Ambasador Constantin VLAD^*

1. Spre surprinderea multora, în scrutinul din decembrie 2020 republicanul Donald Trump a pierdut în favoarea democratului Joe Biden. Mărturisesc că şi eu am fost surprins. Nu uitasem cu ce sloganuri intrase Trump cu patru ani în urmă în competiţia cu Hillary Clinton. Anume America pe primul loc! Să facem America mare din nou! Legiferase Ziua Independenţei, sărbătorită anual. Nu-mi plă-ceau o serie de puncte din programul său devenit politici, mai ales în ceea ce priveşte încălzirea globală. Dar, pe total, linia urmată de el şi de Administraţie părea pozitivă şi găsea ecou popular. În plus, avea o serie de avantaje care ţineau de temperamentul său. Ştia să vorbească, era ironic, ţinea la un anumit fast în apariţiile publice – într-un cuvânt era un partener de discuţie dificil, spontan, imprevizibil. Peste toate, era un om de afaceri de mare succes devenit cel mai puternic om din America şi din lume. Voi reveni asupra acestor probleme.
2. Cum s-a comportat Donald Trump devenit preşedinte în timpul primului mandat?

• Aliaţii din NATO ai Americii?

Să facă bine să plătească dacă vor ca Statele Unite să le asigure securitatea: Să aloce anual 2% din PIB pentru apărare. Să achite nota de plată a staţionării trupelor americane în Europa – de fapt în Germania.

• Uniunea Europeană?

S-a dezvoltat cu succes la adăpostul securităţii asigurate de Statele Unite. Să-i punem ceva taxe în plus. Doar că Uniunea Europeană, la rândul ei, mai ales oamenii politici din principalele state vest-europene – Germania, Franţa, Marea Britanie, etc. se pricepeau şi reacţionau tot în domeniul taxelor.

• Rusia?

S-o ţinem în frâu, să ducem până la capăt procesul dezangajării Americii din sistemul tratatelor privind armele nucleare. Rusia este cu totul altceva ca adversară globală decât a fost URSS în perioada Războiului Rece. Să nu uităm totuşi că posedă aşa numita Triadă – capacitatea de a lansa rachete purtătoare de arme nucleare de pe sol, din avion şi de pe submarine. În plus, sub un lider abil, Vladimir Putin, reali-zează un program ambiţios de modernizare a armamentului, inclusiv în ceea ce priveşte rachetele intercontinentale.

• China?

E în plină ascensiune, trebuie s-o îngrădim, dar mai ales să ne îndreptăm efor-turile în domeniul comercial. Trump are mai multe întâlniri cu liderul chinez Xi Jinping. Nu ajunge la înţelegeri aşa cum dorea el. Şi declară public. Nu am încredere în Xi Jinping.

Vom închide China, declară emfatic Trump, ignorând faptul că această ţară numără peste 1,3 miliarde locuitori şi are poziţii internaţionale solide.

• Japonia?

A crescut în umbra securităţii asigurate de SUA, devenind a doua putere economică din lume. Să plătească mai mult pentru trupele americane staţionate în insula Okinawa şi să-i aplicăm ceva taxe în plus. Şi aici uită că oamenii politici de la Tokyo sunt bine pregătiţi în probleme de afaceri.

• Ce facem cu cele două Corei?

Poate că e timpul ca Statele Unite să ia iniţiativa încheierii unor acorduri între cele două Corei, poate se reuşeşte ca să renunţe Coreea de Nord la programul său nuclear şi, de ce nu, chiar să ne propunem să sprijinim un proces de unificare a Peninsulei, desigur sub conducerea Seulului. Trump se întâlneşte în câteva rânduri cu liderul nord-coreean, încurajează întâlniri între liderii celor două state coreene. Este primul preşedinte american care vizitează zona Panmunjon, unde forţele armate ale celor două state stau faţă în faţă. Până la urmă, din toate aceste strădanii nu rezultă nimic.

• Orientul Apropiat?

Ieşim din Acordul cu Iranul care prevedea încetarea procesării uraniului, primul pas către producerea bombei nucleare. Să veghem ca raporturile dintre Israel şi pa-lestinieni, dintre Israel şi Lumea arabă să evolueze pe aliniamentele de acum. Vom închide în continuare ochii la extinderea aşezărilor evreieşti în Ierusalimul arab. Vom încerca ajungerea la un acord între Arabia Saudită şi Israel, ceea ce a şi reuşit.

• Încălzirea globală?

E un moft! Statele Unite au repornit minele de cărbune şi puţurile de extras ţiţeiul şi, în ciuda acestui fapt, au aerul şi apa cele mai curate. Lumea întreagă – politicieni şi ziarişti, spune că Trump minte în această privinţă, dar Trump nu auzea pentru că nu voia să audă. Suspenda participarea SUA la Tratatul de la Paris privind protecţia mediului, ratificat de Congres şi intrat în vigoare. Tratat care înlocuise Acordul de la Kyoto în acelaşi domeniu, şi el ratificat de Congres. Drept rezultat, sub Administraţia Trump, lumea înregistra cele mai mari creşteri ale încălzirii globale din ultima vreme. Este preţul cel mai greu pe care îl plătesc toate statele lumii pentru această politică a lui Donald Trump.

• Afganistanul?

