Interviu cu dr. inginer cosmonaut Dumitru Doru PRUNARIU

În dezvoltarea umană, una dintre preocupările permanente ale omului a fost reprezentată de pătrunderea în spaţiul care depăşeşte orizontul cunoaşterii noastre. Prin dezvoltarea şi perfecţionarea mijloacelor deţinute, omul a început să cucerească spaţiul aerian, fapt ce i-a permis să controleze partea terestră mult mai bine şi să-i ofere o paletă vastă de posibilităţi.

  Mihaela RUSU: Tehnologia spaţială juca un rol esenţial în abordarea noilor provocări cum ar fi schimbările climatice, controlul frontierelor şi protejarea cetăţenilor şi este indispensabilă pentru servicii importante de care depinde omenirea. Putem vorbi doar despre avantaje apărute odată cu tehnologia spaţială sau asistăm şi la dezavantaje cărora trebuie să le facem faţă?

Dumitru PRUNARIU: Putem spune că nu mai concepem viaţa şi activitatea cotidiană, atât în domeniul privat, cât şi profesional, fără tehnologii spaţiale.

Programele spaţiale au devenit o forţă importantă care defineşte provocările majore ale secolului XXl. Pentru cele mai multe naţiuni cu preocupări cosmice aceste provocări se referă la: furnizarea de energie verde şi la preţuri accesibile, prevenirea degradării mediului, satisfacerea nevoilor noi de educaţie, susţinerea competitivităţii economice globale, îmbunătăţirea tehnologiilor în domeniul asistenţei medicale şi în transporturi, promovarea relaţiilor internaţionale benefice şi, desigur, asigurarea securităţii naţionale.

Aşa cum aventurându-ne în spaţiu am depăşit limite şi am deschis noi orizonturi, tehnologia informaţională a venit şi a permis o explozie a cunoştinţelor şi cunoaşterii. Acum această cunoaştere se extinde exponenţial: în înţelegerea Pământului, a Universului nostru şi a planetelor, în domeniul tehnologiilor în medii dure, al fiziologiei umane şi al sănătăţii, precum şi în zonele presupuse ca origine a noastră în Univers. Spaţiul cosmic a stimulat indiscutabil dezvoltarea cunoaşterii.

Globul terestru a devenit un tot unitar, integrat, în care informaţia se propagă instantaneu la nivel global. Aceasta începând cu cele mai simple servicii pe care le accesăm curent prin telefonul mobil: ştiri, vreme, navigaţie, comunicaţii, plăţi, până la informaţii şi servicii complexe utilizate de firme private sau instituţii guvernamentale. Nu am fi putut înţelege complexitatea schimbărilor climatice fără înregistrări realizate la nivel global prin intermediul sateliţilor. Imaginile Terrei în domeniul vizibil, radar şi infraroşu, studiul dinamicii, compoziţiei şi variaţiilor de temperatură ale atmosferei au dus la numeroase descoperiri, la fundamentarea unor noi teorii, la înţelegerea şi previziunile care au dus la unele măsuri la nivel global pentru a ne salva şi proteja mai bine în viitor. Dacă este să ne referim doar la Europa, serviciile în slujba cetăţenilor sunt printre priorităţi. Proiectele „politice” pentru asigurarea independenţei Europei în domenii strategice precum furnizarea imaginilor de înaltă rezoluţie ale întregului glob pentru realizarea securităţii statelor membre şi pentru protecţia mediului, utilizarea unui sistem propriu de navigaţie şi poziţionare globală, inclusiv cu sisteme de sincro-nizare în utilizarea datelor şi sisteme de căutare şi salvare, sisteme de comunicaţii protejate utilizate de instituţii guvernamentale sunt realizate prin programele Copernicus, Galileo şi Egnos, şi GovSatCom care este în fază de implementare.

