni, fie organici, fie de natură artificială. Reţelele neuronale se pot adapta la intrarea în schimbare; deci reţeaua generează cel mai bun rezultat posibil fără a fi nevoie să reproiectaţi criteriile de ieşire. Conceptul de reţele neuronale, care îşi are rădăcinile în inteligenţa artificială, câştigă rapid popularitate în dezvoltarea sistemelor de tranzacţionare.

[https://www.investopedia.com/terms/n/neuralnetwork.asp]

Cyberspace

Cyberspaţiul este un concept care descrie o tehnologie digitală larg interconectată. „Expresia datează din primul deceniu al difuzării internetului. Se referă la lumea online ca la o lume „aparte”, diferită de realitatea cotidiană. În spaţiul cibernetic oamenii se pot ascunde în spatele identităţilor false, ca în celebrul The New Yorker.”

[Delfanti, Arvidsson, p.150]

Termenul a intrat în cultura populară din science fiction şi artă, dar este folosit acum de strategii tehnologici, profesionişti în securitate, guvernanţi, militari şi lideri din industrie şi antreprenori pentru a descrie domeniul mediului tehnologic global, definit în mod obişnuit ca reprezentând reţeaua globală de infrastructuri interdependente de tehnologie a informaţiei, reţele de telecomunicaţii şi sisteme de procesare a computerelor. Alţii consideră că spaţiul cibernetic este doar un mediu naţional în care are loc comunicarea prin reţele de calculatoare.

[Definition of cyberspace in US English by Oxford Dictionaries]

Cuvântul a devenit popular în anii 1990, când utilizarea internetului, a reţelelor şi a comunicării digitale au crescut dramatic; termenul de spaţiu cibernetic a fost capabil să reprezinte nume-roasele idei şi fenomene noi care se iveau.

[Strate, Lance (1999). “The varieties of cyberspace: Problems in definition and delimitation”. Western Journal of Communication. 63 (3): 382–83. doi: 10.1080/ 10570319909374648.]

[Steiger, Stefan; Harnisch, Sebastian; Zettl, Kerstin; Lohmann, Johannes (2018-01-02). “Conceptualising conflicts in cyberspace”. Journal of Cyber Policy.]

Meta-universul (Metaversul)

Cuvântul „Metaverse” este alcătuit din prefixul „meta” (adică dincolo) şi din „versul” stem (o formare din „univers”); termenul este de obicei folosit pentru a descrie conceptul unei iteraţii viitoare a internetului, alcătuit din spaţii virtuale 3D persistente, partajate, legate într-un univers virtual perceput.

[“Web Archive of IEEE VW Standard Working Group”. 2014-06-08. Archived from the original on 2014-06-08. Retrieved 2016-01-29.]

Metaversul într-un sens mai larg se poate referi nu numai la lumi virtuale, ci la Internet ca întreg, incluzând întregul spectru al realităţii augmentate.

[Smart, J.M., Cascio, J. and Paffendorf, J., “Metaverse Roadmap Overview, 2007”. Accelerated Studies Foundation. Retrieved 2010-09-23.

Lumea virtuală

O lume virtuală (numită şi spaţiu virtual) este un mediu simulat de computer, care poate fi populat de mulţi utilizatori care pot crea un avatar personal şi pot explora simultan şi indepen-dent lumea virtuală, participa la activităţile sale şi comunică cu ceilalţi.

[Bartle, Richard (2003). “Designing Virtual Worlds“. New Riders].

[Aichner, T. and Jacob, F. (March 2015). “Measuring the Degree of Corporate Social Media Use”. International Journal of Market Research. 57 (2): 257–275. doi:10.2501/IJMR-2015-018]

Aceste avatare pot fi reprezentări textuale, grafice sau avatare video live cu senzaţii auditive şi tactile.

[Bloomfield, Robert J. (2007). “Worlds for Study: Invitation – Virtual Worlds for Studying Real-World Business (and Law, and Politics, and Sociology, and….)”. SSRN 98898]

[Biocca & Levy 1995, pp. 40-44]

Utilizatorul accesează o lume simulată de computer, care prezintă utilizatorului stimuli perceptuali, care la rândul lor pot manipula elemente ale lumii modelate şi, astfel, pot experimenta un grad de prezenţă.

