O PERSPECTIVĂ TRANSUMANISTĂ¹

Aliodor MANOLEA^

„Transumanismul este o clasă de filozofii ale vieţii care urmăresc continuarea şi accelerarea evoluţiei vieţii inteligente dincolo de forma sa umană actuală şi limitările umane prin intermediul ştiinţei şi tehnologiei, ghidate de principii şi valori care promovează viaţa.”

Max More (1990)

Abstract. Transhumanism supports the idea that humans should overcome their current natural state as well as the limitations of the human being using technology through self-directed human evolution.

The final point of augmentation is predictably an efficient but completely inhuman technological entity that derived from humanity but has lost its humanity – the posthuman – that serves purposes that escape momentary rational understanding. It seems that we are heading towards a systemic dehumanization and the accentuation of inequities by introducing efficient psycho-pharmaceutical products, through genetic modifications, superintelligence, brain-computer interfaces, nanotechnology, robotic prostheses and the possible expansion of lifespan, aspects that will not be accessed in equally for all beings.

Keywords: transhumanism, posthuman, singularity, IA

PROLEGOMENE

FM Estfandiary², cunoscut şi sub pseudonimul „FM-2030”, foloseşte, pentru ceea ce numeşte „transitional human”, termenul de „transuman” ca etapă intermediară spre o fiinţă evoluată. Transumanii ar beneficia de părţi ale corpului îmbunătăţite prin protezare şi chirurgie plastică, de utilizare intensivă a comunicaţiilor digitale, ar promova un stil de viaţă la nivel global şi androginism, reproducerea mediată şi devalorizarea familiei tradiţionale, precum şi absenţa credinţelor religioase. Motivaţiile pentru a urma un asemenea mod de viaţă sunt impulsuri pentru a deveni postumani. Aceste persoane doresc să depăşească intelectual geniile umane prezente, să trăiască sănătos şi activ, având o tinereţe şi o vitalitate nelimitate. Doresc să poată experimenta stări ale conştiinţei pe care nu le pot accesa încă, să aibă control asupra stării mentale şi de spirit, care să genereze plăcere, dragoste şi seninătate emoţională.

Pentru îndeplinirea acestor deziderate sunt necesare intervenţii şi modificări radicale ale creierului şi corpului uman.

Pentru noi, în momentul actual este greu de imaginat cum ar fi un postuman, pentru că ei ar putea avea unele experienţe şi unele preocupări care ar depăşi puterea noastră de înţelegere şi pentru care ar trebui modificate multe dintre aspectele psihologice, precum şi ale modalităţi de gândire, cu arhitecturi cognitive mult diferite de cele actuale. Poate că postumanii vor renunţa la corpul fizic şi ar alege trăirea ca modele informaţionale în reţele de calculatoare cu reţele neuronale formale ca sisteme de prelucrare a informaţiei, sisteme de tip nonalgoritmic, nedigital şi masiv paralele. Acest deziderat le-ar permite modalităţi senzoriale inedite cu acces foarte mare la setări ale realităţii virtuale. Minţile postumane ar fi capabile de legături directe între ele, fiind astfel posibilă împărtăşirea directă de amintiri, experienţe, trăiri.

Itinerariul de parcurs pentru atingerea posibilităţii de manifestare a unei existenţe post umane este ghidat de multiple tehnologii cu potenţial transformator pentru o gamă diversificată privitoare la augmentarea umană, unele dintre tehnologii fiind deja disponibile, iar altele sunt în stadiu incipient.

STADIUL TEHNOLOGIC ACTUAL

În acest sens ilustrăm cu graficul de mai jos trei tendinţele ce apar apar în ciclul GartnerHype Cycle2021 pentru tehnologii emergente³.