Dezavantaje există, desigur, mai ales pentru state vulnerabile. Poţi fi spionat din spaţiul cosmic fără să ştii şi fără să ai capacitatea să iei măsuri, de exemplu. Siste-mele cosmice înseşi sunt vulnerabile atât la fenomene cosmice, precum vremea cosmică, respectiv radiaţiile solare puternic încărcate energetic care afectează şi uneori scot din funcţiune sateliţi foarte scumpi şi perturbă servicii la sol realizate prin acestea. Deşeurile cosmice reprezintă deja un pericol real pentru reţelele de sateliţi circumtereştrii. Armele antisatelit posibil a fi utilizate de potenţialii inamici reprezintă şi ele o problemă pentru puterile cosmice. Se fac investiţii substanţiale în noi tehno-logii, în a fi cu un pas înaintea altora şi a te proteja, dar pe cât posibil şi a domina din spaţiul cosmic. Mă limitez deocamdată doar la aceste aspecte.

M.R.: Astăzi, putem vorbi de faptul că manifestarea puterii a căpătat o nouă dimensiune, cea spaţială, iar din punctul de vedere al spaţiului aerian, lupta dintre state a trecut în geopolitic şi geostrategic. Vorbiţi-ne despre rolul astropoliticii şi despre importanţa geopoliticii spaţiale, care evident este diferită de geopolitica de pe Pământ.

Dumitru PRUNARIU: Geopolitica spaţială nu este decât o extindere a geopoliticii terestre. În fond geopolitica reprezintă un complex de concepte, strategii şi măsuri, colaborări şi armonizări între state partenere care implică utilizarea tehnologiilor şi informaţiilor obţinute la nivel terestru, naval, aerian şi cosmic. Componenta cosmică a adăugat informaţiile obţinute şi transmise la nivel global, prelucrarea rapidă a acestor informaţii, comunicaţii globale de la nivelul cel mai înalt de analiză şi decizie până la transmiterea ordinelor la cele mai de jos nivele executive oriunde pe glob, precizie în acţiuni şi posibilitatea luării unor măsuri preventive, oportune şi punctuale.

M.R.: Aş vrea să vorbim despre „Tratatul privind spaţiul cosmic”, care interzice plasarea armelor nucleare în spaţiu, limitează utilizarea Lunii şi a tuturor celorlalte corpuri cereşti numai în scopuri paşnice şi stabileşte că spaţiul va fi liber pentru explorare şi utilizare de către toate naţiunile, dar că nicio naţiune nu poate pretinde suveranitatea spaţiului cosmic sau a vreunui corp ceresc. 

Dumitru PRUNARIU: Vorbim din ce în ce mai mult despre „guvernanţă”, inclusiv în domeniul activităţilor cosmice, un termen care este deja promovat în multe docu-mente internaţionale, chiar dacă înţelesul lui de către diverse state implică nuanţe diferite.

Definiţiile generale ale guvernanţei stipulează că aceasta se referă la decizii care definesc aşteptări, acordă putere sau verifică performanţe. De asemenea, guvernanţa se referă la un management consistent, la politici coerente de coeziune, la orientare, la procese şi dreptul de a lua decizii într-un anumit domeniu de responsabilitate.

Parte integrantă din guvernanţa activităţilor cosmice sunt tratatele si acordurile convenite la nivel internaţional, mă refer în principal la cele adoptate în cadrul ONU, dar şi măsurile voluntare şi liniile directoare negociate şi convenite fără obligativitatea de a fi aplicate de toate statele privind diverse aspecte ale utilizării şi explorării spaţiului cosmic.

„Tratatul ONU privind Principiile care guvernează activitatea statelor în explorarea şi utilizarea spaţiului cosmic, inclusiv a Lunii şi a celorlalte corpuri cereşti”, numit pe scurt Tratatul privind spaţiul cosmic, aprobat de Adunarea Generala a ONU în 1967, a pus bazele principiilor care reglementează activităţile în spaţiul cosmic. Acesta a fost precedat de alte instrumente internaţionale care l-au fundamentat, iar din el au derivat alte cinci instrumente internaţionale ONU care detaliază elemente cuprinse în Tratat.

Deşi spectrul activităţilor desfăşurate în spaţiul cosmic s-a diversificat mult, domeniul privat se implică în ele tot mai mult, în momentul de faţă interesele statelor în domeniu, doctrinele naţionale sunt în cele mai multe cazuri diferite, şi un nou tratat juridic, cuprinzător, privind activităţile spaţiale este aproape imposibil să fie negociat şi adoptat. În acest context unele state caută nişe pentru o serie de activităţi cosmice desfăşurate la limita legalităţii.