[Singhal, Sandeep; Zyda, Michael (1999). Networked Virtual Environments: Design and Implementation. ACM Press/Addison-Wesley Publishing Co.]

Astfel de lumi modelate şi regulile lor pot trage din realitate sau lumi fantastice. Exemple de reguli sunt gravitaţia, topografia, locomoţia, acţiunile în timp real şi comunicarea. Comunicarea între utilizatori poate varia de la text, pictograme grafice, gest vizual, sunet şi, rar, forme folosind atingere, comandă vocală şi simţuri de echilibru.

Globul virtual

Un glob virtual este un model software tridimensional (3D) sau o reprezentare a Pământului sau a altei lumi. Un glob virtual oferă utilizatorului posibilitatea de a se deplasa liber în mediul virtual schimbând unghiul şi poziţia de vizualizare. În comparaţie cu un glob convenţional, globurile virtuale au capacitatea suplimentară de a reprezenta multe puncte de vedere diferite pe suprafaţa Pământului.

[Mahdavi-Amiri, A.; Alderson, T.; Samavati, S. (2015). “A Survey of Digital Earth”. Computers & Graphics. 53: 95–117. doi:10.1016/j.cag.2015.08.005.]

Aceste puncte de vedere pot avea caracteristici geografice, elemente provocate de om, cum ar fi drumuri şi clădiri, sau reprezentări abstracte ale cantităţilor demografice, cum ar fi populaţia.

Geointeligenţa definită

După cum sugerează cuvântul, Geointelligence = Geo + intelligence, unde „Geo” se referă la atributul Geografie sau spaţiu (fizic, localizat şi uman) şi „inteligenţă” este un tradecraft unic aplicat disciplinei. Inteligenţa este descrisă ca „informaţii care au fost analizate şi rafinate astfel încât să fie utile factorilor de decizie politică în luarea deciziilor – în special, decizii cu privire la potenţiale ameninţări la adresa securităţii noastre naţionale”.

Geointeligenţa este o disciplină şi o profesie emergentă care implică utilizarea tehnologiei, informaţiilor critice şi rigurozităţii analitice pentru un avantaj decizional în domeniile de răspuns umanitar, business intelligence şi apărare strategică sau securitate.

Componentele Inteligenţei Geospaţiale

Definiţia standardizată de la Agenţia Naţională de Informaţii Geospaţiale (NGA) este următoarea:

„Exploatarea şi analiza imaginilor şi a informaţiilor geospaţiale pentru a descrie, evalua şi descrie vizual caracteristicile fizice şi activităţile cu referinţă geografică de pe Pământ. GEOINT constă din imagini, inteligenţă imagistică şi informaţii geospaţiale.” Titlul 10 Codul SUA §467: GEOINT este acronimul pentru inteligenţa geospaţială, care reprezintă informaţii derivate dintr-o analiză a imaginilor şi datelor asociate cu o anumită locaţie. GEOINT foloseşte imagini pentru a studia şi evalua activitatea umană şi geografia fizică oriunde pe Pământ. GEOINT a fost iniţial un proiect al armatei SUA şi este acum utilizat de mediul academic şi întreprinderile comerciale pentru a rezolva problemele geografice.

[https://www.omnisci.com/technical-glossary/geoint]

Realitatea virtuală (VR)

Realitatea virtuală (VR) este o experienţă simulată care poate fi similară sau complet diferită de lumea reală. Aplicaţiile realităţii virtuale includ divertismentul (de ex. Jocuri video), educaţia (de ex. Instruire medicală sau militară) şi afaceri (de ex. Întâlniri virtuale). Alte tipuri distincte de tehnologie în stil VR includ realitatea augmentată şi realitatea mixtă, uneori denumită realitate extinsă sau XR.

[“Get Ready to Hear a Lot More About ‘XR'”. Wired. 1 May 2019. ISSN 1059-1028. Retrieved 29 August 2020.]

Se pot distinge între două tipuri de VR: VR imersiv şi reţea VR bazată pe text (cunoscut şi sub denumirea de „Cyberspace”). VR imersiv vă schimbă viziunea, atunci când vă mişcaţi capul. În timp ce ambele VR sunt potrivite pentru instruire, spaţiul cibernetic este preferat pentru învăţarea la distanţă.