Fig nr. 1 Hype Cycle pentru tehnologiile emergente 2021

(https://images-cdn.welcomesoftware.com/Zz01ZmY4NGU1ZTAwZjgxMWVjYWI3MjY1MjhkNjNjMWEzNw==)

Tehnologiile din acest an, selectate pentru beneficiile potenţiale de transformare şi impactul potenţial mare, se încadrează în trei teme principale:

1. Inginerie de încredere: Provocarea majoră pentru acest aspect este legat de gradul necesar de cooperare între agenţii. Tehnologiile care se încadrează în tema de încredere privind actul ingineresc includ cloud suveran (suveranitatea datelor se menţine în toate modurile posibile pentru orice entitate – ţară, regiune, întreprindere, guvern etc.), criptare homomorfă (scheme de criptare ce permit calculul cu valoare criptată fără a le decripta) şi structura de date.

2. Accelerarea creşterii: Se evidenţiază nevoia concentrării asupra iniţiativelor care determină creşterea organizaţiei prin echilibrarea riscului tehnologic cu apetitul pentru riscul în afaceri. Se pot lua în considerare avatari, roboţi umanoizi sau interfeţe de conversaţie cu utilizatorii, cum ar fi chatbots sau difuzoarele inteligente pentru dezvoltare de afaceri. Alte tehnologii emergente care se încadrează în creşterea accelerată includ multi-experienţă, industria cloud şi ML cuantic⁴.

3. Modelarea schimbării: Schimbarea este în mod natural perturbatoare. Cheia este să recunoaştem perturbarea şi să îmbrăţişăm tehnologiile pentru a modela schimbarea şi a pune ordine în ceea ce altfel ar putea fi haos.

Ca exemplu, IA programat pe învăţarea automată bazată pe fizică (PIAI)⁵ este IA care poate construi modele de IA solide din punct de vedere fizic şi ştiinţific. PIAI a câştigat un interes deosebit ca o opţiune mai eficientă pentru modelarea sistemelor complexe, cum ar fi problemele climatice şi de mediu, care sunt dificil de modelat având în vedere amploarea lor. Alte tehnologii emergente în acest domeniu includ aplicaţii compozabile, reţele compozabile şi inginerie de influenţă.

Ciclul Hype pentru Inteligenţa Artificială, 2021⁶ stimulează inovaţia pe termen scurt a inteligenţei artificiale (IA).

Aceste tendinţe includ IA responsabilă, abordări de date mici şi largi, operaţio-nalizarea platformelor IA şi utilizarea eficientă a datelor, modelarea şi calcularea resurselor.

După Gartner, următoarele patru tendinţe domină peisajul IA din acest an:

1. Operaţionalizarea iniţiativelor IA: organizaţiile trebuie să îşi operaţionalizeze eficient arhitecturile de IA – până în 2025, se apreciază că circa 70% dintre organizaţii au operaţionalizate arhitecturi IA.

2. Utilizarea eficientă a datelor, modelelor şi a calculului: IA compozit este în prezent combinarea abordărilor IA „conectiste”, cum ar fi învăţarea profundă, cu abordări IA „simbolice”, cum ar fi raţionamentul bazat pe reguli, analiza graficelor, modelarea bazată pe agenţi sau tehnici de optimizare. IA generativă creează conţinut media original, date sintetice şi modele de obiecte fizice. Astfel, IA generativă a fost utilizată pentru a crea un medicament pentru tratarea tulburării obsesiv-compulsive (TOC) în mai puţin de 12 luni.

3. IA responsabil: Cu cât IA înlocuieşte deciziile umane la scară, cu atât amplifică impactul pozitiv şi negativ al acestor decizii. Lăsate necontrolate, abordările bazate pe IA pot perpetua prejudecăţile care duc la probleme, pierderea productivităţii şi a veniturilor.

4. Baze de date pentru IA: Până în 2025, mai mult de 30% din medicamentele şi materialele noi vor fi descoperite sistematic folosind tehnici genetice de IA.

Atenţia se îndreaptă acum către noile tehnici de analiză cunoscute sub numele de „date mici” (small data) şi „date largi”.