Să mai reducem angajarea noastră acolo, să trecem treptat la funcţia de pre-gătire a forţelor armate afgane astfel încât să preia tot mai mult apărarea împotriva talibanilor. Irakul? Să procedăm în acelaşi fel.

• Turcia?

Imprudent, – a angajat direct şi a gestionat în mod dezastruos problemele complicate ale relaţiei Turciei cu Siria, apropo de atacurile Turciei împotriva kurzilor din această ţară. Problema relaţiei Turcia – Siria este cu atât mai complicată întrucât antrenează Rusia care, sub Putin, nu-şi poate lăsa neajutorat regimul Assad. Mai mult, relaţiile Turcia – Rusia sunt încă mai complexe întrucât Turcia lui Erdogan cochetează cu ideea cumpărării unui avion rusesc, competitor al faimosului avion american de ultimă generaţie, F35.

• Lumea în ansamblu?

ONU cam bate pasul pe loc şi nu întotdeauna ţine cont de interesele americane. Să mai reducem din contribuţia noastră la diferite programe ale Naţiunilor Unite.

În genere, oamenii politici şi analiştii au remarcat sub Administraţia Trump o întoarcerea a Statelor Unite către ele însele în dauna problemelor lumii în ansamblu.

Sunt conştient că prezentând probleme înscrise în această schemă simplific lucrurile. Dar simplificarea rămâne, totuşi, în limite acceptabile.

În ciuda (sau poate din cauza) tuturor acestor probleme Donald Trump pierde alegerile. Partidul Democrat, încă din Preliminariile care au dus la desemnarea lui Joe Biden drept candidat, apoi în campania electorală se manifestă ca o forţă a schimbării. Se simte că în acest partid sunt personalităţi precum Barack Obama şi alţii, că o bună parte din ceea ce se cheamă Putere (în aparatul de stat, în societatea civilă etc.) lucrează în favoarea democraţilor şi a reprezentantului său. Şi, astfel, Joe Biden devine cel de al 46-lea preşedinte al Statelor Unite.

3. Ce face Donald Trump în aceste condiţii?

• Susţine că a câştigat alegerile, iar în cazul că le-a pierdut acestea au fost fraudate. Cere repetat renumărarea voturilor în diferite state.
• Când, în cele din urmă, devine evident că Biden este noul preşedinte, părăseşte Casa Albă. Într-o scurtă declaraţie pentru presă spune că depune puterea fără să menţioneze numele celui care o preia.
• Anunţa că nu va participa la ceremoniile de investitură a noului preşedinte, caz fără precedent în istoria politică americană.
• Continuă să susţină public că alegerile au fost fraudate. Drept rezultat, în timp ce la Capitoliu Congresul desfăşura procedurile de preluare a funcţiilor de către noul preşedinte, susţinătorii săi iau cu asalt Capitoliul, pătrund în incintă. Congresmenii se mişcă păziţi de poliţie. Se trag focuri de armă, mai mulţi poliţişti şi adepţi ai lui Trump sunt răniţi. Trump întârzie să intervină. În cele din urmă, cheamă la ordine. Şi toată această tevatură, repet fără niciun precedent, se încheie. Pentru aceasta, va fi judecat de către Congres. E achitat până la urmă.

4. Ce face noua Administraţie, Administraţia Biden? Aşa cum arătam deja, se angaja clar să schimbe cursul politicii. Se vedea aceasta din primele numiri în funcţie şi din primele măsuri. Nu fac un inventar al acestora. Iată câteva, selectiv, în acelaşi stil schematic.

• Anulează suspendarea participării SUA la Tratatul de la Paris.
• Anulează măsurile care limitau participarea Statelor Unite la programele ONU.
• Anulează măsura luată sub administraţia Trump a plăţii cotizaţiei către Organizaţia Mondială a Sănătăţii sub pretextul că nu a pedepsit China pentru informarea târzie despre debutul coronavirusului.
• Anulează ordinul dat de Trump de reducere a trupelor americane din Afganistan şi Irak.
• NATO? Dorim o Alianţă transatlantică puternică, capabilă să ne asigure secu-ritatea comună. Nu se mai face referire la cele 2% din PIB alocate pentru apărare de către statele membre.
• Uniunea Europeană? Vrem să se dezvolte în continuare în spiritul înţelegerii şi cooperării. Aici avem şi un motiv de satisfacţie. Joe Biden, cunoscător al României, spune: Vrem o Românie puternică şi înfloritoare ca stat membru al Uniunii Europene.
• Primii oameni politici cu care ia legătura prin telefon sunt Angela Merkel, Boris Johnson…
• Urmează Vladimir Putin. După ce ridică câteva aspecte circumstanţiale (cazul Navalny), Biden trece la aspecte care privesc raporturile dintre cele două ţări, inclusiv în domeniul nuclear.
• Apoi vorbeşte pe aceeaşi cale cu liderul chinez Xi Jinping. Se arată preocupat de încălcarea drepturilor omului în diferite zone ale Chinei. Preocuparea lui este însă legată de încălcarea înţelegerilor cu Beijingul referitoare la Hong Kong şi Taiwan. Anunţă apoi public că SUA consideră China drept adversara sa principală pe plan mondial şi anunţă că a hotărât crearea un grup special care să elaboreze strategia de contracarare a Chinei.

Aşa e politica mondială. În mişcare. Ce se întâmplă în continuare vom vedea în curând.

16 februarie 2021

* Membru al Academiei Oamenilor de Ştiinţă din România