dr. Alex BERCA^

Celor ce au supravieţuit acestei grave pandemii,
care va duce la multiple schimbări şi la o nouă ERĂ

Abstract. A brief history of the long war against viruses. Other pandemics throughout history of humanity. China’s legal responsibility. America hit hard by Covid-19. Causes and effects of Covid-19 infection. The profound changes that take place in various fields of activity. Multiple changes will continue to exist worldwide. The existing and necessary funds for production and distribution of Corona-Virus vaccines. General impact on economic activity and on branches with economic profile. Pandemic and demography. Pandemic effect for the national defense.

Cuvinte cheie: Război contra viruşilor, pandemie Covid-19, arme biologice, sursa virusului Covid-19, laboratorul din Wuhan, efectele pandemiei, dezinformarea chineză, globalizare, outsourcing, China – atelierul lumii, America, producţie şi distribuţie vaccinuri anti Covid-19, economie, industrie, agricultură, industrie hotelieră, demografie, condiţii de viaţă, mediu urban şi rural, şomaj, apărare naţională

În urmă cu circa 200 de ani un filozof spunea:

„O stafie umblă prin Europa, este stafia comunismului”,

de atunci şi până în ziua de astăzi, stafiile s-au înmulţit şi au început să bântuie prin lume din timp în timp făcând ravagii şi speriind lumea prin virulenţă şi numărul imens al victimelor pe care le provoacă.

SCURT ISTORIC DESPRE LUNGUL RĂZBOI ÎMPOTRIVA VIRUŞILOR

O serie de lucrări beletristice confirmau pe la începutul secolului trecut că puţine erau cuvintele care aveau o semnificaţie atât de macabră şi o istorie atât de dureroasă precum cuvântul „ciumă”.

Oroarea şi mizeria, după opinia multor autori, au stăpânit omenirea ca un blestem, într-o vreme în care bolile infecţioase scriau istoria şi făceau legea. Duşmani invizibili au decimat populaţii, au pus capăt familiilor şi, în final, au făcut într-un timp extrem de scurt mai multe victime decât orice război.

Oamenii primitivi nu erau feriţi de boli. Ei duceau o bătălie zilnică împotriva microbilor şi bacteriilor care le invadau apa, hrana şi mediul – întreaga viaţă.

Cu toate acestea, în acele vremuri îndepărtate o izbucnire epidemică nu avea repercusiuni decât la nivel local, manifestându-se în focare mărunte care se stingeau relativ rapid, odată cu moartea celor infectaţi.

Din fericire pentru strămoşii noştri, ei nu au fost nevoiţi să înfrunte nimic ase-mănător cu ceea ce urma să vină asupra oamenilor în timpurile ce au urmat.

Abia când oamenii au început să se adune în comunităţi rurale şi apoi în cele urbane, formând populaţii numeroase, răspândirea bolilor contagioase a atins proporţii epidemice.

Umanitatea a devenit mai expusă atacurilor microbiene odată cu domesticirea animalelor, care erau, la rândul lor, purtătoare de viruşi transmisibili.

Pe măsură ce oamenii îşi măreau teritoriile, contactul cu microbi, pe care altfel nu ar fi avut şansa să îi întâlnească, a devenit o realitate necruţătoare. Prin depozitarea hranei au fost atrase în spaţiul uman diverse specii de rozătoare purtătoare de boli.

Per total, progresul creat şi susţinut de gândirea umană a atras după sine şi mari neajunsuri. Lucrurile nu se sfârşesc aici.

Oamenii au început să creeze baraje şi lacuri artificiale în apropierea comu-nităţilor. Apa stătută a devenit un mediu prielnic pentru microbi, a atras şi ţânţarii, care s-au transformat repede în transmiţători perseverenţi de maladii. Pe măsură ce revoluţia tehnologică şi industrială a permis călătoriile rapide de la un capăt la altul al lumii, epopeea microbilor a intrat într-o nouă eră.

În mod ironic, tocmai curiozitatea şi inteligenţa umană care au generat noi şi noi stadii de evoluţie au fost şi cele care au pregătit terenul pentru cel mai temut şi invizibil duşman: virusul.

De la străbunicii şi bunicii noştri am aflat că:

„Omenirea nu trece singură prin procesul evoluţiei, microbii o urmează pretutindeni.”

O mulţime de conflicte militare care s-au desfăşurat pe planuri mai mult sau mai puţin întinse, ca zone şi durate, au adus în mintea unor conducători militari ideea asigurării superiorităţii militare prin distrugerea într-un procent din ce în ce mai mare a armatelor adverse folosindu-se tot felul de arme de distrugere în masă.