  Până în 2025, Gartner se aşteaptă ca 70% dintre organizaţii să fie obligate să îşi schimbe atenţia de la date mari la date mici şi largi (wide data).

Fig nr. 2 Hype Cycle pentru inteligenţa artificială 2021

(https://images-cdn.welcomesoftware.com/Zz1hYjU2OGI3ZjEwODIxMWVjOTViMmY1NzdmOGI4YTI1OA==)

În viitor, augmentarea umană va dispune de o gamă largă de tehnologii potenţial transformatoare deja disponibile şi altele în curs de desfăşurare, cum ar fi machine-phase nanotechnology şi superinteligenţa. În această ordine de idei, susţinătorii mişcării transumaniste susţin că transumanismul va duce la schimbări reale ale condiţiei umane, inclusiv o inteligenţă sporită şi minţi adecvate realizării stării de fericire. De asemenea, se susţine libertatea reproductivă a părinţilor, ce pot folosi manipulări genetice sau screening embrionar în scopul măririi probabilităţii obţinerii unui copil sănătos, cu talente multiple.

RISCURI EXISTENŢIALE

Transumaniştii consideră că ar fi o datorie morală promovarea eforturilor de reducere a riscurilor existenţiale dintre care putem enumera:

Utilizări distructive ale nanotehnologiei – eliberarea accidentală a unui nanobot autoreplicabil în mediu, acţiune ce poate afecta profund biosfera (scenariul goo gri).

Declanşarea unui război biologic – ingineria genetică poate crea arme biologice periculos de eficiente, ce pot duce la extincţia speciei umane.

Inteligenţă artificială – în crearea superinteligenţei, o importanţă capitală va fi ca aceasta să fie dotată cu valori prietenoase cu oamenii. Pericolul cel mai mare ar fi ca superinteligenţa să fie aservită unui grup mic sau chiar unei sigure persoane, iar consecinţele unei asemenea situaţii ar putea fi insurmontabile.

Pericolul unui război nuclear – războiul nuclear ar produce colapsarea civilizaţiei, şi poate că supravieţuitorii nu ar mai reuşi să reconstruiască o civilizaţie care să se susţină prin creştere şi dezvoltare tehnologică.

Factori de risc necunoscuţi încă – există posibilitatea unor ameninţări viitoare neconştientizate momentan.

În spiritul celor arătate, se poate pune întrebarea: dacă sunt atât de periculoase, ar trebui să se renunţe la cercetările în domeniul roboticii, al ingineriei genetice, inteligenţei artificiale şi nanotehnologiei?

Răspunsul este dat de însăşi observaţia că nu există o perspectivă realistă pentru interzicerea acestor tehnologii.

Alternativa la o interdicţie generală ar fi diferenţierea dezvoltării tehnologice prin accelerarea dezvoltării tehnologiilor benefice, cu accent pe cele care oferă protecţie împotriva tehnologiilor considerate dăunătoare.

Atunci când ne referim la nanotehnologie, este de dorit ca dezvoltarea măsurilor defensive să devanseze capacităţile de tip ofensiv pentru ca acestea să nu devină disponibile pentru unele puteri independente.

În cazul biotehnologiei, ar trebui să se întârzie dezvoltarea şi proliferarea agenţilor specifici războiului biologic şi să se promoveze cercetarea pentru obţinerea de vaccinuri antivirale şi medicamente aferente, realizarea de echipamente de protecţie eficiente, senzori şi aparatură de diagnosticare.

În momentul în care capacităţile inteligenţei artificiale se apropie sau le depă-şesc pe cele ale oamenilor putem vorbi de un adevărat risc.

Superinteligenţa, ca tehnologie ce se poate erija într-un sprijin real pentru reducerea unei game largi de ameninţări, ar trebui să aibă avans semnificativ în dezvoltare înaintea nanotehnologiei avansate, în special a nano-replicatorilor.

