Monica TODORAN

În pandemie, nu am mai putut ieşi pe străzi spre a vedea exterioare şi ne-am retras în spaţiile unde ne aflam atunci, ale noastre sau nu, reale şi în cel virtual, unde tot mai multe poze, filmări despre trecut, prezent şi viitor, sunt disponibile. Stând acasă la calculator, am urmărit sute de artişti (din cei zeci de mii din România) şi multe pagini Facebook, poate sute, de instituţii din cultură din RomâniAm aplicat „metoda marţianului”, folosită şi de un istoric de artă roman renumit plecat din ţară, am lăsat algoritmul Facebook să mă ghideze şi alteori am căutat eu, cu amintirile din Facultatea de Istoria Artei, Universitatea din Bucureşti, neîmprospătate.

Imposibilitatea prezenţei fizice a dus vieţuirea şi în virtual: muncă, expoziţii, teatre, concerte, recitaluri, festivaluri, proiecte artistice, biblioteci, muzee şamd. La în-ceput, în jurul meu, oamenii au distribuit pe Facebook cu frenezie activităţile culturale din străinătate, din care o parte deja de o vreme erau prezente online. Oamenii noştri din cultură – fie ei intelectuali, din lumea artei, din muzee, biblioteci, librării, chiar şi magazine de design şi „suveniruri” artistice, târguri şi alte instituţii, fie şi administra-tive, treptat, de la foarte repede sau deloc au început să prezinte pe ei sau activitatea lor către noi ceilalţi. Cel puţin în bula mea de Facebook, ei nu s-au bucurat de multe distribuiri, întrucât şi oferta a fost şi uneori a şi rămas necunoscută, variată şi bogată, sau poate nu potrivit prezentată, o parte din public preferând cântecele armonioase, filme frumoase sau ce văd la TV şamd. Îşi dau like şi distribuie cei ce se cunosc.

Sunt populare muzee, care au şi fost active online, precum Muzeul Municipiului Bucureşti, MNIR, Muzeul de Istorie de la Iaşi şi altele, Corul Madrigal, Ateneul Român şi alte instituţii cunoscute. Publicul acestor manifestări fine uneori cotonogeşte în comentarii. Facultăţi de artă şi istoria artei recomandă activităţile instituţiilor de prestigiu din alte părţi, mai puţin activitatea proprie sau locală. Un filon naţional apare, întors spre înapoi – personalităţi comemorate sau sunt sărbătoriţi cei de la televizor, sunt organizate concerte de muzică populară, dar nu de folclor autentic, ignorat aproape până la dispariţie, deşi din fericire sunt câţiva tineri care îl promovează şi care îşi iau seva din el. Sunt anunţate dispariţiile.