Folosirea agenţilor biologici ca arme nu se putea limita numai la războaiele care au avut loc în Europa sau în Asia.

Istoria armelor biologice s-a manifestat într-o mulţime de acţiuni ce au avut loc încă cu mii de ani în urmă.

Este cunoscută metoda otrăvirii fântânilor cu cadavre de animale sau cu plante otrăvitoare ca mijloc de apărare, precum şi a surselor de alimente. Aceleaşi metode au fost utilizate şi ca mijloace ofensive.

Primul fapt consemnat în istoria militară pentru utilizarea plantei Spânz (plantă toxică, cu o componentă otrăvitoare, care în egală măsură poate salva viaţa, dar poate provoaca şi moartea).

O altă plantă, Helleborus, a fost folosită pentru a otrăvi apa din cetatea Kirra (oraş din Sudul Greciei), în anii 600 î.Hr. de către Solon din Atena.

Apoi, în anii 400 î.Hr., arcaşii Sciţiei foloseau săgeţi otrăvite din cadavre în des-compunere. Folosirea cadavrelor pentru a otrăvi resursele de apă fusese o metodă eficientă de război biologic. Această tactică a fost folosită ulterior de Barbarossa în 1155, în războiul de la Tortona¹.

Rădăcinile de mandragoră (plantă similară cu mătrăguna) au fost utilizate în anii 200 î.Hr. de către cartaginezi pentru a otrăvi vinul inamicului.

Hannibal a folosit şerpi veninoşi aruncaţi în bărcile inamicilor în bătălia de la Pergamon (oraş antic grecesc din regiunea Eolia – Turcia), în anul 190 î.Hr..

Catapultarea cadavrelor infectate cu ciumă a fost folosită la asediul unei cetăţi din Crimeea (Kaffa), în 1346. Cetatea aflată sub conducere genoveză a fost focarul diseminării primei epidemii de ciumă în Europa.

De asemenea, peste 15 milioane de europeni au decedat după reîntoarcerea corăbiilor genoveze cu marinari infectaţi care se îmbarcaseră în portul Genova.

Spaniolii în războiul contra francezilor pentru oraşul Napoli (în 1495) au infectat vinul cu sânge provenind de la bolnavii de lepră.

Istoria armelor biologice prezintă o abordare mai detaliată a utilizării agenţilor biologici, printre care şi cea folosită de Siemenowic în 1650, un general polonez de artilerie, care a folosit obuze de artilerie încărcate cu saliva de la câinii bolnavi de turbare pentru a le lansa asupra inamicului.

De asemenea, în 1710 trupele ruseşti au folosit tehnica din 1346 catapultând cadavrele infectate cu ciumă împotriva trupelor suedeze.

În 1763 pături infectate cu variolă au fost distribuite populaţiei de indieni-americani din Fortul Pitt (Pennsylvania), de către colonelul britanic Henry Bouquet. Nu se ştie dacă acest pretins „ajutor” a fost intenţionat sau nu; efectul diseminării variolei în mijlocul populaţiei indiene a avut efecte devastatoare, întrucât a fost primul contact cu o boală necunoscută al unei populaţii fără imunitate la un agent biologic.

Aceasta poate fi considerată ca fiind prima manifestare a utilizării unei arme biologice şi care a avut un efect de exterminare în masă.

Un efect similar de folosire a unor agenţi biologici asupra unei populaţii sus-ceptibile s-a încercat să se reproducă în 1785 împotriva tunisienilor, prin distribuirea tot a unor pături infectate cu variolă.

Descoperirea noilor continente, în afara schimburilor culturale a dus şi la schim-buri biologice, europenii au adus variola în America şi cei care se întorceau pe conti-nentul european s-au întors aducând cu ei microbul sifilisului.

Primul Război Mondial a fost marcat şi de acceptarea utilizării armelor chimice; cu toate acestea armele biologice nu au fost nici pe departe neglijate: o serie de lucrări cu caracter beletristic descriu permanenta preocupare, de exemplu, a armatei germane, pentru utilizarea armelor bacteriologice².

În cea de a doua jumătate a secolului al 19-lea s-au înregistrat mari descoperiri în domeniul microbiologiei şi al bolilor infecţioase.³

***

Fără a transforma acest articol într-un manual de virusologie şi nici de istorie a medicinii, voi aminti numai unele dintre maladiile pandemice care au afectat omenirea de-a lungul istoriei ei şi care s-au terminat cu sute de milioane de victime şi morţi.