ÎMBUNĂTĂŢIREA CONDIŢIEI UMANE

Potrivit transumanismului, condiţia umană se îmbunătăţeşte atunci când condiţia umană a fiecărei persoane se îmbunătăţeşte. Astfel, se pledează pentru libertate individuală ce stipulează dreptul de a folosi tehnologia pentru extinderea capacităţilor mentale şi fizice în scopul creşterii controlului asupra propriei existenţe.

Îmbunătăţirea informată a propriei condiţii umane ar permite fiecăruia să modeleze atât pe ei înşişi, cât şi viaţa lor în conformitate cu aspiraţiile lor.

Scopul declarat al transumanismului este să ofere atât oamenilor de astăzi, cât şi celor din viitor opţiunea de a se transforma în postumani şi nu se urmăreşte să se înlocuiască oamenii existenţi cu o nouă rasă de superfiinţe.

Transumaniştii nu sunt de acord cu opinia „rasistă” conform căreia statutul moral este indisolubil legat de apartenenţa la homo sapiens ca specie biologică. Ei insistă pe sintagma „toate fiinţele care pot experimenta durerea au un anumit statut moral” şi că persoanele postumane ar fi îndriduite să aibă – cel puţin – acelaşi nivel al statutului moral pe care îl deţin oamenii în forma lor actuală.

SOCIETATEA POSTUMANISTĂ

Noi constrângeri sociale pot să apară, iar acestea pot conduce la o proble-matică stringentă referitoare la o nouă societate, în care fiinţe cu aptitudini, capacităţi foarte diferenţiate – postumanii versus transumanii şi oamenii neaugmentaţi – ar putea coabita paşnic.

În opinia transumanistă, există posibilitatea coexistenţei unor societăţi inde-pendente izolate în mod voluntar de restul lumii, pentru a experimenta noi forme de viaţă comunitară ori pentru a păstra moduri de viaţă tradiţionale. Totodată, se recu-noaşte că este o sarcină deosebit de delicată privind dezideratul asigurării unui echilibru general acceptat cu referire la drepturile fiecărei comunităţi pentru autonomie şi de protecţie a persoanelor vulnerabile din interiorul comunităţilor.

Tipurile de societăţi postumane depind de tipurile de postumani ce vor apărea. Astfel, se poate chiar anticipa că ar fi posibile diferite stratificări sociale în funcţie de carateristicile capacitive ale postumanilor.

Vor coabita, cel puţin o perioadă de timp, fiinţe umane postumane, transumane şi neaugmentate, ce vor trăi în diferite tipuri de societăţi. Această convieţuire este imprevizibilă ţinând cont de faptul că atunci când natura umană se schimbă, apar modificări în caracteristicile psihologice şi noi modalităţi de organizare a societăţii.

Se pare că tehnologiile de îmbunătăţire a fiinţei umane vor duce în final la două specii distincte şi separate între care vor apărea ostilităţi inevitabile.

Viitorul este impasibil, imprevizibil şi ne aşteaptă…

QUO VADIS HOMO SAPIENS? QUI VIVRA VERRA!

Bibliografie

1. Levin, Susan B. (2021). Posthuman Bliss? The Failed Promise of Transhumanism. Oxford University Press, UK.

2. Nosta, J. (2018). The transhuman era has begun, in BBN Times, Aug.23/08.

3. Scharping, N. (2021). The Singularity Might Redefine What It Means to Be Human and Machine. In Discover, Feb 8.

4. Singh, S. (2017). Transhumanism and the future of humanity: 7 Ways The World Will Change By 2030. In Forbes, Nov 20, US.

5. Trippett, D., (2018). Transhumanism: advances in technology could already put evolution into hyperdrive – but should they? In The Conversation Trust (UK), March 29.

6. Vita-More, N. (2002). Transhumanist Arts Statement. In https://web.archive.org/web/2012030306185 1/http://www.transhumanist.biz/transhumanmanifesto.htm