Principiul de autoapărare permite plasarea pe orbită a sateliţilor militari fără scop agresiv pentru culegerea de informaţii. De asemenea, interpretarea Tratatului privind spaţiul cosmic permite plasarea pe orbită a unor sateliţi militari „experimentali”. Este adevărat că plasarea pe orbită a armelor nucleare sau de distrugere în masă este explicit interzisă de Tratat. S-a ajuns însă la o militarizare excesivă a spaţiului cosmic, care parcă aşteaptă o scânteie serioasă pentru a declanşa un adevărat „Război al stelelor”. Este o realitate faptul că, de exemplu, Statele Unite ale Americii reprezintă cea mai mare puterea spaţială. Bugetul militar al SUA este mai mare decât bugetele militare însumate ale primelor 20 de state puternice din lume. SUA deţin cam 95% din totalul existent pe glob al sateliţilor militari, dar în acelaşi timp deţin şi cam 2/3 din totalul investiţiilor mondiale în utilizarea comercială a spaţiului cosmic.

SUA consideră libertatea de acţiune în spaţiu ca fiind importantă, inclusiv pentru alte abilităţi militare ale sale. De asemenea, SUA au cele mai înalt integrate capacităţi spaţiale militare, aceasta ducând pe de altă parte şi la o mare vulnerabilitate. Statele Unite investesc masiv în cercetare şi dezvoltare în domeniul spaţiului cosmic militar, inclusiv în capacităţi care duc la blocarea utilizării activelor spaţiale de către poten-ţialii adversari. Federaţia Rusă şi China, ca principali potenţiali adversari ai SUA, caută să ţină pasul cu această realitate investind şi ele masiv în domeniul cosmic militar, căutând să exploateze prin programe şi aparate cosmice militare zonele de nişă posibil vulnerabile ale potenţialului lor adversar.

Măsurile de transparenţă şi consolidare a încrederii (Transparency and confidence-building measures – TCBM) au fost folosite de zeci de ani şi au avut un rol deosebit în timpul Războiului Rece. Folosirea acestui concept raportat la spaţiul cosmic este de dată relativ recentă, deşi măsurile de transparenţă şi consolidare a încrederii au fost incluse în prevederile tratatelor privind spaţiul cosmic şi al rezoluţiilor importante ale ONU.

Din 1990, Adunarea Generală a ONU a recunoscut importanţa reglementărilor alternative privind dezarmarea şi controlul armelor, acestea fiind cuprinse în Rezoluţia 45/55 B „Măsuri de consolidare a încrederii în spaţiul cosmic”; Rezoluţia 47/51 „Pre-venirea unei curse a înarmărilor în spaţiul cosmic”; Rezoluţia 48/74 B „Studiu privind aplicarea măsurilor de consolidare a încrederii în spaţiul cosmic” şi Rezoluţia 60/66 „Transparenţa şi măsurile de consolidare a încrederii în activităţile desfăşurate în spaţiul cosmic”. În ultimii ani, Federaţia Rusă a introdus Rezoluţiile 61/75, 62/43 şi 63/68 privind transparenţa şi măsurile de consolidare a încrederii în activităţile din spaţiul cosmic, solicitând statelor să prezinte propuneri concrete privind transparenţa şi măsurile de consolidare a încrederii la nivel internaţional în interesul menţinerii păcii şi securităţii internaţionale şi al promovării cooperării internaţionale, cât şi al prevenirii unei curse a înarmărilor în spaţiul cosmic.