[Psotka, Joseph (1 November 1995). “Immersive training systems: Virtual reality and education and training”. Instructional Science. 23 (5): 405–431. doi:10.1007/BF00896880. S2CID 60705937.]

În unele cazuri, aceste două tipuri sunt chiar complementare.

Realitatea augmentată (RA)

Realitatea augmentată (RA) este o experienţă interactivă a unui mediu din lumea reală în care obiectele care locuiesc în lumea reală sunt îmbunătăţite de informaţii perceptive generate de computer, uneori în mai multe modalităţi senzoriale, inclusiv vizuale, auditive, haptice, somato-senzoriale şi olfactive.

[“The Lengthy History of Augmented Reality”. Huffington Post. 15 May 2016.]

[Schueffel, Patrick (2017). The Concise Fintech Compendium. Fribourg: School of Management Fribourg/Switzerland. Archived from the original on 24 October 2017. Retrieved 31 October 2017.]

RA poate fi definit ca un sistem care încorporează trei caracteristici de bază: o combinaţie de lumi reale şi virtuale, interacţiune în timp real şi înregistrare 3D precisă a obiectelor virtuale şi reale.

[Wu, Hsin-Kai; Lee, Silvia Wen-Yu; Chang, Hsin-Yi; Liang, Jyh-Chong (March 2013). “Current status, opportunities and challenges of augmented reality in education…”. Computers & Education. 62: 41–49. doi:10.1016/j.compedu.2012.10.024.]

Informaţiile senzoriale suprapuse pot fi constructive (adică aditive la mediul natural) sau distructive (adică mascarea mediului natural). Această experienţă este împletită perfect cu lumea fizică, astfel încât este percepută ca un aspect captivant al mediului real.

[Rosenberg, Louis B. (1992). “The Use of Virtual Fixtures as Perceptual Overlays to Enhance Operator Performance in Remote Environments”]

În acest fel, realitatea augmentată modifică percepţia continuă a unui mediu din lumea reală, în timp ce realitatea virtuală înlocuieşte complet mediul real al utilizatorului cu unul simulat.

[Steuer,“Defining Virtual Reality: Dimensions Determining Telepresence” (PDF). Archived from the original (PDF) on 24 May 2016. Retrieved 27 November 2018., Department of Communication, Stanford University. 15 October 1993.]

[Introducing Virtual Environments Archived 21 April 2016 at the Wayback Machine National Center for Supercomputing Applications, University of Illinois.]

Realitatea augmentată este legată de doi termeni în mare parte sinonimi: realitate mixtă şi rea-litate mediată de computer.

Scala Kardashev

Scala Kardashev este o metodă de măsurare a nivelului de progres tehnologic al unei civilizaţii pe baza cantităţii de energie pe care este capabilă să o folosească. Măsura a fost propusă de astronomul sovietic Nikolai Kardashev în 1964.

[http://articles.adsabs.harvard.edu/pdf/1964SvA…..8..217K]

Transumanismul

Transumanismul este o mişcare filosofică, susţinătorii acesteia susţin şi prezic îmbunătăţirea condiţiei umane prin dezvoltarea şi punerea la dispoziţie a unor tehnologii sofisticate pe scară largă capabile să sporească mult longevitatea, starea de spirit şi abilităţile cognitive.

[Mercer, Calvin. Religion and Transhumanism: The Unknown Future of Human Enhancement. Praeger.]

[Bostrom, Nick (2005). “A history of transhumanist thought” (PDF). Journal of Evolution and Technology. Retrieved February 21, 2006.]

Gânditorii Transumanismului studiază beneficiile şi pericolele potenţiale ale tehnologiilor emergente care ar putea depăşi limitările umane fundamentale, precum şi etica utilizării acestor tehnologii.

[Carvalko, Joseph (2012). The Techno-human Shell-A Jump in the Evolutionary Gap. Sunbury Press.]

Unii transumanişti cred că fiinţele umane s-ar putea în cele din urmă să se poată transforma în fiinţe cu abilităţi atât de mult extinse de condiţia actuală încât să merite eticheta fiinţelor postumane.