Proiectul de tratat privind „Prevenirea plasării de arme în spaţiul cosmic, a ameninţării sau utilizării forţei împotriva obiectelor spaţiale” (PPWT), propus în cadrul Conferinţei pentru Dezarmare de către Federaţia Rusă şi China, este un exemplu de propunere de document juridic obligatoriu, foarte dificil de abordat şi de negociat. La 8 februarie 2011, ambasadorul SUA, Laura Kennedy, reprezentant permanent în acea perioadă la Conferinţa pentru Dezarmare şi Reprezentantul special al SUA pentru Convenţia privind problemele legate de armamentul biologic şi toxic, a declarat: „Din păcate, PPWT nu îndeplineşte criteriile stabilite în politica noastră naţională spaţială privind echitabilitatea şi eficienţa verificabilităţii. Poziţia noastră asupra PPWT, pre-zentată în documentul 1847 al Conferinţei pentru Dezarmare, nu s-a schimbat – pro-punerea este fundamental greşită şi nu oferă baza pentru un mandat de negociere în cadrul Conferinţei pentru Dezarmare pentru un acord cu caracter obligatoriu de control al armamentului”. Negocierea acestui tratat este şi acum îngheţată.

Vedem de aici opiniile total divergente ale Rusiei şi Chinei faţă de cele ale Statelor Unite ale Americii în abordarea problemelor privind prevenirea plasării şi controlul armamentului în spaţiul cosmic.

Este evident că ONU rămâne cel mai bun şi mai larg mediu pentru discuţii şi negocieri cu privire la normele şi reglementările legate de cele mai diverse aspecte ale utilizării, explorării şi exploatării spaţiului cosmic. Fie că este vorba de Comisia 1 a Adunării Generale a ONU, de Comisia 4 a Adunării Generale a ONU, de Conferinţa pentru Dezarmare sau Comitetul ONU pentru Utilizarea Paşnică a Spaţiului Extra-atmosferic – COPUOS, problemele sunt distribuite prin implicaţiile lor, fiind legate fie de demilitarizarea spaţiului cosmic, fie de utilizarea paşnică a acestuia.

Am avut ocazia sa fiu implicat direct în astfel de probleme şi negocieri, fie ca Preşedinte al COPUOS în perioada 2010-2012, fie ca reprezentant al României în două grupuri de experţi guvernamentali, organizate în cadrul Conferinţei Pentru Dezarmare de la Geneva, care au abordat problema măsurilor de transparenţă şi consolidare a încrederii în domeniul activităţilor spaţiale şi în elaborarea unor măsuri suplimentare de limitare a înarmării spaţiului cosmic.

În luna august a acestui an 2021 am finalizat la Viena în cadrul sesiunii COPUOS negocierea în calitate de vice-preşedinte al unui grup de lucru a unui document strategic, programatic pentru desfăşurarea activităţilor spaţiale în următorul deceniu, „Agenda Spaţială 2030”. Negocierile au durat trei ani, au fost caracterizate prin multe puncte de vedere divergente, au trebuit aduse la consens poziţii ale SUA si Iranului de exemplu, ale Marii Britanii, Canadei, Australiei, Noii Zeelande şi SUA, desigur, în raport cu China, şi alte poziţii ale unor state sau grupuri de state. Cu mari emoţii şi tensiuni, abia în ultima şedinţă de negocieri, pe care am condus-o personal, s-a putut ajunge la compromisul necesar pentru a adopta toate paragrafele documentului, al supune adoptării de către COPUOS şi a-l propune aprobării Adunării Generale a ONU printr-o rezoluţie aparte.

M.R.: În ultimii ani, la nivelul Alianţei Nord-Atlantice, dar şi la nivel aliat UE, au avut loc numeroase întâlniri şi consultări cu accent pe inteligenţa artificială şi noile tehnologii, inclusiv din perspectiva necesităţii identificării impactului pe care inteligenţa artificială îl are asupra conceptelor de apărare şi a dezvoltării capabilităţilor, precum şi a beneficiilor pe care noile tehnologii le-ar putea aduce domeniului apărării. Ce permit robotica şi inteligenţa artificială folosite în domeniul militar?

Dumitru PRUNARIU: Utilizarea inteligenţei artificiale este un atribut al ultimilor ani cu perspectiva abordării ei largi la nivelul tot mai multor domenii şi activităţi civile şi militare. Utilizarea de multe decenii a roboţilor pentru a suplini activitatea omului acolo unde este nevoie de activităţi repetitive, de precizie, de zone de activitate periculoase sau care necesită un efort fizic deosebit este completată tot mai mult cu echipamente mult mai sofisticate care folosesc programe care învaţă singure din activitatea desfăşurată şi îşi adaptează corespunzător modul ulterior de luare a deciziilor şi acţiune. Utilizarea inteligenţei artificiale reprezintă un stadiu conceptual nou în dezvoltarea activităţilor complexe umane, adăugând programelor concepte şi noţiuni înţelese şi însuşite de echipamentele care utilizează inteligenţa artificială.

Ca exemplu, din spaţiul cosmic de la bordul sateliţilor de teledetecţie de mare rezoluţie descărcăm zilnic la sol un volum impresionant de date care nu pot fi ana-lizate şi prelucrate în timp real. Noţiunea de Big Data implică automat nişte programe complexe de analiză a datelor şi extragere a unui anumit tip de informaţii necesare la un moment dat unei anumite categorii de activităţi, inclusiv militare. Programele care includ inteligenţa artificială pot face acest lucru tot mai performant şi precis pe măsură ce sunt aplicate. Marea problemă în utilizarea echipamentelor care au imple-mentat inteligenţa artificială este până la ce grad de complexitate acordăm posibili-tatea de decizie şi acţiune a acestora? Inteligenţa artificială reprezintă o nouă ştiinţă care trebuie învăţată şi utilizată cu mult discernământ. Unele state care abordează cu viziune viitorul investesc deja foarte mult în pregătirea specialiştilor în domeniul inteligenţei artificiale. Emiratele Arabe Unite, de exemplu, au deja înfiinţat un minister al Inteligenţei Artificiale care pregăteşte strategii întregi în dezvoltarea şi utilizarea Inteligenţei Artificiale. Aceasta reprezintă şi o mare afacere cu o piaţă de desfacere tot mai mare şi cu un profit viitor enorm pentru cei care vor avea priorităţi în domeniu.

Din punct de vedere militar aplicaţiile sunt inimaginabile. Ceea ce vedem în filmele SF cu războaie duse de roboţi inteligenţi, cu decizii şi acţiuni tot mai avansate luate de aparate, cu drone inteligente care selectează ţinta dintre milioane de alte posibile ţinte şi lovesc punctual în cele mai vulnerabile elemente ale adversarului devine încet, încet realitate.

M.R.: Cum a influenţat inteligenţa artificială domeniul tehnologiei spaţiale?

Dumitru PRUNARIU: Pentru că domeniul aplicării inteligenţei artificiale este tot mai cuprinzător şi în domeniul activităţilor spaţiale mă voi referi doar la aparatele complexe trimise să exploreze alte corpuri cereşti. Acestea implică elemente de inteligenţă artificială pentru că nu pot fi dirijate şi coordonate în acţiuni în timp real. Gândiţi-vă, de exemplu, că un semnal trimis spre planeta Marte poate face şi 10 minute până acolo, la fel şi informaţiile trimise de sateliţi sau roboţi de acolo spre Terra. Investigarea Planetei Roşii implică o serie întreagă de elemente necunoscute. Robotul american Perseverence, de exemplu, deşi are o legătură periodică cu Terra, transmite informaţii si primeşte „indicaţii”, trebuie să decidă uneori singur încotro să se deplaseze, ce elemente de noutate identifică pe solul marţian, cum să le inter-preteze, ce decizii să ia în raport cu aceste elemente noi descoperite, unde să foreze pentru a lua mostre care ulterior vor fi trimise spre analiză pe Pământ în cadrul altei misiuni spaţiale. Multe alte operaţiuni cosmice, misiuni interplanetare, implică utilizarea inteligenţei artificiale pentru obţinerea şi transmiterea de informaţii de acolo de unde omul nu poate ajunge şi nu poate coordona şi da comenzi de pe Pământ. Inteligenţa artificială se va aplica cu mult succes în exploatarea resurselor de pe alte corpuri cereşti cu aparate automate.

M.R.: Care sunt plusurile şi minusurile oferite de inteligenţa artificială prin implicarea acesteia în tehnologia spaţială?

Dumitru PRUNARIU: Deocamdată văd doar avantaje ale aplicării inteligenţei artificiale în domeniul cosmic, mai ales când este vorba de scopuri paşnice, în folosul tuturor. Operaţiunile cosmice vor fi tot mai complexe şi precise şi vor suplini omul acolo unde condiţiile cosmice nu permit activitatea lui sau sunt prea periculoase şi riscante pentru om. Dezvoltarea ştiinţelor planetare, coordonarea zborului navelor interplanetare, acumularea de cunoştinţe importante într-un ritm mai rapid, prelucra-rea datelor şi interpretarea cel puţin primară a multor informaţii se fac eficient cu elemente de inteligenţă artificială.

M.R.: Cum vedeţi ascensiunea inteligenţei artificiale în România?

Dumitru PRUNARIU: Poate nu am eu informaţii suficiente, dar deocamdată ascensiunea inteligenţei artificiale în România nu este vizibilă. Ne confruntăm însă cu inteligenţa naturală a unor decidenţi care au adus un haos remarcabil în multe domenii de activitate.

M.R.: Cu siguranţă lumea este mult schimbată faţă de momentul plecării dumneavoastră spre înălţimi. Care era viziunea pe care o aveaţi, asupra planetei, înainte de zbor şi dacă aceasta a suferit schimbări după revenirea la sol, prin prisma tehnologiei care a facilitat o astfel de experienţă?

Dumitru PRUNARIU: Zborul cosmic îţi modifică viziunea asupra lumii, asupra planetei natale. Cosmosul îţi deschide noi orizonturi. Ajungi să îţi vezi propria planetă din exteriorul ei, să ai altă percepţie asupra spaţiului şi dimensiunilor fenomenelor şi problemelor terestre. Oamenii ajunşi în cosmos nu mai sunt numai cetăţeni ai unei anumite ţări, ci devin cetăţeni ai întregii planete Pământ, fiind preocupaţi de întreaga ei durabilitate globală. Am ajuns să abordez multe aspecte ale activităţilor terestre prin prisma viziunii globale asupra lumii. Analizez multe activităţi şi realităţi cotidiene prin prisma interacţiunii lor la nivel regional sau chiar global unde poate fi cazul. Acest lucru m-a ajutat mult în activitatea în cadrul organizaţiilor internaţionale profesionale, mai ales în cadrul ONU. Zborul cosmic implică aceleaşi solicitări pentru organismul uman indiferent de tehnologia pe care o utilizezi să ajungi în cosmos sau să revii pe Pământ. Desigur, facilităţile aduse în activitatea omului la bordul noilor nave cosmice şi staţii orbitale prin creşterea gradului de confort, miniaturizarea multor echipamente, automatizări ale unor operaţii complexe, utilizarea echipamentelor digitale, inclusiv internet, comunicaţii permanente cu solul şi echipamente foto / video foarte performante reprezintă o diferenţă substanţială faţă de perioada în care am zburat eu în spaţial cosmic. Sunt totuşi 40 de ani de atunci. Tehnologia a evoluat foarte mult, dar organismul uman este acelaşi şi zborul cosmic îl afectează în acelaşi mod.

M.R.: Astăzi, se evidenţiază câteva puteri mondiale, care pot vorbi de pătrunderea şi controlul în spaţiul cosmic, datorită dezvoltării tehnologiei deţinute. Cum consideraţi că ar trebui să fie viziunea asupra planetei a acestor actori importanţi prin prisma domeniului tehnologic, care este într-o continuă dezvoltare?

Dumitru PRUNARIU: Indiferent cât de mult ne concurăm sau războim între noi, ce principii, concepte şi interese promovăm şi protejăm în diferite părţi ale lumii, toţi trăim pe aceeaşi planetă, care este casa noastră a tuturor. Când ajungi în spaţiul cosmic înţelegi mult mai clar acest lucru. Protecţia planetei natale trebuie să devină preocuparea noastră a tuturor pentru a putea supravieţui şi a ne dezvolta pe ea nu numai noi, dar şi copii şi nepoţii noştri şi multe generaţii după noi.

Mihaela RUSU